
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Furtună în suflet
Când șoaptele devin un țipăt
Și mintea nu mai vrea un trup
Trăiesc al vulturului strigăt
În norii ce se zbat și rup
Mă rătăcesc în ploi de vară
Și-n fulgere culeg suspin
Scântei țâșnesc spre înafară
Spre sufletul ce ți-e divin
Atunci te regăsesc și-n pleoape
Îmi picură vise și dor
Te simt din nou foarte aproape
Și lângă tine pot să zbor
Văzduhul tot, tresare-n mine,
Devin atât de necuprins
Iar timpul nu mai pleacă, vine,
Din dragostea ce nu s-a stins
poezie de Adi Conțu (1 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă,
Și sper că norii fi-vor trecători
Pot încerca măcar atât a-ți spune
Poate voi reuși să îți arăt
Atâta timp cât teama e în tine
Ca să te fac să înțelegi, nu pot,
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci, o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere
Când n-o aștepți să vină, dar o dai,
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă, fără nimic, a vrea
poezie de Adi Conțu (10 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Suflet pereche
Ai venit... șoaptă-n ureche
Ca un freamăt sufletesc,
Te-am simțit suflet pereche,
Am știut că te iubesc
M-ai rugat cu bunătate
Inima să mi-o deschid,
Să-i fac dragostei dreptate
Chiar dacă sunt un timid
Să cern vorbe-n vindecare
Peste suflete încet,
Să le fie alinare
Gândul dulce de poet
Fără tine... nu-s cuvinte,
Aș rămâne numai dor,
Răvășit, tăcut, cuminte
Și nu aș putea să zbor
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dragostea versului
Floare sufletească rară
Zâmbete te rog presară
Și-mi alungă nori de ploaie
Suferințele-mi înmoaie
Dai fiori singurătății
Îndulcești amarul vieții
Ștergi o lacrimă sau pui
Pe obrazul orișicui
Visul meu în prag de seară
Fă-mi iar inima ușoară
Lasă-mi sufletul să cânte
Versul tău să mi-l alinte
Să-mi săruți ochii alene
Mângâie-mi pleoape si gene
Și pe trupu-mi dezvelit
Culcă-te încet, șoptit,
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (31 mai 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.

În iubire
Unii spun, dar nu fac.
Alții fac, dar nu spun.
Mulți vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?
Unii pleacă prea mult.
Alții vin prea puțin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?
Foarte mulți trecători
Și destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalți ploaie îți dau.
Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să știi ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă
Și sper că norii fi-vor trecători.
Pot încerca măcar atât a-ți spune,
Poate voi reuși să îți arăt,
Atâta timp cât teama e în tine,
Ca să te fac să înțelegi, nu pot.
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere,
Când n-o aștepți să vină, dar o dai.
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra,
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă fără nimic a vrea.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubim mai puțin
În ziua de azi, iubirea e-o grabă,
Servită la normă, nici aia întreagă,
Iubirea de astăzi devine un lux,
E-o mare secată de orice reflux
Înoată în ea rechini însetați,
Ce mușcă sirene de sânii uitați,
Le sfâșie forme, cu dinții, adânc
Iar ele, gravide, rămân fără prunc
Iubirea de astăzi îmi pare sinistră,
Devine o marfă amară și tristă,
Un roșu bolnav, pătat, vinovat
Ce plânge cu lacrimi din cer înnorat
Privim către ea, se zbate uscată,
Ne prea ne mai pasă că-i foarte blamată,
Abia ne ajunge o zi s-o trăim,
Iubim parcă altfel, iubim mai puțin
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stele căzătoare
Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate
Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume
Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine
Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dă-le aripi
În gândul meu firav de lut albastru,
Am îndrăznit să cred că îmi exiști,
Sperând că universul, printr-un astru,
Mi-aduce un răspuns pentru cei triști
În jurul meu e-atât de gri, de frică,
Ei nu mai știu de ce aici mai sunt,
Se pierd în grija zilei și abdică,
Devin o umbră sumbră pe pământ
În jurul meu descătușez vibrații
Ce au uitat normalul, sau nu-l știu
Și simt bătăi de inimi, respirații,
Care mă fac să nu mai vreau să fiu
Arată-le o cale, numai una,
Alege Tu, nu cred că ei mai pot,
Sau de o fac, trăirea ca nebuna,
Transformă totul într-un trist complot
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe urmele iubirii
Atâția oameni care-s singuri, pierduți în încleștarea lor,
Ce doar visează o iubire de care mult le este dor,
Atâtea inimi abătute care oftează la apus,
Cu ochii triști, pierduți în zare, nemaiavând nimic de spus
Furtuni iscate sufletește peste oceane de trăiri,
Care îneacă sentimente și sting lumina din priviri,
O încruntare le ia locul și parcă scrâșnete de dinți,
Degeaba te ascunzi în tine, tu tot le vezi și tot le simți
Din când în când, câte-o minune... apar și doi îndrăgostiți,
În jurul lor lumea dispare, ei sunt cumva blagosloviți,
Pe unde trec, ninge petale, țâșnește-o rază dintre nori
Și tot ce-i gri parcă renaște în miliarde de culori
Eu le tot caut pe jos pașii, să fur din timpul lor secunde,
Să le adun, să storc din ele, iubirea care îi pătrunde
Să mă stropesc cu ea pe față, în lumea lor să mă retrag,
Acolo să-mi găsesc cuvântul și să îl scriu iubind cu drag
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre nori, adresa este:
