Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.
Acceptare...
Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...
Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...
Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...
Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Timpul m-a mințit!
Am să te cânt prin muzicale versuri,
Cum nu am reușit să te-nțeleg...
A ta eternitate mă irită,
Pentru că mi te-ai dat fără s-aleg.
M-ai păcălit și nu mi-ai dat povețe,
Te-ai prezentat în înțelept și-ai fost farsor...
Foc în aparență, dar înăuntru rece
Ucizi clipele de care-atât mi-e dor...!
Mă caută uitarea să-mi dea un anestezic,
Aș vrea să cumpăr timpul ce-a trecut...
O ușă mă aruncă afară din calvarul
Plin în giuvaiere doar de împrumut.
Prieten te-am dorit al inimii mele,
Măreț și strălucit te-am crezut în toate...
Ești doar o minciuna, iluzii de otravă,
Viața lângă tine, este de fapt moarte!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigmă
Multicolore plane pătrund în gândul sferic
Mâhnit de vremea rece cu muguri de-ntuneric,
Nostalgic el venise a fi în stil coleric,
Prin planul minții sale ce nu este simetric.
Ruine-nveșmântate în albiile vremii
Recheamă la iubirea anilor aprinși;
Grămezi de sentimente sângerând uitării
Prin oglinzi de apă și chipuri cu ochi ninși.
Am revăzut aseară, la masa unde scriu
Cometa plăsmuită din dorințe oarbe
Acum ajuns e dorul, rămas într-un pustiu,
Al veșnicei dureri ce mocnit îl soarbe.
Mă prinzi de mâna rece și mă privești în ochi
Aproape-ți simt căldura cu care mă cobori
Spre stele nisipoase din cerul meu cu stropi
Și iar mă unge vântul, iar tu uimit m-adori.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a putea iubi
Cuprinderi mă-nfășoară a spre iubi total,
Nu mi-am aparținut în veacuri de iubire...
Când nu te ai, dragostea e norul epuizant-banal
Și în lumina ei nu vezi vreo strălucire.
Despotice cuvinte am aruncat în mare,
Poate de m-ar răpi vreun val al ei să simt
Ce mult mi-am cenzurat iubirea în chemare...
Să fiu acum sonetul... fără notă, timp.
Stele fără număr pe fruntea mea mirată,
Aduc o strălucire dintre adâncuri vii...
Să-ți fii, este comoara... deși poate uitată
Să exiști în sine, pentru a putea iubi.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume ruginește azi
Singurătate albă din negru infinit,
Să te strivesc în palmă, stingându-te tacit,
Să mă ajung din urmă, pe drum fără cărări
Uitarea îmi alungă ale vieții mări.
Streașină curată din al meu hotar,
Stă împodobită ca falnicul stejar;
E puntea mea de lacrimi, ea a curățat
Viața plină-n patimi ce am îngropat.
Rosturi regăsite prin clipe ferecate
În neputințe duse azi undeva departe,
Înmiresmat-au orele care mi-au vărsat
Cascadele saline ce le-am înstrăinat.
Azi, nu așa departe, o lume ruginește,
Din mine nu e parte când ea nu se sfințește...
Înecată-n vină, această lume-n chin
Nu vrea a-și recunoaște iubirea ca un spin.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedeslușit în dragoste iubind
De-al fericirii plâns am fost atinsă,
Când soarele pe cer apune
Și când răsare văpaia necuprinsă
A inimii ce mult prea mult ar spune.
Într-o candoare pueril înveșmântată
A fost ținută-n cușcă multă vreme,
Crezând că dragostea uitată
Se va întoarce și-i va face semne.
Lovind potopul, gânduri negre aduce,
Dar ele fost-au secerate atunci pe loc...
Iar cântecul curat cu-aromă dulce
A răspândit definitiv vrutul potop.
O vreme labirintică ascunsă,
În care tot mai mult se destrăma,
Inima care n-a fost unsă
Cu dragostea ce tot mai aștepta.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Voiesc doar a Te bucura,
O Doamne Tu, vină de-alină
Inima mea-n dragostea Ta
Și sufletul care suspină.
Nu știu de am greșit prea mult,
Atunci când știu c-am voit bine
Spre toată lumea să arunc
Vestindu-Te numai pe Tine.
Nu mai cunosc Cuvântul Tău?...
Tot mai confuză, îndurerată...
Binele Tău urmez mereu,
Dar bine nu mi-e niciodată.
O Doamne, dar... ce să cred eu?
Nu mai cunosc ce vrei cu mine...
Știu doar că tot îmi e mai greu,
Deși, iubesc numai pe Tine!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respinsă
Am fost chemată din adânc să vin să te răpesc,
O frunză-mi cântă doina de durere...
Eu am venit a te răpi din raiul tău lumesc
În care zaci murind fără nici o vrere.
O ușă stă să se închidă
risc a mă rătăci...
Venisem numai pentru tine întru preschimbare,
Dar din a mea iubire pot a sărăci
Și rămânând veșnic în uitare.
Ai fost, am fost, predestinați să-nvingem;
Destinul aspru ridicase furtună între noi,
Nu pot s-ajung la tine capcanele să învingem
Și să ne regăsim, de-ar fi chiar și în ploi.
Doar eu simt o povară a muntelui căință,
Și urc, tot urc mai sus
mai este pân ajung?...
Mi-e foame și mi-e sete, flămândă-n biruință,
Luptă este-n mine, dar lupt să o alung.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi...
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adina-Cristinela Ghinescu despre uitare, adresa este: