Cu dragoste, de Dragobete!
Astăzi este zi cu soare
Peste inimi iubitoare.
Este zi de Dragobete,
Zi, pentru baieți și fete.
Sărbătoare a iubirii
Peste suflete și inimi,
Ziua noastră românească,
Dragostea să o vorbească.
Să o cânte, să o joace,
Să aibă pe vino-ncoace,
Să iubească mai cu foc,
Este ziuă cu noroc.
Dragii mei, iubiți cu toții,
Laolată cu nepoții,
Dragostea nu are vârstă,
Niciodată nu e tristă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
Prezent
Într-o seară am găsit pașii tăi
când norii plânseseră toată ziua.
Probabil încercau să se întoarcă
spre cuvintele nerostite,
în teama de a merge mai departe.
Mi-am dat jos rochia de amintiri
și spatiile infinite le-am umplut
cu linii și virgule,
pentru substantivele comune.
Și urmele pașilor tăi au dispărut,
spațiile s-au umplut,
tăcerea s-a transformat în momente.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
De unde să încep? Sunt ițe încurcate...
Cum să separ acum trecutul de prezent
Și cum să uit că tu mi-ai fost întreg înaltul
Și aerul care-a trecut, prea des, indiferent.
Sunt vas de lut împrăștiat în mii cioburi,
M-am adunat privindu-te mereu în ochi
Și îmi desfac chiar mâinile din greaua rugă,
Crezând că din iubirea oarbă mă deochi.
Am vrut să îmi dezleg tăcerea de dorință
Să strig la timp, să îmi separe toată teama,
Să schimbe noaptea într-o oază de lumină,
S-alunge din gânduri și să gonească iarna.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdute clipe
Tremurătoare și stângace gânduri
Care-au venit l-acest sfârșit de vară
Și-adună clipele ce-s arzătoare
Și lacrima usucă de povară.
În tine am crezut o vară-ntreagă
Ca verdele întins spre o speranță,
Și mâinile-mi cuprinse între clipe
Te aduceau cerându-ți o creanță.
Piedută-n zbor, neprefăcut sărut
Ți-l dăruiam... lumină spre-ntuneric?
Învăluind iubirea-n absolut
Mă lepăd de visări în timp eteric.
Și dincolo de-o vară împietrită,
Din toamnă, te visez dansând cu vântul
Și dincolo de întuneric și lumină
Voi învăța, eu, singură prezentul.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corina Mihaela Soare despre prezent, adresa este: