Citate despre fum și iubire, pagina 5
Mai rămâi
ni-i viața noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer și pământ,
nu știu vântul
încotr-o o poartă
și nici dacă frunza
e vie sau moartă.
trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
și sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.
ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât păcatul m-a purtat...
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă, cu dragoste
Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?
Da, te iubesc, știi bine, n-am s-o repet și basta,
Vai, m-am lovit - la dracu'- e vraiște casa asta!
Mă doare mult acuma când știu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheață, te văd cum tu mă vezi.
Mi-a mai trecut... durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc și-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!
Am spus întotdeauna că tu ești cea mai bună,
Nu știu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc să deschid ușa, sună băiatul nostru!
[...] Citește tot
poezie de David Daniel Adam (23 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ti-aduci aminte?
Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi?
In serile de vara, sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.
Si cand desculti prin ploaie alergam
Si cand voit uitam de toti si toate,
Cuvantul simplu; daca-l mai rosteam
Satui fiind de-acea banalitate.
Si din iubirea de odinioara
Gasit-am azi decat un scrum de fum,
Nu pot lasa chiar totul sa dispara
Chiar de-a fost numai inceput de drum.
Sunt amintiri ce nu le vreau uitate
Sunt clipe ce acum nu vor dispare
De ne-am vorbi; poate mi-ai da dreptate
Caci dragostea a fost si va fi mare.
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi cânți cobzar
Să-mi cânți cobzar bătrân ceva,
Să-mi cânți ce știi mai bine.
Că vin ți-oi da și bani ți-oi da
Și haina de pe mine.
Că vin ți-oi da și bani ți-oi da
Și haina de pe mine.
Să-mi cânți cobzar bătrân ceva,
Să-mi cânți și din vioară,
Că doar s-o isprăvi de-acum
O viață-atât de-amară.
Că doar s-o isprăvi de-acum
O viață-atât de-amară.
Lăsați-mă lângă pahar,
De viață nici că-mi pasă,
Căci sunt copil al nimănui
Și n-am nici bani nici casă.
Căci sunt copil al nimănui
Și n-am nici bani nici casă.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Gică Petrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O arhi-amintire
Era o zi senină, ca acum
(Tu, chintesență-a zilelor senine!).
Se destrămau pădurile de fum
În urmă, pe cețoasele coline.
Călătoream, de mult, către apus
Când drumul m-a adus într-o câmpie
Greu adâncită-n umbra viorie
A codrilor ce-o străjuiau de sus.
Și te-am zărit. Departe, în amurg,
Fixai curbura unui spațiu care
Înainta treptat în înserare
Cu soarele și neclintitul burg.
Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Și am rămas cu tine în cetate,
Și cred că tot acolo am murit...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din Epistole (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu o zi înapoi
zgribulit într-un colț de timp
mi-am îmbrăcat corpul într-o mănușă
și nu mă încape
ziua de astăzi a rămas cu un deget afară
nu am vrut să vă spun, dar la ultima stație
mi-am fumat sufletul cu ultimul fum
de atunci
roțile trenului îmi zăngăne sacadat și ritmic
în șolduri
sărut piciorul iubitei și-n legănatul gândului
încerc să fac dragoste cu ea
ah, trupul ei zvâcnește
încerc
să aduc o zi înapoi
...
bate cineva în masa tăcerii
liniște că vreau să se audă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificat de muritor calificat
! Murim în umbra femeii
și în parfumul ei melancolic,
în fumul ei de țigară,
în aroma remanentă a cafelei ei
și în nicăieri-ul ei universal...
O, Doamne, de-atâta iubire,
asistăm la noi înșine
și vedem prin noi
indescifrabilul dragostei,
vidul și melancolia care surâd
ispășirii inconștiente a
iubirii platonice.
Iubindu-ne, ne pierdem timpul
printre degetele picioarelor
și credem, subit, în cerul propriei
noastre singurătăți.
Oamenii îți cer o diplomă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După dragoste
A dispărut magia ca un fum,
Ne întâlnim acum ca fitecine;
Pentru mine-ai încetat să fii miracol,
Cum nici eu nu mai sunt pentru tine.
Ai fost vântul, iar eu am fost marea
Dar acum stelele s-au stins în dimineață,
Am devenit surdă ca piscina
De lângă țărmul înrămat în ceață.
Dar deși piscina de furtuni e ocolită
Și nici mareei tribut nu îi plătește,
În sinea-i zi de zi tot mai amară,
Iar pacea-i mai rece ca un ochi de pește.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestimate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire netrebnic furnicar!
Îsi mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.
poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești o ființă pierdută
Tu prea departe ai plecat
frumoasa mea iubită.
Pe mine-acasă m-ai lăsat
cu inima cernită.
Planeta necunoscută
timpului care-l trăim,
Te-a răpit. Ești nevăzută.
Nu putem să ne-întâlnim.
În zadar stau nopți de veghe.
Ești o ființă pierdută.
Ești o amintire veche,
din lacrimă izvorâtă.
Te arăți ca o stafie
care noaptea mă-înfioară.
Care vine să mă-îmbie
dar de fapt ea mă omoară.
Zi de zi, noapte de noapte
privesc cerul nesfâșit.
Mă rog să am și eu parte
de apusul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Iulie
În pajiștea curând cosită
Mă-mbat-a fânului parfum,
Iar luna din senin ivită,
Veghează umbra mea pe drum.
Să vii aici și tu, iubită,
Din inimă îmi iese fum
În pajiștea curând cosită,
Robit de-a fânului parfum.
Să mă înveți iubito, cum
Să aflu calea ocolită,
Să mă feresc de grea ispită,
Ce mi-ar preface visu-n scrum.
În pajiștea curând cosită
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflet
Am fum în ochi și-un suflet stins
Și-o mie de planuri curmate d-un vis
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și cadavre de plastic putrezite în gând.
Am scârbă în vene și-un suflet mocnit,
Și-o dragoste pură arzând înăbușit,
Și sperațe de ceară curgând pe obraz,
Și mâinile încătușate de un destin fără haz.
Am lacrimi pe față și-un suflet cavou
Și-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ș-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.
Am cadavre de plastic putrezite în gând
Și pumnii în piatră și sânge curgând
Și-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi și-un suflet stins.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmurul lumii
Fiu al lumii, murmurul lumii ascult;
altar este petecul de pământ
pe care îngenunchez
învinovățindu-mă și dezvinovățindu-mă totodată
pentru văzduhul ce-l soarbe și-l pierde
dincolo de anotimpurile noastre;
murmurul lumii se ridică majestos,
ca aburul dintr-o pâine bine rumenită,
tremurător ca fumul biciuit de ploaie,
ușor ca sufletul fără vârstă al îndrăgostiților;
el este un continent plutitor deasupra pământului,
cu mări și oceane și munți
prin care cutreeră nestingherit.
Fiu al lumii, îi ascult murmurul neliniștit,
de aici din casa cu podelele crăpate
de creșterea rădăcinilor,
din casa mea unde un copil
abia s-a născut sporind măreția
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu țigara în gură
pictorul obosit de atâta fum scos
și băgat ne spunea că femeile
sunt niște obiecte folosite
de pictori pentru nuduri
o gândire cam șifonată pentru un
mânuitor de pensule și culori
ținea țigara în gură și când a fost
fulgerat de dragoste
poetul ne spunea că femeile
trebuiau iubite sau folosite ca muze
și surâsul lor era o poezie
poetul era un timid fumând pipă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ultima seară, iubite
E ultima seară, iubite,
Pleca-vom tăcuți pe alt drum
Să scriem versetul postum
În cartea cu slove cernite.
E seara în care tăcerea
Se mistuie-n fum de țigară,
Să urle ar vrea, să o doară,
Cu lacrimi să-și stingă durerea.
Iubite, e seara în care
Povești nu mai știm să rostim,
Cu vorbe absurde mânjim
Orgolii... sentințe amare
Prea lesne, prea aprig rănite...
Pleca-voi prin bezne în noapte...
Și seara o simt prea departe,
Și nu-ți mai pot spune,, iubite"...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Așa cum..."
la începuturi sentimentele ardeau
așa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu și petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe șleau
apoi în avalanșe de cuvinte
așa cum numai avalanșe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte
din colb stelar și raze lungi și reci
așa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spațiu dizolvată
am atașat-o epitetului-de veci
și ne-am pornit prin lume amândoi
așa cum pot porni doar suflete senine
și împletite-n aliaj de ștofe fine
cu coarde lungi din inima din noi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn
Frumoasei, scumpei care-nparte
In inima-mi lumina vie,
Icoana, inger fara moarte,
Salutul meu in vesnicie!
In viata mea e risipita
Ca sarea-n aerul usor,
Si-n duhul meu,mereu ravnita,
Revarsa-al nemuririi dor.
Balsam ce umple cu parfumul
Vazduhul unui scump ungher,
Cadelnita naltandu-si fumul
Furis, in noapte, catre cer.
Iubire neclintita, haina
Sa-ti aflu-un vorbe as putea?
Tu, fir de mosc zacand, in taina
Si-adanc, in nemurirea mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge
Se irosește frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune plutește-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.
Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut,
Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o șterge veacul, dar tot mai blândă pare
Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut.
poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Peste suflet ninge
Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se așează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Și-n căușul palmei, fulgii îi cuprind.
Vântură zăpada... neștiute vise,
Pe la geamuri gheața pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Și-nvățând tăcerea, tandru, a iubi.
Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Și în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.
Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Și vuiește timpul, la-nceput de drum,
Te aștept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și iubire, adresa este: