Soare şi anotimpuri

Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, şi anotimpul avea aripi de copil...

Ştefan Radu Muşat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, crede că pe pământ e un singur, anotimp...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este substantivul care declină anotimpurile.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...

Mircea Eliade în Nuntă în cer (1938)
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi luna au curajul să răsară în fiecare zi, în ciuda norilor şi furtunilor. Natura are curajul să se reînnoiască mereu, înfruntând instabilitatea anotimpurilor, frigul, căldura, ploile.

Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXV. Septembrie (Vis)

Cuibăreşte-te la mine-n suflet.
Se schimbă anotimpul,
iar noului spectacol îi va
corespunde o nouă dragoste.

Nu cerceta dincolo de viaţa mea,
soarele mare şi solitar;
învaţă să fii primăvară
eternă în inima mea!

poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din Estio (1915), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

bătrâneţe

Bătrâneţe (1). Imbold hibernal dureros, prefigurat de anotimpuri solare.

definiţie aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

După prima cratimă
Primăvara va germina,
O nouă previziune
Soarele saltă pe cer
Globule sacre de jar
Peste idilice zări
Transpiraţia verii
Induce concentric
Surse de abundenţă,
Toamna în ghilimele
Cară cu sine devize,
Testamentul iernii
Prevede în paragrafe
O nouă eră glaciară.

poezie de David Boia (2 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea modifica mărimea planetei, controla anotimpurile, modifica distanţa faţă de Soare, sau călăuzi eterna sa calătorie pe orice drum din Univers. Ar putea provoca cicniri de planete pentru a produce sori şi stele, căldura şi lumina sa; ar putea crea viaţa în toate formele sale infinite. A realiza prin propria voinţă naşterea şi moartea materiei, ar fi cea mai mare reuşită a omului, transformându-l în stăpânul creaţiei fizice, împlinindu-şi astfel destinul său.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legolas: Anotimpurile ce trec sunt doar valuri repetate la infinit în lungul, foarte lungul şuvoi. Numai că toate lucrurile de sub soare trebuie să ajungă, până la urmă, la un capăt.

replică din romanul Stăpânul inelelor: Frăţia inelului de J.R.R. Tolkien
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea fulgului din vis

O umbră vrea să fie întuneric,
Un licurici ar vrea să fie soare,
Un fulg de nea, un anotimp feeric,
Un strop de apă se visează mare...

Dar umbra e ucisă de-ntuneric
Şi licuriciul ignorat de soare,
Un singur fulg, inferior numeric,
Devine strop şi se trezeşte-n mare...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între el, Dumnezeu şi timp

întotdeauna am ştiut că
omul minte din cauza prostiei lui
şi asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează şi o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
ştiu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a ştiut că
între el şi celelalte lucruri
există minciuna
şi că se împarte între el, Dumnezeu şi timp

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţea e soarele prezent în toate anotimpurile. Tinereţea este sufletul copil călător în timp. Tinereţea e timpul ce nu permite regretul. Tinereţea e vârsta hrănitoare a vieţii. Tinereţea e refugiul imaginar al bătrânilor închipuiţi.

definiţie de Claudiu Ovidiu Tofeni (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp în Do major

Primăvară primăvară
vaca mea imaginară

Cum răsare soarele
sar pe tine florile

Să-ţi (s)mulgă cântările
din tuspatru zările

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul omului, precum anotimpurile... Iarbă care creşte, soare dogoritor, frunze care cad, inimă de gheaţă...

Mihail Mataringa (11 septembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri arse

când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopţile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
şi fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ţi vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăţi cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanţele se vor topi
şi vom tăia din cerul prea mare
porţia noastră de suflet

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia este anotimp. Nu este un anotimp schimbător ce îmbracă mai multe feţe. Femeia este un anotimp statornic. Fiinţa ei este în măsură să suporte soarele arzător din mijlocul zilelor de vară, gerul nopţilor de iarnă, alunecările de teren ale toamnei. Când iubeşte, femeia îşi cunoaşte condiţia.

definiţie de Claudiu Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Vreau să îţi sărut pielea sufletului
pe fiecare părticică de viaţă,
pe acolo pe unde te doare
şi pe unde nu te doare,
la pliul ploilor şi la încheietura clipelor îmbătate de vise.
în baia timpului, în odăia anotimpurilor ieşite din matcă,
pe cursul firesc al soarelui răsare şi al înnoptării,
la marea întâlnire a prefacerii întru mântuire!
Nu folosesc doar buzele calde, umede, pline ale gândului ce îţi cutremură anii.
Te sărut incandescent cu mine însămi, poezie.

poezie de Iulia Dragomir (8 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi primăvara

Femeia e o primăvară,
E o floare de dor.
E un amurg frumos de seară,
Un vis fermecător.

Primăvara e o femeie
Îmbrăcată toată în flori,
Care merge pe alee
Cu ochi dulci, fermecători.

Aceste două anotimpuri,
Trebuie mereu iubite,
Una aduce soare în casă,
Alta clipe fericite.

poezie de Vladimir Potlog (1 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!