teroare

Un popor intră în decadenţă când începe să se plictisească. Atâta vreme cât nu-şi uzează posibilităţile devenirii lui este activ în mod automat, sub teroarea propriilor valori şi conţinuturi. Prea multă mărire şi glorie dă naştere la o oboseală reflexivă, baza fatală a plictiselii. Amurgul unui popor este identic unui maximum de luciditate colectivă. Instinctele care au creat faptele istorice şi gloria legată de ele îşi pierd rezistenţa, iar pe ruina lor apare plictiseala.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce uimeşte sufletul, tot ceea ce imprimă un sentiment de teroare duce la sublim... Templele sunt întunecate. Tiranii se-arată puţin. Nu se înfăţişează aproape deloc lumii; iar după atrocităţile lor, sunt consideraţi mai mari decât ar fi firesc. Sanctuarul omului civilizat şi al omului sălbatic este plin de tenebre... Preoţi, aşezaţi-vă altarele, înălţaţi-vă edificiile în inima pădurilor. Pentru ca jeluirea victimelor voastre să străpungă întunecimile.

Denis Diderot în Saloane (1767)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici un regim politic sau religios care să se fi instaurat prin raţiune, toate regimurile s-au instaurat prin teroare, si totuşi ne considerăm animale raţionale...

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o măsură comună pentru a judeca orchestraţia din "Oedip". Instrumentele vorbesc aici o limbă stranie, directă, ingenuă şi gravă, care nu datorează nimic polifoniilor tradiţionale. Acest limbaj este cel mai adesea discret, despuiat, şoptit chiar în împrejurările cele mai teribile. De asemenea, muzica repudiază elocvenţa, orchestra nu comentează evenimentele cu amploare, ea le suportă cu pasivitate tremurândă. Ea freamătă, vibrează, are scurte reflexe îngrozite, ea nu se preocupă de o logică constructivă şi de o retorică simfonică. Este la marginea scenei, ca o oglindă de apă luminată sau întunecată, prin reflexele schimbătoare ale acţiunii. Ea este umanitatea terorizată de zei.

citat clasic din Emile Vuillermoz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina pâinii

Lumina pâinii se răsfaţă
Pe drum de Golgotă şi viaţă,
Tot răul vine ca furtuna
Şi n-are zbor de totdeauna...

Se-adună Zmeii şi se-nfoaie
Sub falduri vechi de vâlvătaie,
E ud zăbranicul pe rană
Şi toată lumea mai duşmană...

Teroarea creşte ca furtuna
Şi n-are zbor de totdeauna,
Lumina pâinii se răsfaţă
Pe drum de Golgotă şi viaţă...

Poeţii lumii scriu poeme
Şi plâng în râuri de blesteme,
Tot răul vine ca furtuna
Şi n-are zbor de totdeauna...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teroare la teatrul din Moscova, teroare la şcoala din Beslan, teroare la NewYork, teroare la maratonul de la Philadelphia, teroare la Istanbul. Unde sunt războaiele de altădată?

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să simţi în tine excedentele de vis ale propriei tale epoci şi teroarea ei pentru a avea ceva de spus ca intelectual contemporan. Vorbim, într-o oarecare măsură, fiind încărcaţi de uimire şi de groază sau, mai general, de potenţialele extatice ale propriei noastre epoci. Nu avem alte mandate. Ca scriitori de astăzi, noi nu suntem investiţi de un zeu sau de un rege. Nu suntem curierii absolutului, ci nişte indivizi care auzim exploziile din vremea noastră. Cu acest mandat se prezintă astăzi scriitorul în faţa publicului său şi, ca regulă generală, nu e vorba decât de "propria sa experienţă". Aceasta poate să fie şi ea un puternic expeditor atunci când îşi aduce mărturia asupra monstruosului.

Peter Sloterdijk în Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea impusă din sufletele noastre accentua dezorganizarea ideilor, imprimând acea teroare intelectuală de care mă temeam încă. Ficţiunea devenise involuntar o înscenare a realului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în aşteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor beţiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcesti închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă. În braţele Christinei, Egor simţea cele mai nelegiuite bucurii, o dată cu cereasca risipire, împărtaşire în tot şi în toate. Incest, crimă, nebunie-amantă, soră, înger... Totul se aduna şi se mistuia alături de carnea aceasta incendiată şi totuşi fără viaţă...

citat celebru din romanul Domnişoara Christina de Mircea Eliade (1936)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii refuză să-şi fixeze obiective de teama stânjenelii care i-ar cuprinde dacă nu şi le-ar atinge, de oroarea comentariilor celor din jur sau terorizaţi fiind de ideea de a deveni ridicoli.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem aici sub influenţa asta slavonească ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu "smerenia". Această aşa-zisă smerenie a luat naştere în urma terorii.

citat din Iustin Pârvu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de septembrie

Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.

Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon şi prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obişnuinţă.

(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).

Septembrie se îngraşă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente pluteşte în derivă spre ochii mei.

Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul

Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare şi chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat şi senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
şi frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafaţa şi cred
că totul e un coşmar
să mă trezesc n-am habar
şi aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invaţat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un element de arbitrariu atât în capacitatea factorilor de răspundere de a ignora orice norme legale obligatorii cât şi în calcularea gradului de teroare, aşa cum este perceput de cetăţeni.

citat din Alexander Dallin (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere, blestem şi spirit. Sau când ai norocul şi nenorocul să priveşti zilnic un brad ce se înalţă în faţa casei ca o tăgăduire şi o demonstraţie a vieţii împotriva ei însăşi, inutilitatea efortului îţi apare zdrobitoare, şi ai vrea să te subjuge viaţa fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu ştie ce înseamnă teroarea conştiinţei. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conştiinţă. Spiritul nu-ţi mai spune nimic şi iubeşti atunci lipsa de întrebări şi de răspunsuri ale plantei.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înjosindu-ne existenţa prin atâtea răutăţi, trăim idealist sub teroarea unui imperiu sfânt, care tot caută să echilibreze într-un fel sau altul, marile patimi ale omenirii. Intrând sub incidenţa unei raţiuni îndoielnice, începi să distingi nebunia măreţiei. Secretul unor iluzii lăuntrice, aproape că îţi scuipă în faţă dovada vremelniciei.

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"trăim idealist sub teroarea unui imperiu sfânt"! Condori, stăncuţe şi alte păsări anonime! Recunoaşteţi frumuseţea indiscutabilă a acestei simple propoziţii! [...] | Citeşte tot comentariul

Sutler: Domnilor, vreau ca acest terorist să fie găsit... şi vreau ca el să înţeleagă ce înseamnă adevărata teroarea.
V: Oamenilor nu ar trebui să le fie frică de guvernele lor. Guvernelelor ar trebui să le fie frică cetăţeni.
Finch: Dăcă Guvernul nostru ar fi responsabil de moartea a aproape o sută de mii de oameni... chiar ai vrea să ştii?

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare

Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătuşate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluşi
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
Elenei care se smulge din braţele silnice
hotărîtă să înfrunte mai degrabă fierul, decât să rabde
osânda blonzilor cârlionţi ai lui Menelaos;
slavă credincioaselor iscălituri ale tenacelor pârâuri,
libertăţii lor – glorie'n păduri şi pe şesuri!
ochilor viorelei care nu clipesc în faţa furtunii,
voinţei omului ieşit din iarnă slăbit, – glorie
acelora ce – apăsaţi de lespezi –
cred în forţa descătuşătoarelor vânturi,
în tine, primăvara mea, şi în
eternitatea celor care aşteaptă
învăluiţi în giulgiuri mari de piatră.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonii sunt nenumăraţi, îşi fac apariţia în cele mai inoportune vremuri, şi crează panică şi teroare. Dar am învăţat că dacă îmi stăpânesc forţele negative şi le înham la carul meu, ele vor lucra în avantajul meu.

citat din Ingmar Bergman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama Kali

Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munţii
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii şi mii de umbre
Negre ale Morţii
Împrăştiind plăgi şi dureri,
Dansează nebuneşte,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respiraţia Ta,

[...] Citeşte tot

poezie de Swami Vivekananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!