Avantajele Conservatorului
Când scoate-o vorbă el e pierzătorul,
Că-n certuri soața lui e prea versată.
Cum el a terminat Conservatorul,
S-a prins din timp că era o... sonată.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-mi răsucește un cuțit în rană
Mai adastă-n vie un stingher ciorchine.
Frunze veștejite sunt tot mai puține;
Vântul le răpește ca pe vechi sabine.
Împletind covoare în culori de toamnă,
Pentru veșnicie timpul le condamnă,
Luându-le vlaga, ce nimic nu-nseamnă.
Fie zi, sau noaptea, pe sub clar de lună,
Frunze-ngândurate n-au gură să spună.
Păsul ce le roade, cui să îl expună?!
Lacrimile toamnei în palme de-aș strânge,
Sufletul, în chinuri, în bucăți s-ar frânge,
Văzând frunze moarte, mânjite de sânge.
Toamna-mi răsucește un cuțit în rană,
Mi-a lăsat coroana pomilor orfană,
Nefăcându-și grijă, milă ori pomană.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-o altă întrebare ...
Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârșite!
Aș vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie țarm de mare,
Ca munții ce pe brațe saltă cerul,
Ca inima iubindu-și temnicerul,
Ca zarea unde cerul și pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite șoapte.
Iubirea mea-i sfioasă și tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Și te-oi iubi-n credință, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veșnicie...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul mă trage pe linie moartă
Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.
Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.
Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!
Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.
poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe chipul tău angelic, ți-aș răstigni un văl,
De trecătorii pizmași și de iscoade să-l.
Aștept cu nerăbdare, promisa lună mai,
Când hotărât-am nunta, de gândul nu ți l-ai.
catren de Mihaela Banu (25 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna, iubito!...
Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul și scutură ploi!
Și-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub pași de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ți de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul și steiuri de munți,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunți.
Dă-mi mâna, iubito și hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărțim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranță, uitând de tipare,
La braț vom umbla pe a vieții cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Și-un veac înmulți-vom iubirea cu doi!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A curs un veac
A curs un veac de când un cronicar,
A încrustat isprăvi cu-a lui cerneală,
Și le-a ascuns în cazna vesperală,
Sperând să le găsească-un muritor.
Stă surghiunit într-un ungher de pod,
Scriind doar la lumina din lucarnă,
Ca adevarul de minciuni să-l cearnă
Scăpându-l de al vremii eșafod.
Cât scârtâie penița pe-albe foi,
Păianjenul îi ține companie
Și-o bufniță ce stă pe veresie,
Într-o firidă-n grinda dinapoi.
Răzbesc timid lumini de felinar,
În noaptea zvârcolindu-se-n tenebre
Și orele, trosnind ca vechi vertebre,
Măsoară viața unui cărturar.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când năzuiești ...
Când năzuiești spre stele și zenit
Și-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ți răzvrătit!
Din visul tău să-ți faci stindard și scop,
Pe drumul tău arid și sincopat.
Cu-o umbră de speranță aliat,
Să pui și patimă în el, un strop.
Nu mai privi în spate-nfricoșat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topești ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.
Aleargă pe cărarea ta spre vis
Și lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu pășeai pe margini de abis.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș spune vrute și nevrute ....
Iubita mea, e ger afară.
Răceala lui mă înfioară.
Aștept sub blânda lunii rază;
Iubirea mea la geam veghează.
Aștept s-apari în nopți albastre
Privind cu gândul dus la astre.
Să-ți văd iubitul chip de înger,
Privirea cu luciri de fulger.
Aștept, răcoarea mă pătrunde.
Aș vrea să mă-ncălzesc, dar unde?!
Doar în odaia ta mi-e bine,
Dar stai la geam, ca în vitrine.
Îndură-te, te rog, fii bună!
Înfrigurat de-o săptămână,
Mâine, când zorii reînvie,
La ușă m-oi găsi statuie.
Îndură-te, iubită dragă,
În odăița ta mă bagă!
Promit că lângă foc fierbinte
Voi fi cuminte, minte, minte...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept în fiecare seară
Te-aștept în fiecare seară,
Cu sufletul mocnind de dor.
Pe-acel peron, din mica gară,
Te văd în orice călător.
Doar amintirile ca-n ceață,
M-aduc împinsă de-un miraj
Și în obraji simt o roșeață,
Când vreun tren șuieră-n triaj.
Oriunde-n lume te-oi ascunde,
Eu te aștept ca-n alte dăți.
Cât timpul macină secunde,
Încă mai sper să te arăți.
Și toamna și-a întins covorul
Pândind al revenirii ceas.
Mi-e primenit de mult pridvorul,
Aștept și-acult fiece pas.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când crivățul ...
Când crivățul, pe aripi, povara iernii duce
Și lanuri de zăpadă peste pământ așterne,
Mă mir cum zarea-albastră steluțe albe cerne
Și cuget despre soarta-mi ajunsă la răscruce.
Din patul singuratic ascult firave vreascuri,
Ce-și spun a lor istorii prin limbi de foc trecute,
Până în miez de noapte, când gerul se ascute
Și liniștea m-apasă cum struguri-s în teascuri.
Un orologiu bate din limbile-nghețate.
Măsoară cu pași repezi a iernii reci zvâcnire,
Înfrigurat și singur nu-i timp de poticnire,
Că este-al nopții paznic, stăpân peste cetate.
