Florile - o dovadă că îngerii există în orice anotimp...
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubirea - fir de vis, cusut cu cer; întregul existenței noastre...
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu învăța despre iubire, pentru că ea există în tine!...
aforism de Ștefan Radu Mușat (februarie 2012)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
- speranță (vezi și nădejde)
- Speranța este o treaptă spre cer; când ai renunțat la următorul pas, deja nu mai exiști...
definiție aforistică de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această definiție a fost selectată Definiția zilei pe 12 februarie 2019.
Nu poți vorbi despre țară cum nu poți vorbi despre Dumnezeu dacă în străfundul inimii tale nu există credința - acea lumină divină care îmbogățește spriritul omului.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea, al cincilea anotimp al omului, începe odată cu sezonul ploilor care există în ochiul lui plâns; debarasat de sine, zace în propria întunecare.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există opreliste când iubesti, cum nu există păcatul venit din lumină;
iubirea este mugurul în care vesnicia creste aripi în orice anotimp - a iubi înseamnă a păcutui în legea lui Dumnezeu...
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există opreliste când iubesti, cum nu există păcatul venit din lumină;
iubirea este mugurul în care vesnicia creste aripi în orice anotimp - a iubi înseamnă a păcătui în legea lui Dumnezeu...
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de noblețea lui Dumnezeu există rugăciunea pentru a te apropia de El. Rugăciunea este o recompensare a spiritului pentru fațada înnegrită din interiorul tău.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce există cu adevărat, există când iubești și este partea cea mai intensă a vieții, este ceea ce viața venerează: pierzi obișnuința de a fi altceva decât cerința unui tot, eternizându-te în el.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există singurătate mai profundă ca aceea în care omul moare puțin câte puțin, trăindu-și gloria de cenușă, necunoscând adevărata glorie a vieții - iubirea...
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile sunt luminile pământului: de ce sunt luminile pământului?
În fiecare floare există un spirit al speranței sau mai bine-zis o picătură din sângele soarelui,
florile reprezintă infinitatea frumuseții divine sau armonizarea concretă dintre frumos și divin.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unsprezece elegii mai târziu
Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.
Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.
Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ștefan Radu Mușat@existență? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre existență, adresa este:
