dor şi uitare

Mi-a răsărit în suflet dorul...

Mi-a răsărit în suflet dorul
Ca o plăpândă floare-albastră,
Şi-ntr-un amurg de seară dulce
A înflorit iubirea noastră, -
Dar tu te-ai îngrijit, iubito,
Mai mult de floare, ca de glastră...
În taina nopţilor tăcute,
Când clipele se pierd mai greu,
Eu am hrănit cu lacrimi floarea
Ce-ntinerind creştea mereu,
Dar azi chemând uitarea sfântă
Smulg floarea sufletului meu.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Curg
prin vadul norilor
în ţara seninului
veşnic;

păsări negre
se sufocă-n
uitare
sub aripa îngerului...

Dorul doarme
pe flori invizibile,

lacrimi imponderabile
îmi leagă zborul
de-o stea căzătoare.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna timpului

Mă întoarce
dorul de viaţă
în trecut
să curăţ
de praful greu
al uitării,
amintiri
cu iz de frunză
uscată.

Am găsit
într-un colţ
clepsidra...
o pictasem
când am închis
nisipul
să nu îmi
topească
norii
timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oglindei

Din al oglindei luciu rece
De apă-adâncă, — se desface
O linişte de dulce pace,
Ce-ntregul suflet mi-l petrece.

Obida vrând să mă înece,
Zadarnic firea şi-o preface.
Din al oglindei luciu rece
Uitarea numai se desface.

Chiar dorul vieţii-n mine tace
Izvor ce gata e să sece;
Şi pe-al meu chip, ce-n umbră zace,
Un fel de vis de opium trece
Din al oglindei luciu rece.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Singurătatea o cânt sub clar de lună
şi alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poţi să treci.

Şi mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înţelepciune.

Cu versuri am şters rujul surâsului,
iar nopţile uitate le-am ţinut la uşă,
în doruri ameţite de furtună
şi finaluri împrăştiate în cenuşă.

Eu dorul l-am cules din bucuria
romanţei, horei şi doinei româneşti
şi nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele poveşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare curg fierbinti...

Aromitor vlăstar de vers hoinar
Pogoară din icoană bizantină,
Târzii risipe-şi saltă tot mai rar
Pasul pe drum de ceţuri şi de tină.

Izvoare curg fierbinţi, râvnind prelung
La clipa albă coaptă-n jar de stele,
Când beau din ele doruri, să ajung
Să lepăd brume, de trufie grele.

Cocori în zbor etern pecetluind
În cer înalt lumină din lumină
Se-ntorc, năluci uitate veşnicind,
Cu chipuri de icoană bizantină.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea - iubire sufletească (sonet creaţiei)

CARTEA - IUBIRE SUFLETEASCĂ
(sonet creaţiei)

Prin lumea grăbită către uitare,
cartea este iubire sufleteacă,
ce în cuvinte poate să grăiască
sentimente pe-a dorului cărare.

Un mire devotat să întâlnească,
aleargă muză pe-a ochilor zare,
în stihuri să fie revelatoare
şi cu poetul să se logodească.

Încununaţi de braţele solare
se-avântă spre veşnicia cerească,
să le dea zeii binecuvântare.

O poezie vrând să plăsmuiască
din sentimente călăuzitoare,
pe aripi de vis plutesc să renască.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iluzia

Se cuibăreşte-n tine iluzia
ca o beznă trucată
ademenind.
Miresme uitate, preumblă
prin florile de gheaţă
năucindu-mi dorul.

De ce cu revoltă mereu
îţi scriu numele
în apa oglinzii vălurind?

În înserare,
uitat e gândul
ce mi te poate naşte.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s

Eu nu-s vreun erudit aşa ca tine,
Nu caut sensuri în tot ce se întâmplă,
Nu-s om de litere, o ştii prea bine,
Eu am doar dorul ce mi se zbate-n tâmplă.

Am doar o inimă setată pe prea-plin
Şi-un suflet dăruit cu bunătate;
La mine s-a gătat paharul cu venin
Dar s-a umplut cu dorurile toate!

Şi chiar dacă memoria-mi joacă feste,
"Inteligenţa" mai lasă de dorit
Salut uitarea şi îi dau de veste
În ciuda ei mai bun-am devenit!

Poate că nu-s ca tine, nici nu-mi doresc
Îmi place simplitatea, aşa mi-s eu
Nu vreau mărire, nu vreau să mă fălesc,
Vreau doar să-l mulţumesc pe Dumnezeu!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost un vis

Mereu mă -ntorc la tine
tresar, când vântul
mă-nfioară
şi ploaia caldă
sărută paşii tăi.
Absorb culorile curcubeului
în încercarea
de a te regăsi
privesc în oglinda timpului
gust durerea dorului
aştept să mă vindec
de tine.
Valul greu al uitării
acoperă marea
nu vom străbate niciodată
depărtarea de gânduri
păstrez totul pur
tu, ai rămas acolo...
ochii mei lăcrimează
în surâsul dimineţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (9 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miză fantastică

Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare

cu vechile ecouri ce parcă mă străpung,

în cumpăna de gânduri rănită reapare

o miză răscolită de un regret prelung.

Sub umbrele apuse în amintiri sterile

îmi regăsesc voinţa uitată mai demult

în cântecul fantastic al tristelor sibile

venite pe-nserate în taină să le-ascult.

Din hăuri nevăzute himerele barbare

în nopţile toride mă cheamă în trecut

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinătate

Omul, pasăre călătoare

Dincolo de mări albastre,
Sunt aşezate rând pe rând
Mii de păsări călătoare
Toate plâng!

Plâng de dorul casei lor,
De ogoare, de pământ,
De răsfăţul puilor,
Toate plâng!

Dragă pasăre măiastră,
Ai plecat din al tău cuib
Cu iubirea ta gingăşă,
Şi eu plâng!

Şi te-ai dus în ţări străine
Pentru hrană ai plecat
Ai uitat ce greu îmi vine

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete în revers

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Şi zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanţa ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanţa vrăjită,
s-aşază rănite în suflet şi plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămaşi fără soţ după noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poţi când le vezi decât să te bucuri,
Culoare şi foşnet, lumine şi umbre,
E totul mişcare şi jocuri de unde,

Şi-un suflet ce zace pe ţărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Şi-n jur mai rămâne doar cerul şi ploaia,
Cu macii cei roşii să ardă odaia.

Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Şi-oi plânge în păsări, cu ochii şi glasul,
Cu foşnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,

Lumina mea dulce în nopţi să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te ţină în noapte furiş,
Când dorul te arde, păienjeniş...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mările hazardului

Las cerul să curgă-n clepsidre
laolaltă cu dorul acesta ce mă subţie.
Mi-e trupul când soare, când nor,
lângă buzele ce-au învăţat să iubească.
Timpul fraged se-nalţă-n ferestră, încântător e veşmântul râvnit.

Doamne, trezeşte în noi ora înaltă
a sângelui dăruit Poeziei...

Sub orizonturi de bronz,
suntem albaştrii delfini
ţipând în mările hazardului
şi-n sita spartă a uitării.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatio

ţie, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufaşe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respiraţia mea, în faşă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ţie Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ţie, Khayamul meu,
veşnic însetat de vinul şi cuminecătura
trupului de inuită, ţie,
celui care amiroşi
lotuşii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele şi zborul pe ape, ţie,
licornul meu cu corn imperial
şi nume de arhanghel în cuvinte
ţie, îţi închin zăpezile mele sfinte
şi dorul meu mare de zăpadă,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Mamă dragă, te-am uitat,
Curăţind la vie,
Să faci vin de mângâiat,
Viaţa ruginie!...

Drumuri grele de oraş,
M-au furat în zarea
Năzuinţelor ce strâng,
Dorul şi uitarea...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei întoarse cu ziua de ieri

E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
ascuns între florile puse în glastră.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceaţa din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.

Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deşert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.

Şi parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse cu ziua de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmur crescând de valuri

Trirema se şterge prin asfinţit,
Cu dânsa suspine deşarte...
Ecouri fugare au amuţit,
Departe se-aud... mai departe.

Trec plângeri de oameni pe apele mari
Cu valul spumos şi cu vântul.
Nimic nu rămâne din patime mari
Şi piere pe mare cuvântul.

E-al nostru acuma întinsul stelar,
A noastră e noaptea pustie!
Din frânte talazuri un muget barbar
Se-nalţă, descreşte, învie.

A noastră-i sirena cu păr de argint
Ce-noată în rază de lună!
Uitate acuma sunt doruri ce mint!...
Ea simte iubirea străbună

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta

în lipsa ta m-aş face duh
şi m-aş oferi vânturilor
şi apoi, călărindu-le,
aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...
şi aş urla durerea mea neînţeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.

în lipsa ta m-aş evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aş inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite şi acide;
şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!
m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristeţea lumii.

în lipsa ta m-aş împrăştia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!