cereale şi flori

Cântec de decembrie

Sună iar un cântec sub foi de zăpadă,
Ducându-şi trăirea pilastră de veghe,
Albastrul îşi pică argintu-n cascadă
Şi munţii-şi îmbracâ sprâncenele-n zeghe.

Decembre strănută prin barba lui lungă
Şi-i şuieră chipul privind la furtuni,
Oasele îî trec prin ger, să-l străpungă,
Şi-n paşii lui sună, cu murmur, cununi.

Ielele îşi plimbă legământu-n jar,
Naşte iarăşi iarna cu sete de ghiaţă,
Iar se-aduc colinde-n trup de calendar,
Focul tremură cu raza-i semeaţă.

Trimit spiriduşii basmele-n podeţe,
Cu o dulce gură binecuvântează,
Se înalţă-n brazi datine, să-nveţe,
Şi-şi fac săbători pân' la bobotează.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium şi pustie,
E uragan, taifun şi vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare şi nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neştire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-şi saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare şi speranţa, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânţată,
Din care mugurii capul să-şi scoată.
Ca grâul ce renaşte din sudoare,
După o îndelungă aşteptare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger

c-o greutate-n toate
se surpă grâul de-astă vară
pe pâlnii de vârteje rare
nu miroase-a şoareci
vii pe dedesubt
cu blana mătăsoasă
şi îngheţaţi mai rare în amurg
se-mpotrivesc butucii pentru foc
topoarelor ştirbite la tăiş
şi insensibilă la-mpunsături
mi-atârnă mâna pe cântare
but însângerat
dar fierbe în adânc de muguri
vârtos şi cleiul
şi oul lepădat la întâmplare
e transparent de ger
o fată-1 încălzeşte
de nimenea văzută
între sânii neformaţi
înfiorată de răceala lui

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop

Norii s-au spart
în miliarde de cioburi,
Cad pe Pământ,
nu pe alte globuri;
Fulgere albe,
în zigzaguri brăzdează
Drumul spre cer,
când şi când luminează.

Cioburi de gheaţă,
pe Pămant cad rotunde,
Ploaia e rece
şi-un fior mă pătrunde;
Ştiu că e ziuă,
dar afară e beznă
Şi simt cum mă arde
reuma din gleznă.

E mijlocul verii,
dar tremur ca varga,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Mă-ntreb la răsărit şi la apus, pe unde-mi umblă gândurile toate?
Răspunsuri caut, doar pe unde nu-s şi nimeni să-mi răspundă, nu mai poate.

Nu mă priveşte nimeni cum deschid, din când în când un ochi înspre lumină,
Tăcerile, poemele,-mi ucid şi versul meu e doar păcat şi vină.

Şi cum să fie, când nu mai sosesc, nici primăverile ca altădată?
Iubirile, pe rând, se ofilesc, speranţa e în ceruri suspendată.

Albastrul moare pe spinări de chrişti, însângerat sub lovituri de ură
Şi cum să îndrăzneşti să mai exişti, când doar blesteme înfloresc pe gură?

Dospesc orgolii şi în bob de grâu, că, plouă cu venin şi cu otravă,
E doliu şi în apa mea de râu şi salcia-ngenunche, grav bolnavă.

Şi marea, Doamne, a rămas în larg, nu mai sărută ţărmul şi-o să moară,
Ca o corabie fără catarg, ca un arcuş, fără a sa vioară.

Nu mai răsar şi nici nu mai apun. S-a-nghesuit şi timpul de durere
Într-un balon anemic de săpun, cu rănile deschise, la vedere...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb

Stelele, oare, cum se înmulţesc?
Şi cine le stinge dimineaţa?
Dar greierii, cum oare, se iubesc?
Şi cârtiţa, de ce-şi ascunde faţa?
Luna, în ce o fi stând agăţată?
Plasa de stele cum de n-o încurcă?
Dar în oceane, câte fiinţe-noată?
Şi soarele-n ce fel de pat se culcă?
Când iarna risipeşte diamante,
Ingraţi, noi credem că ni se cuvin;
Uşor cădem în păcate flagrante,
În palme şi-n picioare le strivim.
Primăvara, dansând, ne-alungă gerul,
Cu ghiocei ne-ntoarce la candoare,
Cu păsări-zâmbete ne umple cerul!
Multicolore flori ne-aduc splendoare!
Vara-i bogată-n aurul de grâne,
În codri care-şi cântă măreţia,
Rodul sudorii şi prinos de pâine,
Ce ne-aminteşte să ne iubim glia!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind dincolo de Prut

Hai, primeşte-mă om bun
Să te colind sub fereastra
Cu muşcate albe-n glastra
Făcută din lut străbun...!
Leru-i Doamne-n zi de-Ajun
Flori dalbe de sfânt Crăciun...!

Tocmai dincolo de Prut
Am venit să-ţi dau de veste
Prin graiul ce-l avem zestre
Că Iisus ni s-a născut...
Leru-i Doamne, vis ştiut,
Flori de măr, drum străbătut...!

Ţi-am adus din brad, un ram,
Să-l atârni deasupra uşii,
Mir şi-agheazmă-ţi las la geam,
Doar atât, atâta am...
Leru-i Doamne, rătăceam,
Flori de gheaţă aprindeam...

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul Celui Prea Înalt--Psalm 72

Ca o ploaie
repede de vară
ce cade
pe un pământ cosit
aducând
mireasma aceea proaspătă de iarbă amestecată
cu gingăşia picurilor de ploaie
pe care tu însuţi îi simţi atingându-ţi obrajii
şi mâinile
aşa
va fi împărăţia
Pruncului născut în Betleem
de care
se vor teme oamenii
cât va fi soarele
şi cât se va mai arăta luna pe pământul pe care El îl va îmbrăca
în prospeţime şi în neprihănire
căci
cel neprihănit
în zilele Lui va înflori

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2017, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru rădăcini

Hei prietene, mă apucă un dor adânc de poezie
E ceasul când se lasă întunericul peste ţară
Limba de şarpe opreşte ceasornicul din inima românului
Copacii sunt uscaţi în sufletul Eminescului
Gânditorul de la Hamangia limpezeşte ochii lupului alb
Singuraticul solitar din munţii Carpaţi
Floarea de colţ se răsteşte la mine strigându-mi: - Trezeşte-te!
Luciul caprelor negre îşi urcă la deal umbrele pe muntele- Semenic
Am mai cedat o vale, o bucată de pământ roditor
Un bob de grâu, un râu, o râpă, o apă cu nisipuri de aur
La casa aulică a sănătăţii domnilor şi împăraţilor
Horea se rupe pe roată încă o dată, roata se ascunde de timp
Ca un zeu solar- beau vulturii putrezind apa şi sângele
E miezul nopţii, rugăciunile nu îşi au rostul
Intră ologul şi orbul în împărăţia cerurilor
Doamnele nobile poartă centuri de castitate
Către dimineaţă se aşază cuiul în rană la loc
E linişte, se citeşte doina. Săbiile tac în teacă
Începând cu numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna şi ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul şi vântul, şi cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaştri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaştri sunt munţii,
părinţii, cărunţii,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuţele-n freamăt de râu,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectul şi eternul

Acum, aici, in lume-aceasta,
Doua făpturi cereşti râvnesc,
Să înţeleagă şi să trăiască
Iubirea noastră din poveşti!
El apă a dorit să fie,
O mare, un ocean, un râu,
Iar ea pământul galben moale,
Câmpii cu flori şi lan de grâu.
Dar să trăieşti iubirea noastră,
Îţi trebuie mult mai puţin,
Un corp uman, o minte castă,
Si-un dar divin pentru o zi.

La un apus de soare unic,
Pe malul raului Ermet,
Doi tineri prea frumoşi la suflet
Cunosc iubirea din poveşti.
Cu părul blond, cu ochii negri,
Cu trupul zvelt, impunător,
Era acel venit din ceruri...

[...] Citeşte tot

poezie de Alyana Poclid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac

Stau singur roşu mac în mijlocul de lan, ocean de grâu
Cu spice în ţepi se unduind în valuri galbene de-o mare
Şi nu mă satur să mă întreb de-oi fi cules cu mâna floare,
Sau voi cădea răpus de seceri... 'ntr-o zi ce nu pot ţine-n frâu.

Privesc, deschis până la sânge de atâtea scrijeliri de suliţi,
Spre orizonturi mărginite de tufele de arbuşti verdatre,
Ce-mi opresc vis de zbor din opiul ce-mi mângâie timpul, etate
Şi nu zăresc nicio scăpare... doar vântu-mi dă înfundate uliţi.

Mă plâng din când în când, din picuri mă vărs în boabele de ploaie
Şi ard mocnit din ce-am petale, bătut din raza ce mă coace
Îmi piperând în golul cupei cărbune în fire închis, rapace,
Cu un inel de galben viu, culori... ce suflet tranşe-mi taie.

De mi-ar surâde gând de şanse mă pot încovoia un bulb,
Să mă adun ascuns de coajă, înmărunţit plin de idei...
Un cuib înmărgelat seminţe din tot ce strig şi, poţi să-mi iei
Licoare, să-ndulceşti din anii... ce tot mă trec şi mă încurb...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în codru

Ce mai chiu şi chef prin ramuri
Se-ncinsese-atunci!
Numai fraţi, şi veri, şi neamuri
De-ar fi fost umpleau o ţară!
Dar aşa, că s-adunară
Şi străini din lunci!

De mă-ntrebi, eu nu ştiu bine,
Alţii poate ştiu —
Ce să-ntrebi calici ca mine!
Ştiu că lumea dintr-o dată,
S-a trezit că-i adunată
Şi c-o duce-n chiu.

Că-ntr-o zi, purtând în mână
Un colac ş-un băţ,
Prepeliţa cea bătrână
S-a pornit şi-n deal şi-n vale,
Şi chema-ntâlnind pe cale
Lumea la ospăţ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dor de dor... Ce doruri sfinte
De aducerile-aminte!
Dor de dor şi dor de casă,
Dor de viaţa mea frumoasă!

Dor de vis, copilărie,
Dor de grâul de pe glie,
Dor de pita coaptă-n vatră,
De câmpia noastră toată!

Dor de florile de sânger,
De biserică, de înger!
Dor de brazii de smarald
Şi de stelele ce ard,

Lumânări cu chip de ceară
De un dor străvechi de ţară.
Dor de cânt şi de izvoare,
Dor de lacrimă ce doare...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A timpului glossă

Trecem peste timp şi timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniştit şi trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă şi sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri şi nelinişti...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe mirişti.

Trecem peste timp şi timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streaşini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă şi tăcere, negura în noi se-ascunde
Şi în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.

Peste cerul de lumină liniştit şi trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excursia-lecţie de geografie

În excursia din vară,
Organizată la munte,
Am descoperit o carte rară,
NATURA cu taine multe.
Am văzut soarele în zare
Arătându-şi faţa,
Până unde ni se pare
Că sfârşeşte viaţa.
Acolo unde pământul
Se-mbrăţişează cu cerul,
Unde nu ajunge gândul
Ca să dezlege misterul.
Am văzut gâze mărunte
Printre firele de iarbă,
Am văzut vârfuri de munte
Şi ape coborând în grabă.
Într-o pajişte cu flori
M-am culcat cu faţa-n sus.
Priveam cerul fără nori
Şi soarele către apus.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...

Când zorii se îmbracă în strălucit de soare...
Păşind cu gingăşie pragul străveziu de dimineaţă
Cu licărit tremurător de stele în roua sclipitoare
Trezind din somnul dulce... păsările călătoare
Apare ziua în măreţie şi liniştit îşi făce drum prin ceaţă...

În culori de curcubeu s-a împodobit natura...
Răspândind parfum curat de crini frumoşi şi trandafiri
Joacă vesel în miraje prin câmpii şi lunci căldura
Legănând cu duioşie... grânele şi semănătura
Cu zâmbetul fermecător de soare în scumpe clipe de amintiri...

Au înflorit pe străzi şi prin grădini salcâmii...
Vibrând văzduhul rece în mireasma florilor de mai
Legănându-şi blând podoaba albă în zumzetul albinii
În mirosul proaspăt şi aşa de atrăgător al pâinii
Şi în cântecul de dor ce se aude undeva... cântat la nai...

Eşti binevenit... scump anotimp de primăvară...
Cu Soare veşnic şi triluri gingaşe de ciocârlii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur în jur de-această masă

Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă

Oi, lerui Doamne

Dar la masă cine şade

Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său

Oi, lerui Doamne

Al doilea colţ de masă

Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş-al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion

Ş-al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp şi vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Şi raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranţa şi durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfăşoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Şi în apus se-ascunde tristeţea acestei lumi
Strămoşii ne recheamă şi sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credinţa şi trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubeşte-mă, ca pe-un ultim amănunt!

Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu ştiu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
Să nu-ţi fie solitară noaptea şi să-ţi ţin de drag.

Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Şi m-ai aşezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpşunincii, ce zâmbea printre araci.

Sau pădure-n vârf de munte, ţi-am crescut, când ţi-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ţi-am fost fald,
Să-ţi îmbrac singurătatea şi la mal să te aduc
Şi-n tăcerea de sirenă să te-agăţ, să te seduc.

Poate că ţi-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele şi le deschid,
Sau zoreaua dimineţii ce te-a smuls dintr-un coşmar,
Ori o genţiană-albastră pe-o cărare de hoinar.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!