Mihaela Banu despre timp

Rondelul verii ploioase

Îşi schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!
Din ceruri, pe-un turbat zăvod,
L-asmute însuşi Antihrist.

De-o săptămână stau în pod;
Să pot, aş da şi-un acatist.
Îşi schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!

Cei de la ISU sunt în glod,
Rămaşi perplecşi, ca la dentist.
Pe lângă ei, s-a strâns norod
Şi-a răsărit şi-un conţopist.
Îşi schimbă vara cod cu cod.

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul politicii la cârciumă

La cârciumă "La doi cocoşi",
Mergeam să pun ţara la cale,
Dezbateri preelectorale,
Ţinând la masă, cu-alţi doi moşi.

Ne-ndreptam tacticoşi din şale
Ca să părem mai firoscoşi.
La cârciumă "La doi cocoşi",
Mergeam să pun ţara la cale.

Ceilalţi priveau cum, caraghioşi,
Vorbeam de-a ţării dandanale.
În timp ce noi vindeam "gogoşi",
Ei lăsau halbe-n urmă, goale,
La cârciumă "La doi cocoşi".

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înmugurit un gând

Din împletite rugi înălţătoare
Şi din noianul viselor, plăpând,
În minte mi-a înmugurit un gând,
Ce-a tresărit în nuda lui splendoare.

Ca-n chinurile facerii-n sudoare,
A străbătut pieptiş un anotimp
Şi înfruntând urgia în răstimp,
Înmuguritul gând ajunse floare.

Tot asaltând a timpului coroană,
Spirala vieţii, atingând zenitul,
Cu-a ei cântare-nfrânse infinitul
Şi se-aruncă în braţe de nirvană.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astăzi sufletul mi-e trist

De astăzi sufletul mi-e trist
Şi răzvrătit de câte vede,
Că face neamu-mi de bipede,
Ce nu-i ca mine, altruist.

Îl văd şi nu îmi vine-a crede,
Pe funcţii mari, un arivist.
Rămân de parcă-s la dentist,
Când îşi dă aer de erede.

Şi mă gândesc cum de norodul
Mai pune geană peste geană,
Alegând jugul, ori exodul,

În timp ce clica cea vicleană,
Adună-n curtea ei tot rodul
Cu-nşelăciunea-i de satană.

sonet de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul însetatului de lectură

Sunt însetatul de lectură;
Citesc pe lună opt volume.
Nevasta vrea să plece-n lume,
Că-i multă treabă-n bătătură.

Din ce motiv, nu ştiu anume,
Mă roade foamea de cultură.
Sunt însetatul de lectură;
Citesc pe lună opt volume.

Amanta mă mai ceartă-o tură.
De nervi, la gură face spume,
Aşa c-o iau pe scurtătură.
De-or vrea în somn să mă sugrume,
Tot însetat sunt de lectură,
Citind pe lună opt volume.

rondel de Mihaela Banu din Invitaţie la o ceaşcă de umor (2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut ...

O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simţire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băut-ai cupa urii ...

Atâta vrajmăşie, cumplită-ncrâncenare
Şi vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ţi ţiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă şi grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Şi orice raţiune din faşă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, minţită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iţi nărui şi vis şi idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu veşmântu-i verde crud
Smuls din rădăcini de lut,
Primăvara-n dans zălud
Pe la noi s-a abătut,-
O aud.
Vii miresme de-nceput
Ca frântura unui cânt,
Simţurile îmi ascut
Dorul creşte din pământ
Nevăzut.
Crângul sterp a înfrunzit,
Zbuciumându-se-n extaz,
Printre dinţi de timp scrâşnit
Flori din pulberi de topaz
S-au iţit.
Inima în pas grăbit
Cu odor de viaţă-n nări,
Din visare s-a trezit
Şi scăpată de blazări,
A iubit.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidesc poem

Zidesc poem din rodnice cuvinte,
Trudnic crescute-n ale minţii şesuri.
Ieşind învingătoare din eresuri,
Le-acoper trupu-n noile veşminte.

Cu glas plăpând, le salt pe metereze,
Pe-aripi de gând s-au adunat în stoluri,
Sfidând căderea în pustiu şi goluri,
Pe-al timpului răboj, ca să dureze.

Printre urzeli am împletit clipite,
Ce şubredele vorbe să-nfiripe-
Din hăuri de uitare iar să ţipe,
Rupându-şi lanţul gleznelor zdrelite.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul zilelor toride

Nu mai suport încă o zi toridă,
Ce-aduce-a lovitură la ţurloi!
Parcă îmi dă în cap cu-o cărămidă,
Ori apă fiartă-aruncă, la butoi.

Văd roşu ca un taur la coridă,
Sau zici că am călcat pe-un muşuroi.
Nu mai suport încă o zi toridă,
Ce-aduce-a lovitură la ţurloi!

Sunt cum e fluturele-n crisalidă,
Ori bântui nopţile ca un strigoi.
Păzea, că pot să sar la carotidă,
Când de pe mine ape curg şiroi!
Nu mai suport încă o zi toridă!

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea ...

Iubita mea-i ca apele de munte,
Ce-mi curg prin vene, răscolindu-mi trupul,
Făcând din inima-mi o nouă punte,
Pe care n-ar putea s-o sfarme timpul.

Iubita mea-i ca valuri unduinde,
Ce-mi intră-n suflet şi pe veci ne leagă.
Şi ştiu că în vâltoarea ei m-o prinde,
Nimeni, nicicând de-acolo să mă tragă!

Iubita mea-i izvor de apă vie,
Din care numai sufletu-mi se-adapă.
Cântă-mi şoptit măiastra-ţi melodie,
Sfinţind în mine fiecare clapă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă ţin tare şi-ncă nu mă las.

Rămase ascuţită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.

E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Şi umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă şi poticnesc printre cuvinte.
Şi chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-mi, scâncet de vioară

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Şi-n vâltoare mă coboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Lanţ târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Şi-o speranţă-n gând strecoară.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima o primăvară ...

Mi-e inima o primăvară
Mustind de culoare şi-n seva,
Ce curge şi mă înfioară,
Ţintit fost-am de Kamadeva.

Săgeţile lui date-n floare
Străpunsu-mi-au inima-n grabă,
Trezind sentimente bizare
Ce n-au un răspuns, dar întreabă:

Pe cine iubesc şi mi-e dragă?!
Ce cale mi-e dat a străbate?!
De ce inima mi-e pribeagă
Şi tremură de voluptate?!

Răspunsul mi-l dă anotimpul
Când tot ce e viu înfloreşte.
De-atâta uimire şi timpul,
O clipă în loc se opreşte.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu şi floarea ...

Plâng pentru floarea-ncorsetată
În ale iernii ace reci,
Ce cu sclipiri de nestemată,
Se-nclină lin, pe drum când treci.
Încremenită-n aşteptare,
La fel ca ea, adăst şi eu
Şi tremur toată-a nerăbdare,
Să te zăresc sub geamul meu.
Dar iarna cu-ale ei capricii
Şi braţul timpului ne-nvins,
Ne-nchid în sumbre edificii,
De nestrăpuns, de neatins.
Şi eu şi floarea, împreună,
Tânjim după un cald sărut;
Ea timpului plătind arvună,
Eu dragostei cerşind tribut.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarna vieţii ...

Când iarna vieţii-ţi bate-n poartă
Cu întrebări fără răspuns
Şi cu-ndoieli ce le deşeartă,
Ziduri iţi par de nepătruns.

Pâlpâie-o flacără-n cenuşa
Tăciunilor ce-ai răscolit,
Iar timpul ţi-a zvârlit mănuşa,
Prin gardul vieţii putrezit.

Mai vrei ca palida scânteie
Din timpul tău neiertător,
S-aprindă-n suflet de femeie
Torţe de patimă şi dor.

Dar moartea-ţi caută pricină
De lupţi şi-ncerci să o ignori,
Îţi suflă-n ultima lumină,
Lăsându-ţi bezna-n care mori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic în lumea asta

Nimic în lumea asta nu doboară
Speranţa ce se zbate-ncrezătoare,
Cum cântă-n gândul fragedei fecioare,
Al îngerilor cor ce-o desfătară.

Iar frigul nopţii cerul îl despică,
Lăsând să urce tainic ruga vie,
Din voci împreunate-n bagdadie,
Ce-n tihnă peste ziduri se ridică.

La Carul Mare timpul se înjugă
Trăgând pe bolta veche nouă urmă
Şi închinări nedesluşite-ndrugă,

Sădind visări în neclintita turmă,
Ce nu ia-n seamă ancestrala fugă
De moartea care mersul ei il curmă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara Soarelui Răsare ...

De mergi în Ţara Soarelui Răsare,
Amestec de tărie şi candoare,
Te-ntâmpină, de cum îi calci pământul,
Suav parfum ce n-ai visat cu gândul.
Femeile gingaşe, ca floarea de cireş,
Încinse-n chimonouri, legate fedeleş,
Îţi fac o plecăciune la fiecare pas,
De crezi că-n astă lume doar tu ai mai rămas.
Sfioase, feminine, umblă cu paşi mărunţi,
Chiar de-n adânc de suflet sunt stânci cioplite-n munţi.
Alături li-s bărbaţii cu sacadatul grai,
Neam de soguni năvalnici şi mândrii samurai,
Ce-au apărat de veacuri prin zornăit de săbii
O ţară-nconjurată de mări, mânând corăbii.
Călăuziţi prin viaţă de muncă şi onoare,
Sfidând cu demnitate a morţii răsuflare,
Trăiesc din plin prezentul, după ceremonie:
Asprime şi candoare, în dulce armonie.
Îşi cresc progenitura după un cod din care
Răzbesc două cuvinte: mândrie şi onoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu ...

Aş vrea să fiu copila ce se miră,
Sau tânăra sfidând strâmte tipare,
Femeia ce spera privind în zare;
Dar toate peste anii mei săriră.

Aş căuta uitata mea candoare,
Pierdută-n clipe ce mă răvăşiră
Şi printre vise ce cu ea muriră,
Să 'nalţ din ea iubirii, noi altare.

Mă doare pieptul, rana vie mi-este.
Aş da orice s-o iau de la-nceput,
Să simt beţia drumului spre creste,

Să-ţi gust sărutul tau neînceput,
Adulmecând miresmele-ţi celeste,
Desăvârşind iubirea-n aşternut.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu floare-am fost?! ...

Eşti trunchiul unui dârz copac,
Sub care-mi caut adăpost.
Eu mi-s tulpina unui mac,
Ce lângă tine-şi află rost.

Sub crengile-ţi grele de ploi
Ne vom iubi ca doi nebuni,
Flămânzi şi dornici amândoi,
Uitând de este joi, ori luni.

Când frunzele s-au veştejit
Şi umbra-ţi s-a rărit, eu tac.
Mi-e teamă că nu te-am iubit
Cât meritai şi greu mă-mpac.

C-un suflet plin, învolburat,
Uniţi pe veci de-un tainic leac,
Cât te-am iubit, am şi uitat:
Eu floare-am fost, sau un copac!?

poezie de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!