Citate despre optică și viață
citate despre optică și viață (inclusiv în versuri).
În viața unora, doar dioptriile sunt pozitive.
aforism de Mladen Vukovic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În viața militară, scuza de a fi uitat ceva nu este luată în considerare și nu ferește de pedeapsă: este un fapt pe care-l cunoaștem cu toții și pe care îl găsim pe deplin justificat, deoarece recunoaștem că în condițiile vieții militare anumite acte ratate au un sens și în majoritatea cazurilor știm care este acest sens. De ce să nu fim la fel de logici și să nu extindem aceeași optică și asupra celorlalte acte ratate, urmând a ne referi la acestea deschis și fără restricții?
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Chaplin, Charlie
- Charlot a fost primul dintre oameni care a izbutit să realizeze o dramă cineplastică - strict cineplastică - în care acțiunea nu ilustrează o ficțiune sentimentală sau o intenție moralizatoare, ci proiectând dinlăuntrul ființei sale, în forma sa vizibilă și în mediul său material sensibil optica proprie asupra vieții, a făurit un tot monumental.
definiție clasică de Elie Faure în Charles Chaplin
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să vă spun din capul locului că nu înțeleg prin intelectual doar, pur și simplu, pe cel care a făcut niște studii și are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licențiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăiește prin și întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, rațiunea mai presus de nevoile sale. Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversație spilcuită ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge și s-au transformat în celule albe și roșii care-i alimentează viața și acțiunea. În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, așa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului țâfnos și va fi, pe cât e omenește posibil, așa cum voia Coșbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!
George Pruteanu în revista Limba Română, Intelectualul și politica (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființa umană face parte integrantă dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi îl numim Univers. Ea este limitată de timp și spațiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile și sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decât o iluzie optică a conștiinței sale. Această iluzie este un fel de închisoare în care trăim cu toții și care ne limitează la dorințele noastre personale și la afecțiunea pentru cele câteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastră este de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii astfel încât aceasta să îmbrățișeze toate creaturile vii și întreaga natură, în toată splendoarea ei. Chiar dacă nimeni nu poate realiza în totalitate acest lucru, însăși încercarea de a-l transpune în practică ne conduce la eliberare și reprezintă un fundament pentru siguranța noastră interioară.
citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Radu Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că
Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Și-mi părea că vedea bine
Cu și fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Și siguranță.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Și gene prea dese
Pentru conținuturi.
Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrățișând.
Avea degete drepte
Și-mi părea că era frumoasă
Cu și fără mănușă.
S-o fi pripit când veneai,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la optică și viață, dar cu o relevanță mică.
Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu alții. Să ne întoarcem dioptria înlăuntrul nostru ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem lumină, vedem că pricina își are izvorul în inimă, în starea plină de patimi. În omul vechi care trăiește în noi.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microb genetic
Anii vieții sunt muncitorii
care beau cu sete din ore și zile.
În sudoarea frunții își cresc copiii
și-n lacrimile tălpilor urmașii.
Ascut lanțul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalț, mândră, de tinerețe
și aleg numărul potrivit
printre lentile și dioptrii.
Curățirea sufletului și inteligența
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
dumnezeu te-a făcut după chipul
și asemănarea ta pentru că tu
existai deja înainte
mult înainte ca dumnezeu să intre în pană
de inspirație
iar
astmul său de acum
este prețul epuizării în joaca
în modelarea optic antedatată (?!) a formelor tale
una mai străveche decât
alta, da, înaintea altei creații
de vis
peste care el suflă
viață și ceață - cu jumătate
capacitate toracică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea m-am sinucis
în biblioteca aia cu băncile lustruite
de cititorii hapsâni de cuvinte potrivite
întins pe una dintre mesele lungi
lângă o pereche de ochelari cu lentile
fumurii și dioptrii mari
viața este o poveste scrisă de fiecare
filosof care ascultă mesajul materiei
moartea avea o voce metalică și gust
de pucioasă am simțit când dormeam
somnul eternității cot la cot cu alții
eram întins pe lemnul acela rece
bun pentru un sicriu
și mă plimbam agale printre rafturi
halatele albe și capetele curioase
mă priveau cu dispreț cum e încărcat
trupul meu devorat de sucurile poeziei
scrise nebunește pe genunchi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată...
NICIODATĂ e un cuvânt care sperie ades
Și căruia i se atribuie o conotație ciudată!
Optica ar trebui schimbată uzitându-l, mai des,
În expresii de genul "nu se știe NICIODATĂ".
NICIODATĂ, sălășluirea-n Univers nu ia pauză,
Chiar și-atunci când, aparent, s-ar odihni;
Timpul umblă hai-hui, întotdeauna, fără cauză,
Dar NICIODATĂ nu obosește și nu se poate rătăci.
NICIODATĂ, să nu spui,, prea târziu"!
Întotdeauna, e loc pentru alt început.
Chiar dacă nu totu-i ușor sau roziu,
Să nu te dai NICIODATĂ dinainte bătut!
NICIODATĂ, să nu gândești că nu poți fi fericit
În această lume tot mai polarizată!
Iubirea este-al vieții ingredient implicit
Și nu se lasă NICIODATĂ raționalizată.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul mergea domol, când dispărând, când apărând din nou printre tufișuri; traseul îi era labirintic, fără îndoială din cauza accidentelor de teren pe care doar el le vedea. Această mișcare interminabilă sfârși prin a o exaspera pe biata femeie. Dintr-o eroare de optică, avea impresia că apariția se depărta de ea, în timp ce ea, în ciuda fricii, dorea din răsputeri să se apropie. Atâtea excitații se amestecau în ea, încât trupu-i începu să secrete de-a valma lacrimi, sudoare, salivă și umori vaginale, iar bătăile dezordonate ale inimii îi urcau în gât, îi răsunau în timpane. Semn de moarte sau semn de viață, bătrânul putea să fi fost acolo fără vreun motiv oarecare.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
Din zările îndepărtate ale orizontului nesfârșit,
Când se ngână noaptea cu ziua,
Pe cadranul mirific cu culori celeste ale cerului boltit,
În urcuș pe drumu-i lung și calculat,
Plimbă ciclic clipa de la mijire până la asfințire,
Ducând cu el timpul drămuit al noastrei vieți.
Pământul îl îmbrățișează cu ale Lui brațe calde,
Lumina alb gălbuie ce radiază -n fascicul,
Ne înfașoară în ai ei matie stelară,
La pieptul Lui încălzește văzduhul și natura,
Și stimuli calzi, optici și dinamici,
Fac ca viața să germineze, să-nflorească, să rodească,
Spre bucuria și împlinirea omenească.
Proiecteză-n lungu-I drum neântrerupt,
Respectând proporții fizice universale,
Umbrele, ca secundare, minutare sau orare
Pe cadranul imaginar al ceasului universal,
Un miraj al armoniilor cosmosului de fapt ar fi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de opiu
Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca și cum din ac derivă înecul,
ca și cum în rai se preschimbă infernul
ar crește sânge în game,
și tot ce-n litere zugrăvește pe verticală
infolii transparente,
așa să tremure oceanul zdrobit în genune.
Crud sceptru mortuar îngâni tăcere
sub cruce
și tu,
cervix al mutației prefaci cerul
în ulei, bând-ul.
Întuneric crăpat în deziluzii
m-ai lăsa sălbatic să-ți gust
lumina osoasă
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dioptrii pentru privit moartea în ochi
viață
te-am trăit viață te-am trăit
am alergat cu peste o sută bătăi de inimă
până când mi-am dat kilometrajul peste cap
complice la rostogolirea mărului
și la alte rostogoliri biblice
mi-am făcut pârtie printre sâni galbeni ca de gutuie
am atârnat nopți întregi intre buze păgâne
și zmeură am mâncat cu pădure cu tot
viată
te-am privit viată prin sute si sute de ochi
zâmbeai îmbietor in icoană
zâmbeai în halba de bere în căptușeala ruptă in hârtia de-o mie
zâmbeai în zâmbetul lor viață
eu puneam virgulă pun punct între inimi și-o luam de la capăt
viață
uneori mă gândesc la ele ca la o biserică
înăuntru este mai frumos ca afară
[...] Citește tot
poezie de Vasile Iftime
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarul vieții
spițele mele de viață din roata lumii
erau slăbite și nu mai aveau dioptrii fine
eram la școala de orbi ai vremii
și aveam numai zaruri din destine
de sus nu știam că cerul a început
ploaie de noroc prin clipe să trimită
ceasul timpului nu-l aveam din trecut
cântarul norocului nu era în mine
am rămas numai cu-n sigur zar măsluit
și-al vieții mele suflet de haos împânzit
eram un necunoscut pierdut în mulțime
umblând pe trotuarul meu de viață ca vrăjit
pierdusem cândva totul la masa destinului
respiram timpul numai prin nenoroc și lipsă
nu trăiam în peșteri dar eram claustrofob
dormeam pe viitor și învelitoare aveam trecut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură. Uităm prea des că există oameni în afara cutiei în care ne zăvorâm credința. Uităm de mâna întinsă, de războiul din fiecare suflet, de neputința întinsă pe stradă, lângă canal, ca să fie cald. Îmbrățișăm rar, uitând de cei care nu au mâini pentru îmbrățișare. Sărutăm din tic, uitând de cei care nu au pe cine să sărute. Existăm doar în universul nostru..... Ne luptăm. Cu noi înșine. Nu contează ce e în afară. Milităm pentru dreptul nostru, uitând de cei care nu au nici a zecea parte din ce ni s-a dat nouă, fără să cerem...... Fii om! Dăruiește! Iubește! Crede! Și nu uita niciodată de cei care n-au avut timp să crească.
citat din Gabriela Chișcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște copii, așa-s bătrânii noștri
Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.
Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...
Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...
Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nouă pietre
[& S.]
ascult taxi, o ard și eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi,
ia și ascultă trooper, îmi zice S.,
ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net,
a pierde vremea pe net
burn daylight, dar mai bine ia și ascultă trooper,
despre lapte gros citisem mai de mult într-o carte, avea un nume ciudat, high cockalorum
iar aici m-a bușit râsul, capra e leapfrog
leapșa nu știu ce e nici în românește, noi jucam nouă pietre,
ascult trooper,
copilărisem cu S. în același cartier, aveam aceleași jocuri
nouă pietre se juca mai mult la mine la bloc, zicea el, era multă drăcărie de copchii acolo,
la noi tare greu era să găsim o piatră, zic,
noi ne băteam cu smoală, aveau un cazan cu smoală și vâram un băț în cazan,
[...] Citește tot
poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre optică și viață, adresa este: