Citate despre Soare și anotimpuri, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și anotimpuri, dar cu o relevanță mică.
Cu ochii deschiși
închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor
lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Asfaltul încins mimează
efecte de Fata Morgana -
unduiesc întrebări.
Cântecul ploii adumecă
urmele foșnetelor de pași -
renaște dorul.
Colind cu aromă de măr copt
desenează îngeri în zapadă -
e timpul florilor în obraz.
Durerea ochilor uitați în soare
calcă neliniști răsărite-n copaci despletiți -
mă duc să dorm puțin.
poezie de Tatiana Gradinaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un loc în inimă
Sărută-mă în vis cu gustu-ți dulceag, de primăvară
Alungă-mi norii grei, ce-mi apasă pe aripi, dureros...
Privește-mă-n oglinda vieții, la fel ca prima oară
Dar nu mă mai trezi, te rog, din visul meu frumos.
Șoptește-mi vorbe calde, prin freamătul de codru
Înmiresmează-mi ziua, cu flori de portocal...
Pictează-mă în soare, și-mbracă-mă în ocru
Să-ți fie chipul meu, ca o licoare-ntr-un pocal.
În anotimpul nou, fă-mi strai floral, de primăvară
Adună-mi lacrima tăcută, transform-o-n Lăcrămioară...
Și-n ceas târziu de seară, când luna se coboară,
Sărut-o lin pe frunte, transform-o-n Cosânzeană.
Fă-ți din cosița-i blondă, o scară-naltă, fermecată,
Să-ți poți urca la cer, toate dorințele, cu mâna...
Apoi, transformă norii într-un balsam de poezie,
Pe pleoapa mea sa curgă versul, ca o fantezie...
[...] Citește tot
poezie de Alina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul Toamnei
Îți poartă vântul ale tale roșii buze
Și lovește cu sărutul fragile frunze,
Ce se usucă pe loc și groaznic cad,
Oare de mă vei săruta ce o să fac?
O să ruginesc și eu precum verdeața,
Sau mă voi îneca în rouă ca dimineața?
Mă pui pe fugă ca pe razele de soare,
Când aduci Septembrie peste mare.
M-aș ascunde la umbra unui falnic tei,
Poate așa nu mă vor găsi privirile ei,
Și-am să-i aștept ale sale lacrimi
Să-mi fac un ceai din dor și patimi.
Mi-e frică să alerg, să nu calc pe frunze,
Și să strivesc ca un hain urmele de buze,
Doar brazii toamna își ignoră soarta,
Cine sunt eu? Să stric anotimpului arta.
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Se pare că noi, oamenii, suntem creaturi întreprinzătoare. Suntem provocați de anotimpuri. Vedem solul și soarele și ploaia și semințele și simțim că ne îndeamnă să le punem la treabă. E ca și cum viața și natura ar spune: "Ai geniul de a face ceva unic din noi? Suntem materii prime. Ce lucruri splendide poți crea în timp ce te afli aici?".
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare spre Insula Thule
pornisem spre Insula Thule să evadăm
din rutină să ne întoarcem mai aprigi mai
frumoși aveam Cârmaci Căpitan Bucătar Mus
marinari destoinici (aveam) și o goeletă
suplă era anotimpul potrivit
dar ceva lipsea habar nu aveam ce anume
(nici azi nu știm)
în butoaie romul e deja pe sfârșite afară
țărmul concret iată-l luminat dimineața
de soarele stropit de valuri ziua de
scânteierile peștilor aduși de bărci seara
de ochii fetelor
vezi bine pornisem noi dar uitasem să ridicăm ancorele
(poate asta era)
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirilor
Iubitule, au înflorit castanii
Pe trepte de lumină către cer
Si își înalță lin culoarea
Lăsând o urmă fină în eter.
Și păpădia s-a ascuns iubite
Cu tot cu galbenul solar
Și-a croșetat din floarea ei
Dantelării de-un alb plenar.
Știai iubite că s-a dus
Încă un timp al marilor iubiri
Știai că soarele-a apus
Când ți-am făcut mărturisiri?
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul apus
Am furat o bucată de timp și-am ascuns-o în stele
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele
Talpa mea a pășit prea ușor, nimeni astăzi nu știe
C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie...
Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară
Neștiind de ce toamna sosește mereu după vară
Am fost centru solar și-am sclipit o secundă-n amurg
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranțe ce curg
Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat
Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat
Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram
Împotriva uitării mi-amintesc și acum că luptam
Am știut că secunda avea chipul fetei bătrâne
Și din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne
Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând
Care sapă adânc răscolind printre șoaptă și gând
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Atingeri Divine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul
Un soare apune când răsare altul
Și gânduri și memorii zboară precum timpul,
Fiare gigantice ne-au strivit ceasul.
Emoții cameleonice se-ncurcă cu anotimpul,
Iar afară ninge cu un umor rece
Și fulgii râd și plâng și cântă-n voie mare
Și râd când văd că timpul trecător
Se scurge fără voie din mii de petale
Și râd cu gură mare de un singur muritor...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cititor
Ești fericit
și surâzi
când observi
că în cer
sunt stele
și strălucesc
ești mulțumit
dacă soarele
încălzește blând
binevoitor
iarba proaspătă
de pe o pajiște înflorită
te bucuri
de încântătoare schimbare de anotimpuri
dar ce să zici
când în tinerețe
întâlnești
o minunată femeie
care pentru totdeauna
[...] Citește tot
Gabriela Gârlonța în Gabriela Gârlonța, Persistența măștilor Die Bestandigkeit der Masken,Editura Universității " Lucian
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori
Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai uitat
Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?
Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?
Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc...
De-aș fi un oraș
fiecare fereastră, ușă și casă
ar fi brațe întinse în așteptare de tine,
De-aș fi un anotimp
mi-ai fi mugur, soare și frunză și fulg
în răsărit și amurg,
De-aș fi un cântec
fiecare notă, acord și fiecare vers
ar spune-o poveste a iubirii de tine,
De-aș fi un timp
toate secundele din toate ceasurile
le-aș strânge să am timp
să te iubesc....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire omenească
Anotimp pentru ninsoare și-anotimp pentru flori de crin,
Anotimp pentru-a câștiga și-anotimp pentru-a pierde!
De vreme ce-atât râsul cât și plânsul ne-aparțin,
De ce ne lamentăm că nu-i frunza veșnic verde?
Ni-i perpetuă căderea, dintr-un soare-n alt soare,
O, frate-al meu mereu intolerant:
Dorim prea puțin din această stare
Și din cealaltă mult prea mult constant.
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noaptea bazaconiilor
Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
și verdele e frunză
iar bălțile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!
Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
și morții pun fiori pe patul viilor
curățate de zori.
Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
și printre case
o bufniță în raze
strălucește
în coajă îngerească
albușul înnegrit
din gălbenuș de draci.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu-mi pasă că îmi petrec viața printre capricioase anotimpuri,
Pe pământ sunt fel și fel de oameni și de ritmuri,
Ce este azi a mai fost cândva "Nimic nu este nou sub soare"
Ce-a fost cândva, azi și în viitor este o realitate în veșnică schimbare;
Zbatere în deșertăciune, ritmuri și bioritmuri spre perfecționare,
Iar eu fărâmă de țărână și nimic în Univers,
Exist în marea programare.
poezie de Valeria Mahok (19 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Primăvara...!
Un... anotimp...
Un început de cald,
După mult frig!
O sărbătoare pentru Noi,
Pentru ființe, pentru viață,
Și pentru toți copacii goi,
Pentru cei vii, pentru copii!
O Stea, Noi îl numim un Soare,
Ne învârtim în jurul Lui,
Ne dăruie tot ce are,
Iubire într-un colț de galaxie!
Pământul...
Lumină și-ntuneric,
Frig, căldură, apă!
Viață peste viață!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte către fata necunoscută din poartă
Nu te-mpotrivi. Tu va trebui să iai această grije asupră-ți:
în poarta la care-am ajuns, trecând prin această vale,
să fii straja copilăriei mele. A copilăriei
ce-o duc încă în mine.
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin toți anii, sub toate punctele cardinale.
Tu păzește, păzește tu izvorul să nu se usuce
la sfârșitul ăstui timp
lăsat în urmă între floare și poamă.
Grijește tu să nu se stingă secretul micul incendiu
ascuns în inima brândușei de toamnă.
Avui și eu odată spatele ars de urzicele soarelui
și tălpile goale. Îți amintesc zile stinse de mult,
dar să nu crezi că mi-am trecut și copilăria
sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aci.
Copilăria mea a aci și astăzi.
Și dac-aș sări și peste poarta toamnei
la care-am ajuns, copilăria aș sălta-o cu mine
strânsă în vine și-n pumnii mei arși.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și anotimpuri, adresa este: