Ruga pentru neam
Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăși rostul,
Dă-ne liniște și milă,
Duh în trupul de argilă.
Dă-ne țara iar în țară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.
Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanțuri Te imploră
Și, într-o blîndețe nouă,
Viața noastră dă-ne-o nouă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lacrimi pentru tatăl învins
Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.
Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.
Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.
"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni până la viscol
Nu mai e nimeni
Între mine și viscol,
Numai eventuala bunăvoință
A celor ce păzesc și asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbușindu-se
Asupră-mi, fără logică.
Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia șocul,
Să elibereze drumul din față,
Acum, între mine și viscol,
E numai viscolul.
Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina
1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă ușa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găsește tu, sau găsește tu, sau găsește tu ceva.
În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.
2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.
În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon peste moarte
În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Și n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
și în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
Și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (10 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Haine vechi
Rămîn prin casă niște haine vechi,
Un fel de moștenire părintească
Și umbre ale tragicei perechi,
Că posesorii nu mai vor să crească.
Părinții ajung din ce în ce mai mici,
Îi părăsește calcaru-n derivă
Și, dintr-o dată, nu mai sunt aici
Și hotărîrea e definitivă.
Paltonul mamei nu mai are rost.
Încap în el aproape două mame,
Și-acel voal, ce potrivit i-a fost,
Începe, dărîmat, să se destrame.
Cît despre tata, ce să vă mai spun.
Costumele, absența i-o îmbracă.
Parc-a suflat un croitor nebun,
În toată garderoba lui săracă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tată, dar cu o relevanță mică.
Părinți în alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas,
Ca și-n arhivă, o scrisoare,
Și-n blândă, un fragment de glas.
Și am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Și pozele-și găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acționează în trecut.
Aș vrea să-mi colorez părinții,
Blocați în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb și negru pentru veci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moartea batranilor
Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Și-or să ne îngroape împreună.
Leu cu leu ați adunat o viață,
Ați făcut economii de piață
Și acum așa a fost să fie,
Să n-aveți bani pentru sicrie.
Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viața ta a devenit eternă.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Și rămîi, pîn-la sfîrșit, de pază,
Că altfel te devalorizează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii de tarani
Poemul acesta il scriu intr-o noapte,
Putin dupa ziua de treizeci de ani
E-un scrasnet, un planset, un geamat de soapte,
Caci e pentru voi, fii curati de tarani!
Cand tara indreapta si legi si-a sa cale
Cand sus in idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit si la capat de dus,
Dorinti izvorand din nevoi sociale.
Si una e-aceea ca inca la tara,
Nu-i scoala facuta cum e la oras
Ca fiul taranului, totusi nu poate,
Intra-n facultati cu acelasi curaj.
Eu stiu cate lucruri in tara sunt gata
Si cate vor fi, daca suntem cuminti.
Dar una e daca director e tata,
Si alta e, daca-i taran de la Vint...
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragica Nerabdare
Dac-ai fi avut rabdare
Pana vara viitoare,
Se gasea un loc in lume,
Totusi, pentru fiecare.
Te-a intoxicat fervoarea
Ca ramai nelegitima
Si-ai infaptuit cu voia
Sinucidere si crima.
Ai ucis iubirea noastra,
Ordinar, ca pe-o insecta,
Car era de luminoasa,
Cat era de imperfecta.
Joc stravechi de-a casnicia
Ce voiai sa-ti dea un nume,
Jalnica ipocrizie,
Buna de-aratat la lume.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber sa sufar
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haide, mama, haide, tata
Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.
Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.
Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a doua ediție, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi pentru tatal invins
Unde va duceti, puteri parintesti
Si va tot stingeti mereu,
Tata, ce faci si de ce-mbatranesti,
Frate mai mare al meu?
Cand eu eram mai tanar si tata era tanar
Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni
El ma purta pe brate si m-arunca pe umar
Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni.
Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara
Si protector si tandru spre mine suradea.
Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad,
In mine era ziua, in tata era noapte
Si-a inceput al varstei neinfranat prapad.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Un prim romantic
De ce nu as fi o piatra care scrie,
O stanca aplecata pe hartie,
Un munte ce de voie se injuga,
Un zeu pagan trecut la alta ruga ?
De ce n-as fi asprimea-nduiosata ?
De ce baiatul meu nu mi-ar fi tata ?
Al ciu folos m-ar tine-n veac de veghe,
Cu ce durere-a lumii sunt pereche ?
De ce n-as fi o negura carunta ?
De ce n-as fi un dric zvarlit spre-o nunta ?
Contrastele si asa imi vin prea bine,
Si plus si minus zac mereu in mine.
De ce imprejurare literara
Sint speriat de nu trimit si-afara,
Afara din fiinta mea nebuna,
Un dublu semn de soare si de luna ?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre tată, adresa este: