Citate despre visare și zăpadă, pagina 5
Angelică lumină
Angelică lumină, îngenunchind de rod
Și geometrii albastre, în pururea exod,
Vin să-ți descopăr raiul și gloria sixtină,
Pe cerbi de-mpătimire și vrere carpatină.
Angelică lumină de sori, în cavalcadă,
Dezgheață-mi năzuința și gândul de zăpadă,
Cioplește-mă din piatra aceluiași mister,
În care-ngheață zborul și visul efemer!
Adună-mă-n cupola virtuților astrale,
Pe aripi de baladă și imnuri ancestrale,
Manole să-mi zidească în Argeș o fântână,
Cu lacrimă de cântec și dragoste română!
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cuvintele se sărbătoresc
chiar și între ele
a naștere iubim
întâmplările clipei -
copaci fără frunze
în cântecul înzăpezit
pe strada cu gropile tăcerii
noaptea face parte din vis
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de toamnă
Mă-nchid, prin al nopții târziu,
în lumea cu visuri trecute,
cu cerul mereu azuriu
și drumuri adesea bătute.
Îmi caut, sub frunze, un semn,
o urmă-a potecii pierdute
prin visul în care mă-ndemn
spre clipe demult petrecute.
N-am grabă în lumea din vis,
nu-mi pasă ce frunze-or să cadă,
curată va fi, mi-am promis,
poteca și-n strat de zăpadă.
Iar dacă va fi, uneori,
ascunsă-n covor de petale,
voi face cărare prin flori
spre vara ce-așteaptă o cale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarna
Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
și privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalț o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Și de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roșească pomii
când zăpezi voi cerne,
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe tu, departe eu
Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!
Scrisori în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi,
Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite.
Trecute veri de amintire, mir de lavandă și iubire,
Departe tu, departe eu, blestem țesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorți ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu și eu, în răsărit de curcubeu!
Pășind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roșu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiții scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungăm din înserare!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmosferă de vis
am visat că mă plimbam cu sania cu reni
fulgi mari de bucurie se topeau în palme
colindători cântau la case de mireni
din cer cădeau ninsorile calme.
vântul se strecura în sacul cu povești
arborii erau gătiți în ie de zăpadă
pe alei răsunau colinde îngerești
sărbătoream lumina minunată plămadă.
te chem cu mine-n atmosfera de vis
din fericirea mea și tu să gusti
trăiesc în locul magic din Paradis
adăpostită apărată de Carpații robuști.
visul învingător noi cărări a deschis
spre oameni de cinste spre poeții artiști.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au rătăcit prin lume primăveri...
Se pleacă pomii grei de-atâtea flori,
Ca de povara unei frumuseți
Ajunsă-n locul vechilor nămeți
Să ducă mai departe din fiori.
E ca un vis... și ninge peste glod
Cu fulgi din curcubeie colorate.
Potecile sunt învelite toate
Cu semnul bogăției pentru rod.
S-a stins culoarea vechilor zăpezi,
În fluturi cu sclipiri de diamant.
Parfumuri rătăcite prin neant
Împodobesc tăcerile-n livezi.
Smerit, se-apleacă muntele de dor
Spre poala împodobită-n măreție,
S-asculte trilul lin de ciocârlie
Și susurul mărețului izvor.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Moș Crăciune, să mă crezi,
Eu în fiecare seară
Te aștept și te visez
Că te-ntorci la mine iară!
Dacă nu-mi aduci cadouri,
N-o să-mi pară tare rău,
Dar adu-mi un car cu nouri
Cu omăt din sacul tău!
poezie de Emilia Plugaru din Desaga cu fulgi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară târzie
Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară,
vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor.
Parca văd cum plecai pe nisip strigau,
strigau și piereau în septembrie mâinile tale.
Nu mai știu ce-a urmat după tine.
Poate un gol, poate păsări sau vânt.
Te-am chemat încă mult timp și nimenea nu-mi răspundea,
până când într-o noapte a răspuns pentru tine zăpada.
Ar fi fost să te uit ori să-mi spun
ca-ntâlnirile noastre n-au fost decât visul grădinii aceleia,
că volutele sânilor tai nu erau decât umbletul lunii prin apă,
surprins de un tânăr.
Dar vara de câte ori trece și tremură-n zare
din nou bănuindu-se toamna cu capul tău roșu,
văd iarăși nisipul acela, văd iarăși cum pleci - și strigă,
strigă pierind în septembrie mâinile tale.
poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun...
Moș Crăciun în pragul nopții,
Petrecând pe rând nămeții,
A plecat cu bucurie,
Către visele zglobii,
Să împartă de Crăciun
Saci cu daruri minunate,
La bătrâni, părinți, copii.
Gerul nu-i poate opri
Renii ce văzduhul taie,
Cu coarnele lor de-argint
Și colindele ce cad
La ferestrele-înstelate,
Și-n căsuțele curate,
Cu brazi mândri împodobiți.
Înhămând la sănioară
Bucuria dărniciei,
Moș Crăciun de fericirea
Celor care îl așteaptă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul tău dulce
Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.
De cu seară până-n zori
gândurile-mi dau fiori.
Pară sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
și-atunci mă transfer în stea
și vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.
Cu el mă călătoresc
visul să ți-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă;
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Și de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catre tine...
Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile
Visele-mi înalț, legată la picioare
Arată-mi pe cer norișorul tău norocos
De zăpadă
N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge împietrit
Amintește-ți visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinții zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aștern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora
În fum cărunt, în sat îndepărtat
e-o casă și-alături, un brad lumânare,
Nopte albă, drept nume ți s-a dat
și verdele amar al primăverii clare
Sărmană surioară, copacii iar tăcură
și trece de genunchi zăpada drumului.
Dar ție-ți cântă cucul mereu în bătătură
înmiresmatul vis al fânului.
Din liniștea imensă, din răsărit de jar,
ce nu speram a revedea cândva
descind - și tu îmi vei deschide iar
și fruntea caldă ți-o voi mângâia
Până ce se va liniști sub palmă
plânsul tău și fruntea-ți obosită
și-un băiețaș va coborî din noaptea calmă
și săruta-va mâna ta trudită.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Icoană vie-a bunilor mei dragi
La tine îngenunchi... Te-ntreb ce faci
Bunico, pe tărâmurile sfinte,
De mine dacă-ți mai aduci aminte.
Te văd plângând în vis... Mi-e dor de tine!
De nopțile de iarnă, de câmpii,
De clipe de miraj și fericire,
De sat și de alei, de caiși, de vii...
Mi-e dor de anii de copilărie,
De toamna cu miresme de gutui,
Mi-e dor bunico și de pâinea coaptă
În sânul cald al anilor târzii.
Mi-e dor de focul sobei, de ilicul
Și ia ta cu flori țesute-n poale,
De sărbători mi-e dor... Și de bunicul!
De zilele cu iz de sărbătoare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarelă
Au înverzit copacii de cântul unei mierle
Ca de-o zăpadă verde căzută-n luna mai
Și ferecat în sunet, e aerul cuminte
Suflat prin narghileaua parfumului de ceai.
Păstorii de insecte, duc greierii la munte
Prin colbul de lumină pufos ca păpădia
Și-n timp ce dulci miresme plutesc îmbietor,
O frunză de arțar, contemplă veșnicia.
Splendoarea dintre maluri susură aievea
Trecând peste genunchii pietrelor din vad,
Un zbor desculț e bronzul de pe aripi
Al unui cărăbuș, cu sufletul nomad.
Albastră e pădurea foșnind prin alunișuri
Cu fluturi argintii, împovărați de cer
Și păsări cântătoare ce fumegă aiurea
Un recital de triluri, prin temple de eter.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansand pe gheata
căram nămeți de aripi congelate
sloiuri de lacrimi
soarele-zâmbet săpa
într-o bătaie de inimă
fără revelații...
visele ascultau
cu inima ușor întredeschisă
...
număram
în neștire coaste
cuvinte dezgolite
aici... câte una mai puțin
acolo... una în plus
cine te va ascunde?
vom trage afară lanțul iluziilor
tăcerea se va rupe-ntr-o
lacrimă de sticla
...
vei veni și tu
cap de piatră sădit
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
1
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre visare și zăpadă, adresa este: