Citate despre noapte și teroare
citate despre noapte și teroare (inclusiv în versuri).

Senzația asta stranie și chinuitoare de curgere a vidului în nopți singure și nemiloase... Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima și paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăți imensitatea neagră și se prăvălesc stânci de întunecime peste incendiul ascuns al pământului... Fiecare noapte este un univers în doliu, o măreție de ireparabil.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gogyohka
visele tăioase se retrag
în pungile de mătase
după ce-au terorizat
noaptea într-un iatac
perechea de îndrăgostiți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât omul este mai ignorant sau mai lipsit de experiență, cu atât poate fi mai ușor cuprins de groază; singurătatea, întunecimea pădurilor, bezna nopții, șuieratul vântului, zgomotele neașteptate și nedeslușite sunt pentru orice om, neobișnuit cu aceste lucruri, obiecte de teroare; omul ignorant este un copil pe care orice îl miră și-l face să tremure.
Baronul d'Holbach în Materialiștii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot cu mine
Tac, înnot în abis
În al nopții vis.
Mă freamăt ca pe un câmp,
În al nopții gând.
Fericind pe cei ce care,
Lângă mine au luptat
Încolțind fără teroare,
Sufletul ce m-a trădat.
Doar o lacrimă și gata
Îmi doresc să vărs acum,
Una singură e soarta
Fără prafuri și tutun.
poezie de Izabela Geamănu (5 februarie 2009)
Adăugat de Izabela Geamănu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bloc
Scandaluri sunt, și zi și noapte,
Pereții uzi, conducte sparte
Și-n iadul muzicii-n teroare,
Găsești chiar și... animatoare...
epigramă de Alexandru Băețan din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la noapte și teroare, dar cu o relevanță mică.
Odihna firii și liniștea profundă care domneau pe aceste vaste întinderi montane, augmentate în imaginația mea de noaptea adâncă, îmi inspirau un fel de teroare, mi se părea că am supraviețuit singur în univers și că ființa lui zdrobită zăcea întinsă la picioarele mele.
citat din Horace B. de Saussure
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nirvana
Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,
În ziua sumbră și vulgară,
Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,
Cu glas timid și indecis,
Ce-ți spun acum să nu te doară.
Dar am visat același vis
Azi-noapte, pentru-a treia oară.
Murisem. Și-n văzduhul pur
Al celor care nu există,
Pluteam: un fluture de-azur,
Fără esență și contur.
Nici pomeneală să fiu tristă,
Să simt regret, teroare, vină,
Disarmonie, armonii...
Nimic din toate-acestea. Ci
O fericire genuină.
N-am întâlnit nici morți, nici vii,
Nici timp, nici spațiu, noapte, zi...
Zburam, cu aripi străvezii,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu (decembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Taină de toamnă
Desculț prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristețe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nvețe.
Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Și nici să nu știu de nimica
Din care și viermii se mută.
Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se știe,
Dar sînt proclamații de toamnă
Afișe de pneumonie.
Copii tușesc măgărește,
Bătrînii tușesc, dar tabagic,
La toți tensiunea ne crește
Finalul de veac este tragic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Adam: Cumplite timpuri. Derbedeii și ticăloșii au atâta trecere. Ce simplu își ascund răutatea în spatele unor vorbe goale. Orice năzărire a unui prost se poate transforma în ani de închisoare. Nu contează cine are dreptate. Important e să induci teroarea în oameni. Teama că la noapte dau buzna peste tine în dormitor, niște matahale în haine negre de piele, care-ți pun cătușele, în numele unor pretinse idealuri...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și Cosmosul surâde!...
Și Cosmosul surâde; rozalba Auroră
Aprinde o cerească și falnică Gomoră
În nourii gigantici, monstruoși prizonieri,
Pe care-o adiere îi pune-n libertate,
Redeșteptând din somnul profundelor tăceri
Pădurea, câmpul, valea de plante parfumate
Și soarele din umbra de munți și de talazuri
Și sufletul din umbra de griji și de necazuri.
Nebăgător în seamă din lumea lui sublimă
De oameni cu-o mână, în moarte ș'altă'n crimă,
Soboli în groapa tristă și neagră a vieței
Ș'în faptul după prânzei și'n faptul dimineței,
Imensele neanturi explică și arată.
Lumina, cerul, vraja de valuri și de flori,
Născând din creuzetul de forțe și splendori.
*
Și Cosmosul visează și peste universe
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Corbul [The raven]
Într-o noapte tristă tare, cugetam fără-ncetare
La învățături uitate ce mă năpădeau de zor
Moțăind culcat pe-o parte, o bătaie sună-n noapte,
Cineva părea că bate, bate-n ușa mea ușor.
Zic, "Vreun călător, pesemne, bate-n ușa mea ușor
Doar atât, un călător".
Amintirea mea e bună, era iarnă, prima lună;
Jarul muribund fantoma și-o plimba jos pe covor.
Ah, doream o dimineață; în zadar ceream povață
De la cărți triste la față, c-am pierdut-o pe Lenore
O mândrețe de fecioară, îngerii îi spun Lenore
Nume-aicea pieritor.
Și foșnea ca o hârtie draperia purpurie,
Îmi dădea fiori fantastici, mă speria îngrozitor;
Să nu stea inima-n mine, îmi tot repetam, vezi bine,
"E vreun călător ce vine și acum e în pridvor,
Și-a venit în noaptea asta și acum e în pridvor
Poate doar întâmplător".
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Binecuvântare divină
Când vedem ce-i azi prin lume, gloanțe, bombe și omor,
Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca și-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat
Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat,
Iar, de n-aveam un Ștefan, sau un Mircea, un Mihai,
Purtam toți și azi turban, pe al nostru mândru plai...
Mai aveam noi datini, oare, ca români adevărați,
Cu năravuri milenare, buni creștini și botezați?!
Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriți de-atunci de ei,
De sarmale mai știam, mămăligă sau mujdei?!
Mai știam de șpriț, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat'?
Mai vedeam noi vr'un chefliu tăvălit spre casă beat?!
Nici nu ne dădea prin minți să-njurăm ca pe ogor,
De Cristos, de cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?...
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află ce iubești și lasă iubirea aia să te ucidă
Noi toți vom muri, absolut toți. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizați și turtiți de trivialități.
Ne mâncăm în noi înșine pentru nimicuri.
Da, toți vom muri. Tu și eu. Tu și eu și toți ceilalți.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.
CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.
Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?
Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide parașuta.
Sau poate o prăbușire cu avionul.
OK, nici chiar așa, dar uneori când sunt în avion
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vara & noi
Trage cu dinții
din inima mea instabilă și nu-i pasă
că undeva, în căptușeala aceea haotică,
ceva se dezaxează iremediabil; ăsta e el, cel mai drag
monstru, soarele de smoală
care se ridică în fiecare dimineață
din patul meu tot mai negru
și tot mai puternic.
Vara, când
toată lumea se cere iubită, în nopțile cu teroare și disconfort
termic, el, cu coșmarurile lui cronice, eu, cu
visele mele tehnicolore și absurde,
nu ne vom atinge, nu ne vom apropia,
fiecare absorbit
în propria galaxie, pustie și foarte stranie,
așteptând o frânghie
care să ne ridice de acolo, din mijlocul
creierelor noastre
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Harry Wilmans
Abia ce împlinisem douăzeci și unu de ani,
Când Henry Phipps, inspectorul școlar,
A ținut un discurs la Bindle's Opera House.
"Onoarea drapelului trebuie onorată", spunea el,
Indiferent dacă este asaltată de unul din triburile de barbari Tagalos
Sau de cea mai mare putere a Europei."
Iar noi înălțam urale peste urale și drapelul flutura
În vreme ce el vorbea.
Și am plecat la război în pofida tatălui meu,
Și am urmat drapelul până l-am văzut ridicat
În tabăra noastră din câmpul de orez de lângă Manila,
Și iarăși am înălțat urale peste urale.
Dar acolo erau muște și chestii otrăvitoare,
Și acolo era apă care care ucidea,
Și căldură nemiloasă,
Și hrană fetidă, dezgustătoare;
Și mai era mirosul haznalelor din spatele corturilor
Unde soldații mergeau să se ușureze;
Și mai erau prostituatele care se târau în urma noastră, pline de sifilis;
Teroarea, ura, degradarea erau printre noi,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ne-ai scos la Lumină...
Din grota păcatului ne-ai scos la Lumină
În clipa când mâinile spre Cer le-am nălțat
Lăuntrul schimbat a primit pace deplină
Și-n mediul îngeresc, fericiți, am intrat.
Eram înșelați, credeam în demonice fraze
Cu minciuni "elegante", atunci, ne hrăneau
Ziceau că ne duc la eternele oaze
Dar toate speranțele noastre mureau.
Zgomotul dat de programe reci și senile
Zi și noapte zdrobea structura din noi
Dar ai venit, Tată, să ne faci parte de zile
Când ființa poate privi spre lumea de-Apoi.
Din grota pieirii ne-ai scos să culegem
Stări ce ne-nalță din noroi în ETERN
Să primim revelații, să le-nțelegem
Să putem respinge păreri din infern.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (18 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Haz de necaz
Nu mi-era de-ajuns povara ce-n spinare o purtam
Trebuia și zona zoster (de ce, nu?) tot eu să am.
Pe spinare mai la stânga și sub sân junghiuri mă ard,
De m-apucă aritmia și durerile de card.
De inspir adânc, să-mi umplu cu aer curat plămânii,
Răcnesc din gură de șarpe, de parcă m-atacă hunii.
De strănut, mă țin de coaste și n-am mâini să mă cuprind
Și de casc, nu pot, ca omul sănătos să mă întind.
De m-așez, mă săgetează mii de ace pe sub piele,
De mă scol din pat, iar urlu, vai și vai, zilele mele!
Nemișcată-, mi zice lumea, trebuie să stau vreo lună
Și să nu vorbesc cu nimeni, vreo cinci nopți din săptămână.
De dormit, doar pe o parte pot să dorm și iepurește,
Că de mă mai mișc pe pernă, simt cum mă mușcă un clește.
Și visez, mereu același vis, vă spun e o teroare:
Că mă bate-un urs cu laba-n partea stângă, pe spinare.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urna din jurul parfumului
[Chip înconjurat de șuvițe roșcate cu aura unor vremuri noi]
Le temps revient cu
Rochii pian ce se învârt ca dervișii,
Nopțile albastre ca cerneala și tenișii,
Mâinile, ochii de metrou pisică,
Cartea, canapeaua și eu care mă fac mică.
Nomazi, îndrăgostiți, superficiali, stabili sau flaneuri
Dacă acceptăm că suntem călători,
Lângă construcție punem trandafiri și crini
Și la noi in curte și-n vecini.
Le temps revient cu
Vitralii colorate, lumină, cămașa din criptă.
Rugăciunea de seara și pâinea de pe plită.
Seriozitate și preoți celți, ce ne-au purtat prin școli
[...] Citește tot
poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și teroare, adresa este:
