Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Din flori de nufăr
Din flori de nufăr împletit-a punte
Natura, peste luciul nesfârșit,
Lumina-n cupa lor s-a cuibărit,
Zădărnicia timpului să-nfrunte.
Suav miros, în rătăciri nomade,
Spărgând hotarul șubredei blazări,
Desferecat, se scurse din visări,
Scăpând din încâlcitele năvoade.
De prin străfund de lacuri, ca-n oglindă,
Gemene flori și-ntoarnă al lor chip,
Tânjind spre cerul ancorat în grindă,
După străvechiul lumii arhetip
Și-n cercuri infinite se perindă,
În sacru ritual, stereotip.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ploii nesfârșite
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Pe caldarâm un răpăit răsună;
L-aude-un surd, îl vede și-un miop.
Și plouă nencetat, de peste-o lună.
Nu văd vreo rază, nici la microscop.
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Ma uit încrezător înspre prislop,
Desfac, în taină, țuica mea de prună
Și parcă n-aș mai vrea să îi pun dop,
Că amețit, nu-i port ploii ranchiună.
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vară-am strâns ...
Atâta vară-am strâns în suflet
Și-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.
Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.
Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îți dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...
Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aștept să prindă glas,
Ori să țâșnească din retine,
În al solstițiului ceas.
poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă
Când am venit în lumea asta dură,
În casa cu iubire și speranță,
Am pus și rău și bine în balanță,
Strivind tăcut fărâmele de ură.
Cei ce au stat în casa mea, la masă,
Primeau lumina din cuvânt de taină,
Pentru a sufletului sfântă haină,
Ca pe un colț de azimă gustoasă.
Cu ei am stat în nopți cu lună plină,
Până visarea ce-a bătut la poartă
Cu degetele ei de cavatină,
Ne-a amintit că viața e deșartă,
Că am venit și ne-om întoarce-n tină,
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme
Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.
Trec nopțile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiți, petrec clipe boeme,
Și-și dăruiesc iubirea, scumpă floare.
Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:
Să mor aș vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind pentru o clipă-acel revers
Ce bucurie este pentru mine;
Să-ți fiu și cer și zare eu să-ți fiu.
Să simt trăiri ce-abia în ceas târziu,
Mi se preling în suflet și prin vine.
Îmi iau penelul să-ți fac un crochiu,
Să nu te pierd printre uitări haine,
Să te ascund pe culmi voit andine,
Vieții să-i smulg un nesperat pariu.
Și te închid în micu-mi univers
Să ne iubim în ritm de bacanale,
Uitând răbojul timpului neșters,
Dând liber frâu pornirii ancestrale,
Fiind pentru o clipă-acel revers
Din crudele statistici infernale.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tot gândesc ades
Mă tot gândesc ades cum ne-ntâlnirăm;
Ne-am înțeles din ochi, dintr-o suflare,
Topindu-ne ca ceara-n lumânare,
Când la lumina lunii ne iubirăm.
Te-am sărutat cu patimă fierbinte...
Tu m-ai privit zâmbind copilărește,
Cu buze dulci, șoptind dumnezeiește,
M-ai îmbătat cu-o mie de cuvinte.
O, vino iar copila mea iubită!
Minunea mea cu părul lung, bălai,
Sămânță în gradina mea-ncolțită,
Îmbobocind ca florile de mai,
De mulți bărbați ai fost mereu râvnită,-
Menirea ți-e-n grădina mea să stai.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E șantier în bloc
Trei renovări, ce țin de peste-o lună,
Ascult la noi pe scară, ca la lojă.
Cum gândul nu-mi aud, mă dau cu ojă;
Pe cine ar putea să indispună?!
O bormașină-mi sfredelește-n creieri.
Un flex mai taie ce-o mai fi rămas.
Parcă e un concert la contrabas,
Ori zici că am în țeastă-un cuib de greieri
Noaptea visez cum pică ziduri sparte,
După un zgomot lung, asurzitor.
E șantier in bloc, e ca la carte.
Vă-ntreb cu-o biată urmă de umor:
Să-mi caut cu chirie-n altă parte,
Sau voi fi-nvinuită de omor?!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei
O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Și-a rupt zăgazul patimii și milei.
Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi înghețând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.
Îngerul morții și-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porțile infernului, cerberul,
Neputincios să-și înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colți rânjiți abia strunind puterea.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră, tom cu multe file
Iubirea noastră, tom cu multe file,
Cu scoarțe prăfuite de rutină,
Se va sfârși sub fălci de ghilotină,-
A timpului strivit între feștile.
Ca dependentul vechi de cocaină,
Gustu-ți mi-e încă proaspăt în papile.
Ca Leonidas mor laTermopile,
Doar să te-alint în ritm de sonatină.
Din trandafirul buzelor m-adapă.
Sub mâini febrile trupul ți se frânge,
Când cânt frenetic Bach, pe orice clapă.
În tine-un demon însetat mai plânge.
Cu ultimul sărut, uitat pe pleoapă,
Un înger vama timpului va-nfrânge.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești ...
Iubești când ți-e sufletul mare
Purtat de talazuri pe creste,
Când scrii o nespusă poveste,
Pe floarea de mac și cicoare.
Iubești când ți-e glasul tărie
Iar ceru-i senin, fără umbre,
Când toate îți par vii, nu sumbre,
Iar drumul vieții, făclie.
Iubești când zărești prinsă-n ramuri,
Sub geamul tău, palida lună,
Când bolta și glia străbună,
Cu tine au fost și-ți sunt neamuri.
Iubești când întreaga ființă
Se-mbată-n parfumul de floare,
Nimicul îți pare splendoare,
Iar gândul nebun, chibzuintă.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub blânda rază
Sub blânda rază, muguru-și desface
Petale străvezii, sorbind lumină,
În faldul unduios de crinolină,
Ce-i ocrotea staminele buimace.
Iar truda lui, s-a-nfiripat în floare.
Din icnetu-i, ploi de culori se varsă.
Visu-i peren presimte că-i o farsă,
A vieții aripă amăgitoare.
Frânturi de vis sărută lung pământul,
Pierzând pe drum nădejdea ce zidește.
Tresar din gânduri, deșirând veșmântul,
De care timpul tâmpla își izbește
Și-n geamăt surd se cască slut mormântul,
Ce-n fălci de lut destine ofilește.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș sfâșia noi zori ...
Te-aștept și azi în poarta casei mele.
Trăiri confuze prind să se deștepte,
Rupând corsetul vechilor precepte,
Nemernicia timpului să-nșele.
Uitând de cumpănirile-nțelepte,
Își saltă tălpile din clise grele,
Smulgând suspin din răni până-n prăsele,
Suie necontenit abrupte trepte.
Și de-am orbecăit târâș prin viață,
Prin vremi ostile, într-un port străin,
Aș sfâșia noi zori iviți prin ceață,
Ca pe o căptușeala de satin,
Să-nfrunt regret și chinuri, față-n față
Și-un rost ce-acum l-am înțeles deplin.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un șantier de vise
Aveam un șantier de vise-n gânduri.
Macheta o vedeam cu ochii minții.
Și aș fi asudat trăgând cu dinții,
Făcându-mi căpătâi din pat de scânduri.
Un rost aveam, care-mi părea esența,
Să-mi storc ființa pe altarul trudei,
Sfidând și timpul și trădadea iudei
Și vicii ce le-nfruntă existența.
Dar schelele s-au prăvălit in mine
Târând cu ele visele-mi deșarte,
Lăsându-mă cu răni printre suspine,
Lovindu-mă-n timpan cu note sparte,
Când boabe de nădejde din ciorchine,
Treceau prin ruptele năvoade-n moarte.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept, iubito!
Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.
Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.
Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te strig ...
Te strig imensitate a sufletului meu,
În primeniri de ziuă să mă renaști din rouă.
Fă inimi rânduite să cânte amândouă,
Ca-ntr-un acord frenetic al lirei lui Orfeu!
Te strig intensitate a dorului nebun,
Deschide-ți larg fereastra spre limpezite ceruri
Și din seninul bolții înșiră-mi giuvaieruri,
Cu care-aș vrea destinul iubirii să îmbun!
Te strig nemărginire a timpului hapsân,
Întoarce iar clepsidra și slobod lasă ceasul
Și-n contopiri divine, când ni se-nalță glasul,
Așterne-mi infinitul sărutului pe sân.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scatiul
Afară-i vânt, toamnă târzie.
- Scatiu nebun, fă-ți trainic cuib,
Până când iarna nu sfâșie,
Straiul din pomi pe-ntregul uib!
El însă-mi cântă fără-oprire,
Deasupra ușii, triluri lungi.
- Fă-ți cuib și-ndată-mi dă de știre,
Cu lucrul gata când ajungi!
Toamna-i târzie, muge vântul.
- Scatiu nebun, dă zor îți spun!
Vreau să-ți aud și-n iarnă cântul,
Când frigul bântuie-n cătun.
Scatiul meu îmi zise-n față:
- De vremea rea să nu te temi!
Cât timp mai am un strop de viață
Îți cânt, chiar dacă nu mă chemi...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lumea într-un haos ...
E lumea într-un haos, nimic nu-i de-nțeles.
Mă-ntreb cu-ngrijorare, vreo ordine a fost?!
Cât timp plăti-vom oare nemăsuratul cost,
Al legilor injuste, scoase din interes?!
E lumea într-un haos. Sămânța lui s-a pus
În brazdele trecute și-n zbuciumul de ieri,
Ieșind din cruzii germeni ai noi primăveri,
Lăstarii gata veștezi ai lumii la apus.
E lumea într-un haos... Ne zbatem fără rost?!
La moartea omenirii ne vom uita absenți,
Lăsând nepedepsite vechi clici de prepotenți,
Riscând în mod nevrednic al firii adăpost?!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine?!
Cine despre sine toate știe,
Când îi pare viața-i veșnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopți cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!
Cine copleșit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieții,
N-ar râvni sărutul dimineții?!
poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihaela Banu despre timp, adresa este: