Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Adrian Păunescu despre păduri

Adrian Păunescu

Degetele tale

Sunt degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ținut de gheață și de pârjol te mută
Ființa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână și săracă,
Plecată prin pădure să strângă niște vreascuri,
Eu degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur și avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii și fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 mai 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Adrian Păunescu

Imposibila nuntă

Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați

Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc

Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Să fie sâmbătă la prânz

Să fie sâmbătă la prânz
Cu un bagaj cât mai ușor
Când pe pământ sunt nunți
S-o luăm spre munți
De care ni-i atât de dor

Va fi și noapte mai târziu
Și vor veni și zori de zi
Dar prin păduri adânci
Până atunci
Ne vom urî, ne vom iubi

Duminica s-a desființat
Tu ești lumina unui plâns
Și pentru veci aș vrea
Iubirea mea
Să fie sâmbătă la prânz

S-aprindem foc din lemne verzi
Să hohotim ca doi nebuni

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la păduri, dar cu o relevanță mică.

Adrian Păunescu

Copaci fără pădure

in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură ușă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenușa

doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Totuși, iubirea

Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.

Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.

Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Elena MeculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Oameni de zăpadă

Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîți au fost de gard㠖voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lancea lui Horea

În toate grădinile țării e o floare
Cu lujer discret și trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Și Țara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când dușmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul și al nației noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

[...] Citește tot

cântec, versuri de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Moartea batranilor

Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Și-or să ne îngroape împreună.

Leu cu leu ați adunat o viață,
Ați făcut economii de piață
Și acum așa a fost să fie,
Să n-aveți bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viața ta a devenit eternă.

Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Și rămîi, pîn-la sfîrșit, de pază,
Că altfel te devalorizează.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Muntele

Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...

Ți l-am adus în brațe pân' la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...

Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Adrian Păunescu@păduri? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre păduri, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!