Ştefan Radu Muşat despre fructe

Stelele sunt fructele vieţii în care timpul îşi hodineşte lumina.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa e un fruct al rugăciunii; altfel nu vezi nimic bun în tine care să te mântuiască.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Ana-Georgiana Niculescu, Dialog spiritual - Cum se vede lumea pe Planeta Verde (iunie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa e un fruct al rugăciunii; altfel nu vezi nimic bun în tine care să te mântuiască.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Dialog spiritual - Cum se vede lumea pe Planeta Verde (iunie 2008)
Adăugat de Ana-Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima din cuvânt e fructul de apă al melancoliei; iată de ce este uşor să te ascunzi într-o lacrimă.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Interviu despre toamnă (17 septembrie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele pământului se culeg cu sudoarea frunţii şi truda mâinilor, altfel pâinea n-ar avea gust de trup dumnezeiesc.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noţiunea de a exista, este o progresie logică a oricărei vieţuitoare pentru că viaţa este un fruct al luminii; viaţa posedă o cantitate imensă a revelaţiei luminii.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Mona Zărnău Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noţiunea de a exista este o progresie logică a oricărei vieţuitoare pentru că viaţa este un fruct al luminii; viaţa posedă o cantitate imensă din revelaţia luminii...

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Mona Zărnău Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Getica

Bogată e toamna. Şi frunzele s-au copt,
Belşugul e dulce, mai dulce ca oricând.
Rodeşte câmpul, sunt roade peste tot,
Sudoarea omului e fructul pe pământ.

Zamolxe, fii slăvit! Îţi mulţumesc.
Doar Masa Ta de piatră lumină în ruine.
Cu pâine şi cu sare te slăvesc,
Că bravii geto-daci sunt pururi lângă Tine.

De piatră aşa cum sunt, cu paloşele sus,
Sunt vrednici, războnici neînfricaţi.
Când soarele se întunecase la apus,
Nu au răbdat furtuni peste Carpaţi.

Românule, să ştii că eşti din neam ales!...
Dar gloria durează în propria-i lumină.
Şi cât ar fi de spus nu încape într-un vers,
Ei sunt lumina pietrei şi-n lume rădăcină.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!