bujori şi flori

O altfel de iarnă

Lacrimi de gheaţă ale cerului cad...
Cad ameţitor, fără încetare,
Cerul se uneşte cu pământul
Printr-o cascadă strălucitoare.

Ea...
Senină ca un bob de rouă,
Îmbujorată de gerul năprasnic
Ridică faţa spre cer,
Florile de nea o acoperă cu aripioarele lor nevăzute.
Unii mai îndrăzneţi îi ating buzele...
Ce ghinion!
Buzele ei mereu o văpaie
Şi ei mor topiţi de vâlvătaie.

Noaptea...
Cerul greu de plumb, s-a lăsat în jos...
Încât ea ar putea să-l atingă cu mâna.
Lacrimi i se rostogoleau pe obraz,
Plângea în momente fericite

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-ţi violetu,-Anida,-n hibernare!

Adulmecă, Anida, trandafirii, bujorii albi care miros ca ei, sunt mesageri de dor şi ai iubirii şi ia şi un buchet de stânjenei!
Să nu-ţi trădezi vreodată violetul, e prea labil pentru un adulter şi toate florile-s la fel ca muritorii, cu un respir redus şi efemer...
Şi fă-ţi provizii pentru vremuri grele, când troienii-vor iernile culori şi albul va împărăţi o vreme, cât ne va fi Crăciun în sărbători...
Ierbarul să îţi fie la-ndemână, să-l răsfoieşti când furtuni-vor mări,
şi movul să-ţi alinte dezolanţa, când vineţiul va domni în zări...
Păstrează în poeme o glicină şi-n irişi mov îmbracă versul nud, şi nu uita să pui la rădăcină un strop de verde luminos şi crud...
Salcâmii lasă-i să te plouă-n voie, ca să te- îmbrace-n strai de alb nebun, să-ţi fie-a necuminte în iubire, când florile îşi fac din nea zăbun...
Nu te lăsa minţită de luceferi, că îţi vor înflori printre gheţari, doar brazii vor rămâne-n iarnă teferi şi-n univers explozii de quasari...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de toamna

Doamna, doamna, vis de toamna,
Amintiri prinse-n perete,
Frunze verzi iarăşi te cheamă
Din albumul cu portrete.

Vreu să-ţi prind în parul aspru
Bucheţel de crizanteme,
Vino doamna mea-n albastru,
Sa-ti recit în seri poeme.

Am cules în zorii reci
Dalii roşii ca bujorii,
Pe la mine tu sa treci,
Să-ţi aprinda obrăjorii.

Gladiole, flori de piatra,
Îţi mangaie trup de cadra,
Se iau trandafiri la cearta
Care-i primul sa te vadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Despina Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a gust...

Miroase-a gust...

Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi

Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân şi caprifoi!

Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinţi,

Miroase-a binecuvântare din Univers şi de la Sfinţi!

Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup

Şi are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!

Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,

Miroase-a florile grădinii, a nopţilor urcate-n rai!

Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violetele-s pe ducă...

Nu-ţi ştiam atunci plecarea şi nici lacrima de vineri-
Firul ierbii-n prag de seară încă mai ţipa a vară
Prin pădurea-n care paşii ne dansau sub brazii tineri
Şi ne-mbrăţişam cu viaţa - maci în lanul de secară.

Inspirau adânc plămânii fără greutatea fricii,
Dar pândeau ascunşi în muguri, lăncieri flămânzi de sânge.
N-am văzut cum ne-nconjoară dinspre iad toţi inamicii
Şi nici n-am simţit cum noaptea ne-nveleşte şi ne plânge.

Era linişte prin lume, înfloreau la geam muşcate,
(Ploaia ne umbla prin plete, răsfirând albastre vise)
Tu le aduceai surate de prin lume adunate,
Să împrospătezi grădina, ce de dor se-mbolnăvise.

Nu mai înfloresc camelii, violetele-s pe ducă,
Trandafirii cad în bernă, ca cenuşa, spuză fină.
Iedera pe piatra crucii nu mai creşte, se usucă
Şi eu am rămas orfană de tulpini şi rădăcină.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă

Ce dor îmi e de tine, mamă,
Când teii înfloresc pe-alei
Şi când parfum de grâne coapte
Se-alintă pe sub norii grei.

În acest colţ uitat de lume
Îmi port cămaşa de suspine,
Sunt încă trist şi obosit
Bolnav de vreme şi iubire.

Ce mult aş vrea să vin acasă
Şi în genunchi să-mi cer iertare
Că am plecat de lângă tine,
Eu m-am pierdut în depărtare.

Am să-ntorc în luna mai
Când înfloresc din nou bujorii
Să îţi sărut obrajii umezi
Şi tâmpla ninsă de venirea serii

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi...

Mi-e frig şi corbii se adună, ca pacostea pe omul bun
La un taifas sub clar de lună şi eu coşmare-n ochi adun;
Licornii-şi leapădă legenda, ca şerpii năpârlind de piei,
Cu ochii-albaştri în oglinda albastrului din ochii mei.

E linişte ca în morminte, tăcerile au chip de iad
Prin care scormonesc cuvinte şi din cuvinte lacrimi cad.
Degeaba înfloresc salcâmii şi teii poleiesc alei,
Mi-e frig, iubite, şi se-adună atâtea ierni în ochii mei!

Bujori serafici sângerează pe braţe goale, ce tânjesc
Încă o clipă de zăbavă, când scuturându-se, rânjesc
Pândaci flămânzi de roşu proaspăt. Ce agonie, ce măcel,
Când tremură de-nsingurare, al primăverii menestrel!

Mugesc amurgurile-n flăcări, nunteşte noaptea sub castani,
Floarea miresii-i e ofrandă, amorurile sunt pe bani;
Plăteşte noaptea mii de stele pe-o mângâiere şi-un sărut,
Rămâne ceru-n întuneric, ca şi cum stele n-a avut.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Şmil

Doi copii ai, doamnă Şmil,
Şi-s frumoşi, ca doi bujori.
Unu-i floare de copil,
Altul e copil din flori.

epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV-ul stărilor

Roşu-n bujori, în roze, în iubire,
În sărutări, în sângeri... fericire...
Oranj – onestitate, arca vieţii
Purtând pe braţe visul tinereţii...
Galben în soare,-n spic, în libertate,
În miere, în gutui, în frunze moarte...
Verde-n speranţă,-n brazi, în zbor spre stele,
Safir şi jad, acvamarin, mistere...
Albastru de ninsori, dans de lumină,
Tot ce-i mai pur... un cer de muselină,
Iubire sfântă, flori de liliac,
Un dans de fluturi, ochii celui drag...
Arcade violete, sentimente
Altar de vis, fecioare inocente...
Vers de de luceferi, violete, vis,
Atâte câte sunt de neatins...
Cu toate-s fluturi, azi, de curcubeu,
Sădind lumină, iar, în gândul meu.
În dansul lor, călătorim ades,
Transcendental, pe treptele de vers...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai scăpat murgul din poze

Ai scăpat murgul din poze
Şi-a păscut la mine roze
Până-a făcut zoonoze.

L-am pictat pe-un vers de dor
Cu petale de bujor
Să-l pot călări de zor.

Am trecut cu el, se ştie,
Din poezie-n poezie
Pân' la tine sus în vie.

Aveai irişi de tăun,
Gene aripi de păun,
Tochitură în ceaun.

Şi în sticle suc de soare
Ca uşor să mă doboare
La izvoru-ţi de răcoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece Dumnezeu în goană...

Cum se scutură bujorii, ca o ploaie-nsângerată,
Regretând amarul vieţii efemere pe pământ!
Tot aşa mă scutur, Doamne, cu privirea-ndurerată,
Când îmi picură din palme, mângâierea care sunt.

Paşi grăbiţi strivesc tandreţea dimineţilor albastre,
Orbi şi surzi aruncă piatra şi lovesc în rogvaiv,
Curcubeie-şi pierd mirajul în tăcerile sihastre,
Unde doar un vers mai cântă în poemul meu naiv.

Şi de unde să iau muza, când lumină nu mai este?
(A rămas un colţ de lună, fără loc şi căpătâi).
Trece Dumnezeu în goană îngrozit şi calcă peste
O relicvă din geneză, chiar pe ziua cea dintâi.

Ridic fruntea pentr-o clipă... unde-s cerurile mele?
Calcă tălpile pe stele şi pământu-i tot mai sus;
Au înnebunit quasarii prinşi în mreje de lichele
Şi planeta e-n derivă-alunecând înspre apus.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul al treisprezecelea

O, Viaţă, Viaţa mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aş putea să-ţi mulţumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe braţe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar şi munţi de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori şi pe-nserat,
fără a scrâşni sau lamenta,
căci doar aşa puteam a învăţa, lecţia ta...
Şi câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani şi focuri,
să-învăţ a depăşi ce-i greu...
Pe-un colţ de semilună, stau... tot eu.
Înţelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La casa de nebuni

Tăcând, c-un, semn opresc trăsura:
Tăcut mă sui. Alt semn mai fac,
Plecăm făr-a deschide gura.
Birjarul, eu şi caii tac.

Căci dobitoacelor cu minte
Degeaba le mai ţii un spici,
Când ele fără de cuvinte
Pricep mai repede un bici.

Vreau să vorbesc, dar cu nebunii
În falansteru-n care unii
Sunt mari poeţi şi mari tribuni.
Deci: hai la casa de nebuni!

Îmi iese doftorul.—Dă-mi pace!
Cu cei mintoşi eu n-am ce face,
Ş-aş vrea pe toţi să-i pot uita:
Venit-am nu la dumneata...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt natura

Se-mprăştie încet norii
Intr-o vale iese un izvor
Apar colţii roşii la bujori
Ciclul vieţii este izbitor

Se întorc acum cocorii
Natura se trezeşte
Respir prin toţi porii
Zvon se răspândeşte

Oameni sădesc un pom
Parcurile pline cu flori
Glasuri vesele de om
Pare-a mă trezi în zori

Dintr-o iarnă amorţită
A ieşit pe nesimţite
Lângă gardul la portiţă
Mici lăstare din seminţe

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

15

frigul mă împleteşte în negrul obscen al nopţii
cu ochii închişi şi buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viaţa
bob cu bob

scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin

dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieţii
ochii tăi mă aşază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearşaful mototolit de existenţa
unei mata hari
cu braţele încolăcite
sufocându-te

mângâi ochiul care zâmbeşte
cu un ac

[...] Citeşte tot

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa copacilor înfloriţi

Ne creşte primăvara-n suflet
Şi primăvară-i pe pământ.
Zbor într-al vânturilor vuiet
Eternul fluture de vânt.
Mi-e braţul ramură de stele.
Pierdut în nopţi de diamant,
Copac cu rod de peruzele,
Adeseori m-aplec şi ard.

Ne creşte primăvara-n suflet.
Copaci de jad, la tâmple goi
Înmuguresc. Suntem un cântec
În rapsodia lor de ploi.
De-acum cerneală de petale
Zideşte litera-n cuvânt.
Nici suferinţa nu mai doare.
Doar fluturi în privire sunt...

Şi primăvară-i pe pământ...
Şi-n noi, de-acum, e primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te « Bujor » singuratic

Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi şi noapte ca luna prin nori,
De şi eşti mai vesel te simţi singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.

Acasă-i « Narcisa » ce creşte-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subţire dar nu se înclină
Când ploaia e rece şi vântul o bate.

Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii şi pe dealuri
Apelând să se întoarcă şi cei ce s-au « dus ».

Să umple pustiul, roditor să ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boşii » din gură să tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă pentru satul românesc

Opinca, în a morţii adormire,
Îşi plânge neamul, ţarina, iubirea,
Visează anii lungi de fericire
Când n-o-ngropase-n verbe nemurirea.

Acum e portul numai o poveste
Pe portativ de stele şi de dor...
S-au risipit cuvintele pe creste...
Români făr' de iubire de popor.

Pe o colină, cânt de dor şi jale,
Un tulnic şi un clopot se-nfrăţesc,
În satul românesc e sărbătoare
Grâne de vatra pâinii glăsuiesc.

Cu flori la pălărie trec flăcăi,
Desculţi, cosaşi, s-au înfrăţit cu glia,
Un dulce vânt trecând prin munţi şi văi.
A renăscut din moarte România!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - Floare din Ardeal

Ce frumoasă e Bogata
Primăvara când apare
E o floare cum nu-I alta
Văzută din depărtare

Soarele când ne zâmbeşte
Şi ne-mbracă în lumină
Când pădurea se porneşte
La viaţă ca să vină

Câte flori şi jiorele
În Coastă acum nu sânt
Să-ţi scalzi ochii printre ele
De pe aripi iuţi de vânt

Iar la Dâmburi ciocănaşi
Parcă râd acum la soare
În mov cât de drăgălaşi
Te adulmecă-n splendoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rubaiyat

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

Învie Noul An dorinţe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spaţiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

[...] Citeşte tot

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!