Sub genele-mi închise încet se-abate tihna
Și urma zilei scurse îndată se va șterge.
Prin visele senine îngerii prind s-alerge
Și-n adieri de aripi îmi voi găsi odihna.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infidelă ( După Acuarelă de Ion Minulescu)
În orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Dumneaei făcea trotuarul,
Aprig dând din șold, ori mână.
Și-n orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Undeva, după perdele, o vecină,
Se înfoaie
Pe pervazul ud de ploaie.
Dumneaei făcea trotuarul,
Așa că strigă vexată: Nu ești soața lui "Cutare"?!
În orașul nostru-n care orice taină-i la-ndemână,
Dumneaei lăsând trotuarul,
Iuți pașii spre fereastră, implorând-o pe bătrână
Înjurând
În gând,
Pe-acei, ce aruncă-n ea cu zoaie
Și o bagă în belele,
Luând sfinții
Ca reper.
Ea s-ar duce la spițer,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate-au fost și fi-vor trecătoare
Afară-i toamnă, ploaia-mi bate-n geamuri
Fără răgaz, cu degetele-i ude.
Se zbenguie în joacă și se-aude,
Doar vântul ce foșnește printre ramuri.
Eu depăn amintiri din tinerețe
Și viața toată-mi văd, ca-ntr-o oglindă.
Prin fața ochilor mi se perindă,
Clipe de bucurie și tristețe.
Merg pe cărări, ținându-se de mână,
Voioase clipe, clipe de-ntristare,
Mai afundate-n greaua lor țărână,
Că toate-au fost și fi-vor trecătoare.
Doar ploaia ce-a ținut o săptămână
Le-a scos, tot scotocind prin vechi sertare.
sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubito, vine toamna! ...
Iubito, vine toamna peste noi!
Veștede frunze-ți cad pe umeri goi.
Grădinile, în strai multicolor,
Stau la priveghiul rozelor ce mor.
Copacii, își iau cerul ca reper,
Văzând că frunzele în zare pier.
Vântul sfâșie timpul pe-un cadran.
Ploaia-i susține ritmul pe-un olan.
Iubito, vine toamna peste parc!
Vârtej de frunze zboară ca din arc.
Pe lângă noi, perechi de pași grăbiți
Fac un duet cu alții târșâiți.
Ne bucurăm de ploi, de soare, vânt,
Fără să le-ntinăm cu un cuvânt.
De-ți pare-a fi un simplu paradox,
Ajuns-a toamna-n zi de echinox.
Iubito, vine toamna peste burg!
De-a valma clipele-n neant se scurg.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De timp sunt flămând
Din clepsidră nisipul se scurge avid,
Înalțând între mine și timp trainic zid.
De-o putere Divina să-l oprească-ar putea,
Să îl țină pe loc, pentr-un secol să stea,
Aș avea timp destul cât să fac ce-am în gând:
Să cutez, să m-avânt, că de timp sunt flămând...
Toamna asta îmi dă încă-o lecție-n plus;
Primăvara și vara în neguri s-au dus.
Cât clipit-am din gene și ochii-am deschis,
Au rămas toate-n urmă, frântură de vis.
De-aș putea să le strig doar pe nume 'napoi
Să se-ntorcă măcar pentru-o clipă la noi,
Dorul meu o să fie cu mult mai ușor
Până fac cale-ntoarsă cocorii în zbor.
Am sperat pentru-o clipă că nu-i prea tarziu,
Primăvară și vară senină să fiu.
Pașii verii s-au șters de sub frunze ce cad
Toamna-și sapă pe urmele slabe, nou vad.
Din clepsidră nisipul se scurge avid,
Înălțând între mine și timp trainic zid.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitul meu
Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simțit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă și-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-și ia zborul ca o rândunea.
Îți las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ți spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aș vrea
Să bați a doua oară-n ușa mea,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cuvânt în loc de bardă ...
Am rămas fără o vorbă
Când am luat alt pumn în gură,
De la cei care ne fură
Chiar și lingura de ciorbă.
Încă sper în echitate
Și-n morală, bat-o vina!
Dar abia zăresc lumina,
Pete mici, îndepărtate...
Ne-mbătați cu apă rece
Tot scoțând din pălărie,
Câte-o mare șmecherie,
Până-n ceasul doisprezece...
Patru ani și-o săptămâna
N-ați visat măcar la noi,
Necăjiți, flamânzi sau goi,-
Ne-ntinzându-ne o mână.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În casa mea ...
În casa mea cu-arome de cetină de brad,
Sub șemineu-n care se zbat luciri de foc,
Pe-un pat făcut în grabă din flori de busuioc,
Lângă iubita-mi dulce, mă las încet să cad.
Îi mângâi părul galben, ca spicele de grâu.
Se-apleacă peste mine cu ochii scânteind.
Se-aude, ca prin ceață, doar focul pâlpâind
Și cetera iubirii, ca susurul de râu.
O aripă divină întinde peste noi,
Pe inimile noastre, care-n mănunchi se zbat,
Pe pielea ta virgină, pe zâmbetul curat,
Veșmântul ei de purpuri, văzând că suntem goi.
Iubita mea frumoasă, cu mersul tău mlădiu,
Îți las o sărutare în palmă amanet.
Din vorbe negrăite-ți compun un nou sonet,
Adulmecând arome din trupul tău, când scriu.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihaela Banu despre timp, adresa este: