Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Cu cireșe la urechi și cu fragi
Această femeie pe care
O iubeam nebun în tinerețe
S-a șters ca un semn de-ntrebare
Când mor între vârstnici povețe
Din toate-a rămas doar consemnul
Uitării precum o nălucă
De unde și poate, îndemnul
Cu veșnice doruri de ducă
Această femeie de care
Întreabă amintirile-mi vagi
M-așteaptă în nopți viitoare
Cu cireșe la urechi și cu fragi
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ahoe!
Privesc pe geam cum bate ploaia
Și mă închipui dincolo de nori
Plimbându-mă de-atâtea ori
După capriciul ei, odaia
Tristețile din nou mă-ncearcă
Și totuși nu vreau să cobor
Las locul liber în obor
Și-mi iau doar visele în arcă
Și cum plutesc de bunăvoie
De restul lumii mă despart
Atâtea albe nopți de cart
Că strig la cei de jos: - Ahoe!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare deschisă
Stimată doamnă, pic de somn
Și veștile mă întristează
Că vine iar același domn
Și-mi bate-n ușă la amiază
Lăsați-mi draperia trasă
Și storurile fără fantă
Că vin tristeți care m-apasă
Cu energie radiantă;
Și nu-nțeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat și buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Și-am să m-ascund ca arlechinul
În nu știu care colț de zarcă;
Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Și m-au pisat atâtea tare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu, două'ș nouă
Unu, două'ș nouă
Pâclă, beznă chioară
Și afară plouă
Da nu-i prima oară
Curge din urcior
Catifea de noapte
Că mă și-nfior
Parcă niște șoapte
Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?
Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Și tâmplele ninse
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din inedită
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor
salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine știe cui făceau în ciudă
dimineața bătătura era udă
și după ce am văzut care e șpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebarea
semnele s-au fost s-au supus
sunetelor lungi de goarnă
armiei care răstoarnă
zarea zilei spre apus
suferința care cade
peste capete și umeri
din letopiseț și numeri
pașii noaptea din șarade
nimic nou și totuși este
neștiut într-un tablou
întrebarea, un halou
amintind de-o poveste...
și acestea toate nouă
fiecăruia alt semn
pe răbojul lui de lemn
ne aduce luna nouă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu două'ș nouă
Unu, două'ș nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanț de gleznă
Vremea care plouă
Curge din urcior
Larg șuvoi de noapte
Că mă și-nfior
Toate aceste șoapte
Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?
Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Și tâmplele ninse
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inele, inele
o trăsură moale petrecea coconi
le ieșea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
dați-le celor afoni
cosea litere la cuvinte
cum cârpești ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieșea noaptea din minte
inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înțelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și întunericul
liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn
pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină
liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletele celor morți
noaptea se auzeau tropote de cai
sufletele celor morți treceau în cohorte
și când am ieșit din casă
m-am trezit într-un oraș străin
orașul lui Cain
în fiecare dimineață plecăm la cules
semințe, umbre, coji de cuvinte
iluzii, aluzii, confuzii
păreri, satisfacții, cai verzi
fără să luăm aminte
cu cât culegeam mai mult
un principiu ocult
ni le ia înapoi una câte una
pentru totdeauna
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștreangul atârnat de viață
Răsăritul meu în lume
Zi și noapte se perindă
Și mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e
Ață atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naștere spre moarte
Până trece pe alt mal
Un mister sau o enigmă
Ștreangul atârnat de viață
Legănându-se răsfață
Miezul dintr-o paradigmă
Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Petrecându-se înaltul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am de unde felinare
Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent
N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopți călare;
Parcă mi-au bătut în poartă
Morți bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă
Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe țărmuri fiul
întristatelor agape
musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină
păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,
teama care circumscrie
pașii noștri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veșnic suie...
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când punea mâna pe pix
Poezii de trei parale
Înclinau balanța-n jos:
O rețetă cu mult sos
Când îi dai drumul la vale;
Când punea mâna pe pix,
Se credea un clasic verde
Ghinionul care pierde
Gloria la punctul fix
Vinovat ca un sindrom,
Înghițea la nopți și zile
Aspirine și pastile
Și iar apărea c-un tom!
Dar în urmă numai praful
Se-așternea în strat subțire
Peste cruci în cimitire
Manuscrisele cu vraful
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă noaptea o trompetă
pasărea de somn mă latră
timpul scurt mă face zob
păpușarul din scrânciob
și-a legat de gât o piatră
nici o veste nici o vestă
antiglonț sau antichics
nu mai cade la punct fix
dacă nu se și atestă
munca ni s-a dat cu sila,
plata ni s-a luat cu japca
mie haina, ție șapca
cine va iubi reptila?
cântă noaptea o trompetă
deșteptările pe când
bietul mim numai tăcând
a fost declarat vedetă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candid
Domnul acela din oglindă livid
De-o veșnicie mă privește candid
Ce are cu mine, să dorm nu mă lasă
Sora mea mâine este mireasă
Parcă adoarme și cade în unde
Și somnul l-ar duce și nu are unde
Îl spală zefirul și iar se întoarce
De-o veșnicie mă privește și tace
Oglinda în care trăiește se sparge
Și el se împarte în zeci de catarge
Pe mările lumii plutind fără zor
Ca visele noaptea în somn un fior
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcele nesomn
moto: Vrajă, vrajă dor de glajă
Cocostârc noaptea de strajă
Ca să prinzi luna pe plajă
----------------
Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-și chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Și tristețile diform
Spânzură zefiru-n ramuri
Și adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri
Numai tu ca o nălucă
Mă străbați și te întorci
cu fuior de tors. Și torci
Doruri fragede de ducă
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăzneala unui zbor
ligă săpăligă
cine mă instigă
serile să scriu
până mai târziu
nopțile să sap
dacă nu mai scap
de un dor nebun
cărui mă supun?
rigă milostive
manuscrise stive
bine, nu e bine
le tot rup din mine
sertarele pline
vai de voi sau vai de mine?!
înțeleg sau nu înțeleg
mă destram și mă culeg
nebunia din cuvinte
numai cine ia aminte
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre noapte, adresa este: