Citate despre optică, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la optică, dar cu o relevanță mică.
Când am spart capul norocului
eram o absență năstrușnică pornită
să caute zelul cu care mă născuse
frica de criblura stelară întinsă
pe magistrala orbirii.
Sângele curgându-i din clemența nesecurizată
și-a pus ochelari cu lentile de vid.
Am uitat ce dioptrii avea părerea de rău
a praștiei certându-mă
că nu mi-am lovit norocul în buric.
Pentru viitorul meu acela era cepul gânditor
din care i-ar fi curs în cap creierii faimei
că pusesem pe jar bolta cerească
din care norocul cu capul spart
își făcuse pălărie.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optici exclusiviste
Dacă ești peste tot
Devii tocmai răzleț
Dacă nu ești cu noi
Și nici cu voi nu ești
Ești departe-n altă parte
Peste realitatea imediată
Dacă ești peste orizont
Te împarți imparțial
Și ești cam pe nicăieri
Dacă ești pe niciunde
Te situezi pe dinafară
Dacă adopți multe optici
Poți să te oftici la greu
Dacă nu te mai regăsești
Atunci ai pierdut busola
Și plutești în derivă
Dacă intri în diviziuni
Te divizezi inoportun
Până te cufunzi în ceața
Unui relativ accentuat.
poezie de David Boia (10 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini în oraș
Lumini în oraș
Gălbui - de stâlpi cu felinar,
Verzi - de farmacii înzăuate,
Albe - de parfumerii milostive
Și mai ales
Roșii de amanet...
Fiecare emite o poveste-cod
Mai multe Șeherezade-Penlumine
Ori mesaje bobinate din cerul înrămat.
Prin culorile ondulatorii
Ne privesc îngerii exterminatori
Sau poate niscai demoni simpatici.
Computerul opticii medicale de vizavi
Ne coordonează tăcut din raza Lunii de metal
Luna divină e plină de trei zile
Prin stelele rărite
[...] Citește tot
poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dioptrii de socializare
Aaceste vedeniiiii
născuute dinnn ritm
s-au întâlnit în haos
la o cafenea metareală
- o conversație absentă
absentă
Apoi ce rost ar mai fi avut
_i în f_ (?)
Oare nu se poate vedea
că umbrele ireale
ni se zbat în cearcăne
- umbre despărțite de semne -
urme de spaimă uitate în ne-noi
Voi veniți la sens,
vă veniți
în firea oaselor
sau lunga sudoare a cărnii
din care se hrănesc
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea m-am sinucis
în biblioteca aia cu băncile lustruite
de cititorii hapsâni de cuvinte potrivite
întins pe una dintre mesele lungi
lângă o pereche de ochelari cu lentile
fumurii și dioptrii mari
viața este o poveste scrisă de fiecare
filosof care ascultă mesajul materiei
moartea avea o voce metalică și gust
de pucioasă am simțit când dormeam
somnul eternității cot la cot cu alții
eram întins pe lemnul acela rece
bun pentru un sicriu
și mă plimbam agale printre rafturi
halatele albe și capetele curioase
mă priveau cu dispreț cum e încărcat
trupul meu devorat de sucurile poeziei
scrise nebunește pe genunchi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea curcubeului
Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.
Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roșu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindește în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Și în sfarșit Violet toporașul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul mergea domol, când dispărând, când apărând din nou printre tufișuri; traseul îi era labirintic, fără îndoială din cauza accidentelor de teren pe care doar el le vedea. Această mișcare interminabilă sfârși prin a o exaspera pe biata femeie. Dintr-o eroare de optică, avea impresia că apariția se depărta de ea, în timp ce ea, în ciuda fricii, dorea din răsputeri să se apropie. Atâtea excitații se amestecau în ea, încât trupu-i începu să secrete de-a valma lacrimi, sudoare, salivă și umori vaginale, iar bătăile dezordonate ale inimii îi urcau în gât, îi răsunau în timpane. Semn de moarte sau semn de viață, bătrânul putea să fi fost acolo fără vreun motiv oarecare.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăm la soare și ne puricăm de cuvinte
o altă zi în care ne puricăm de cuvinte
ne înghesuim catrafusele în umbra pașnică a detaliilor fără sens
ologim sentimente le trimitem la cerșit în intersecții
iubirea e doar un laitmotiv de lamentare sâcâitoare
iubim atât de mult singurătatea
încât nu acceptăm nici musca să bâzâie în preajmă
în sezonul ăsta victimizarea se poartă pe dos
asortată cu ștrasuri colorate pentru recunoaștere
bălegarul social se vinde în ambalaje discrete
cu o doză fresh de culpabilitate florară
ne tragem întunericul pe ochi precum orbul dioptriile pe poartă
și suntem atât de nefericiți în fericirea noastră molcomă
ca o amiază într-un oraș plictisit de canicula verii
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de opiu
Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca și cum din ac derivă înecul,
ca și cum în rai se preschimbă infernul
ar crește sânge în game,
și tot ce-n litere zugrăvește pe verticală
infolii transparente,
așa să tremure oceanul zdrobit în genune.
Crud sceptru mortuar îngâni tăcere
sub cruce
și tu,
cervix al mutației prefaci cerul
în ulei, bând-ul.
Întuneric crăpat în deziluzii
m-ai lăsa sălbatic să-ți gust
lumina osoasă
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din greșeală
Îmi place să hulesc
tot ce iubesc la tine, în
toate diminețile-mi
înfrigurate cu nin-
soare prin gânduri, iar
blestematele tale degete
lungi, de talentat
artist intrigant,
din greșeală, îmi
scriu arii pe a-
cordul lunii.
Sigur,
e ridicol! în-
că nu s-a împlinit nici
prânzul, așa că luminile
astrelor nu au cum
să intre prin
ferestrele-mi fâlfâite
grosolan de vânturi
ce-ți tulbură părul
[...] Citește tot
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ban lichid
demoni de apă intrau pe poarta privirii
plouă, umbra mi se pitise în carne
în toate-i zidire de tempu-al tristeții
zădărnicie oficiază Sisif
când lacrima e o piatră prăvălită din munții ochilor
a solidifica pe buze sărutul
vorba era o rană pe gură,
suiam în interior, pe dioptrii de sânge
miopia iubirii te chema alături
plouă,
mormintele mele cresc la rădăcini de eternitate
vis de raclă doarme-aeriform
în perna văzduhului nunții,
tu poți fi oricare dintre cele câteva femei ce mă divulgă,
fiecare-i mireasă, fiecare dumnezeie
a cărnii și duhului meu
într-o sacralitate umezită de timp
plouă, clipa e cocoașa întrebării
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Stix
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absența Anelor
fabulos înfloresc fluturii-n zbor
prin înfloriții tei exterior clepsidrei
cu necrezul că dioptria senzației
se poate îneca și se distruge
în strigătul întreg al necazului
și sub infirma apăsare a unui gând.
rațiuni mereu suspendate de taină
și îndreptate
spre falsul lunii din liniștita oglinda a bălții
în care fără anticipări
barza-si privește sosia
ea, în piciorul de serviciu nemișcată stând
și veghind sfioasele nedumeriri ale cerului
coborât pe ritm de cotidian amar.
și deodată o tresărire deloc evazivă:
" hei, tu, ăla scufundat eșarfei freamăt...
da, tu, ăla, care luneci pe o muchie de melancolie
și ronțăi mereu îndărătnică filozofie
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nierika bleu
Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.
Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.
Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de trandafir
Deseară poți să te relaxezi printre petale de trandafir
Să mă înalți spre norii de mătase și să ne unim în vibrație
Să te așezi pe un covor verde de vegetație
Unde florile ar acoperi locurile goale ale trupului tău frumos
Ursuleții de pluș să ne deschidă calea spre joc și voie bună
Iluzie optică în mii de culori să ne deschidă calea spre cunoaștere
Să ne admirăm, să ne vorbim și să ne cunoaștem
Să ne acceptăm cu defectele noastre, cu minunata schimbare
Eu, reprezint schimbarea, inovația,
Lasă-te purtat de lumina iubirii
Pentru a cunoaște misterele comunicării
Misterele femeii și ale înțelepciunii.
Răspunde-mi cu mici schimbări:
Lumina să devină călăuza cunoașterii de sine.
Respectul să fie un templu atins de cuvântul înțepciunii
Magia să creeze un flux de lumină între spiritele de lumină
Îngerii să fie prezenți aici, acum, pretutindeni.
Vino, să deschidem templul lucrărilor sacre.
Lină lumina spre cunoaștere și vis.
Mister... reacție... manifest... respiratie profundă!
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură. Uităm prea des că există oameni în afara cutiei în care ne zăvorâm credința. Uităm de mâna întinsă, de războiul din fiecare suflet, de neputința întinsă pe stradă, lângă canal, ca să fie cald. Îmbrățișăm rar, uitând de cei care nu au mâini pentru îmbrățișare. Sărutăm din tic, uitând de cei care nu au pe cine să sărute. Existăm doar în universul nostru..... Ne luptăm. Cu noi înșine. Nu contează ce e în afară. Milităm pentru dreptul nostru, uitând de cei care nu au nici a zecea parte din ce ni s-a dat nouă, fără să cerem...... Fii om! Dăruiește! Iubește! Crede! Și nu uita niciodată de cei care n-au avut timp să crească.
citat din Gabriela Chișcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște copii, așa-s bătrânii noștri
Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.
Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...
Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...
Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etaloane
îmi măsor înălțimea cu tristețea
la fel
încap în aceleași haine
garderoba gri-șobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin niște țări străine
cărora nu le cunosc limba și nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
și cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru așa cum mă umple sufletul tău dimineața când mă ademenești la o cafea cu vorbe bune și aromă dulceagă
îmi măsor simțămintele față de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ține la distanță străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin față zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
și-mi dezinfectez amintirile cu o substanță înțepătoare
îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acordeonistul
Un vechi acordeon își strig-amarul
Pe clapele de fildeș ancestral.
Sărman, și trist, și singur, lăutarul
Visează și-azi IUBIREA din astral.
Cu degetele-i lungi si ostenite,
Trimite sunetele către nori.
Și oamenii din preajmă-i dau verdicte,
Fiindu-i cei mai sinceri spectatori.
Doi bătrânei cu plete argintii
Se-apropie de el și îl ascultă.
Privesc prin aburite dioptrii,
De lacrimi, ce-amintirile rezultă.
În valsul ăsta, el o săruta
Într-un salon, culori de caramel.
Apoi, îngenunchind, îi dăruia
O inimă curată și-un inel.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în favoarea altuia
prin geamuri de transparent plumb
privesc spre gânduri spălate de ploaie.
ofensivă chemare a nopții-n dulce venire
cu afirmare dată în crengi șiroaie.
turistica lună caută preferințe de odăi
căzute sub melancolii adunate grămezi.
trilul a zdrențuit liniștea sedusă de capelă
din arome se zidesc ziduri ce nu le vezi.
cântă cerul în favoarea altuia acum,
în sublim iar întâlniri cu vechile stele.
răzbătător cântec pe răsaduri de atingeri
tricotat cu timpul în subiecte adormițele.
creșteri de gânduri noi pe cromatul serii
crengi înecate în ruj, degustări de timp.
lângă bocanci se predau amărăciuni
ochiul repatriat-n lacrimi, e un ghimp.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre optică, adresa este: