Alexandru şi Soare

Poezia lui Alexandru Vlahuţă este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă şi demnă, cu care orice raţiune normală şi disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalităţii. În poezia lui Vlahuţă, admirăm bogăţia variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producţiei nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însufleţeşte firul de lână pe care îl toarce ţăranca pe prispa casei şi dă glas fluierului, cu care ciobanul îşi adoarme turma cu oi, odată cu asfinţitul soarelui. Poezia lui, pluteşte totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual şi nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conştiinţă artistică. Alexandru Vlahuţă nu este un poet român, ci un român poet.

Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sufletul

Şi sufletul
când vrei să-l cunoşti
trebuie să priveşti
în alt suflet.
Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă.

Erau buni băieţi, tovarăşii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheţ,
aveau comportarea copacilor şi a valurilor
care acceptă vântul şi ploaia
acceptă noaptea şi soarele
fără să se preschimbe în schimbare.

Erau băieţi buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecaţi,
respirând ritmic
şi sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecaţi
trecând pe lângă insula de cactuşi, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauţi (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

(dedicaţie scriitorului şi prietenului meu din noua generaţie, Raul Alexandru Mitruţi)

De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieţi şi ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare şi lacu-i plin de nuferi!

Nu-ţi risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ţi azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu eşti acea sămânţă ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!

Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Şi-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simţi destinul nobil, ce pe pământ ţi-e dat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Roosevelt

Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puţin cu George Washington şi mult cu Nimrod.*
Tu eşti Statele Unite,
tu eşti viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus şi vorbeşte încă spaniola.

Eşti un exemplar falnic şi puternic al rasei tale;
eşti cultivat, eşti abil; eşti opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
eşti un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu eşti un profesor de energie,
cum spun ţicniţii din zilele noastre.)
Tu crezi că viaţa este foc,
că progresul este o erupţie;
unde pui glonţul
acolo pui viitorul.
Nu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul Dragostei

Ne învelim uşor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii şi aurite
pe-ale noastre tâmple argintii şi obosite.

Atâtea freamăte se-ascund sub paşii apăsaţi, desculţi,
Atâtea rugăciuni rostite jos prin văi sau sus pe munţi,
Atâtea urme am lăsat în stele, în soare, prin furtuni, prin ploi,
Atâtea minunate anotimpuri au trecut, frumoasă doamnă peste noi.

Am împărţit poverile şi bucuria,
Paharul, lingura şi farfuria,
Am împărţit şi răni şi lacrimi şi dureri,
Eşecuri şi succese, zâmbete şi dulci plăceri.

Plouă încet cu stropi uriaşi ce parcă ne îndeamnă
iar la dans, frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Sărut o lacrimă ce-ţi curge pe obrajii-ţi albi şi moi,
Şi continuăm, cât ne e scris, tangoul dragostei în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Toamna

De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.

Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale

Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".

Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza
Si imbracata-n aur si rubine, ea vremelnicia-si plange,
Cu-al ei pastel de ruginiu impodobeste panza,
Cand printre stropi de soare tainica se frange.

Purtata pe alei de doruri si de vise,
Saruta talpa mea cu-atata gingasie.
Imi reinvie vechi sperante ce pareau ucise,
Primesc noi aripi, de avant si bucurie.

Aud in suflet fosnete de Dragoste si Har,
Si picuri de iubire in inima-mi zdrobita toarna muza,
Aprind din nou al multumirii vechi si... nou altar,
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tasnesc din piepturi doruri sfinte

Culori si frunze stralucesc in soare
Si ploua, cu stropi calzi de fericire,
Cu inima-mbracata in cantare,
Ne pregatim de Marea Sarbatoare,
Tasnesc din piepturi doruri dupa Mire!

Covor de aur se asterne pe pamant
Si stelele in noapte ne zambesc de sus,
In jur e numai bucurie, cant
Iar Cerul e-n priviri si-n gand,
Tasnesc din piepturi doruri de Isus!

Toamna ruginie a sosit din nou,
Din an in an, tot mai frumoasa,
Un susur bland rasuna in ecou,
Impodobind acest unic tablou,
Tasnesc din piepturi doruri de Acasa!

Atata Har nemeritat aicea jos,
Iubirea-I fara margini e-un mister,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru refuzând apa

Sub cort, împăratul vestit, Macedon,
Făcuse popas în drumul spre est...
Burdufuri de apă cărau monoton
Soldaţii spre el – supuşenie-n gest,
Coif plin de răcoare unu-i întinse,
Morgana, Alexandru mai c-o atinse,
"Pentru cine-i adusă apa, s-o bea?"
Întrebase, vlăguit, Suveranul,
"Pentru copii. Dară Măria Ta,
Umple-şi cât vroieşte paharul!"
Atunci, Alexandru aruncă o privire
Spre dunele revărsând nălucire,
Soarele, jeratic atâta zvârlea din cuptoare
Că aerul avea suprafeţe rănite,
Palmierii transpirau cu sudoare,
Rostind spre cer jelanii cumplite,
Razele împrăştiau flăcări alb-pale,
Nisipul dădea foc la sandale...
Coşmar şi panică de-apocalipsă...
Sporeau vâlvătaia coifuri de-argint

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Cer Albastru

Copacii plictisiti de galben,
In fiecare seara isi leapada frunzele gandind la primavara.
Izvoarele viseaza la verdeata si la flori,
Iar soarele plange bolnav sub patura de nori.

Pe potecile ruginii, lumina s-a ofilit si lacrimeaza,
Un fluture s-a dezbracat de umbra si tacut danseaza.
Tristeti de plumb, melancolii-nvechite, ni se-astern pe fete
Si ni se face iarasi dor de tinerete.

Pe-un colt de cer o stea se odihneste,
Facandu-si cuib in varful brazilor semeti,
Pe muntii-albiti de timp, pe inaltimi, pe creste,
O capra neagra se afunda in nameti.

Iar un gutui care imbata cu miros pamantul,
Imprastie un aer nou de multumire,
Si-n inimile reci se naste inca o data cantul,
Si-un dor de cer albastru si de nemurire.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada lui Iskander

Aflatun, Aristu şi Regele Iskander, cum ştie orice om,
Sunt Platon, Aristotel şi Alexandru Macedon.

Sultanul Iskander, fie-i în veci numele pomenit,
Şi-a pus coroana pe cap, s-a aşezat pe tronul aurit
Şi-a exclamat, "Vin, trei flautiste tinerele
Şi Căpitanul încercat al navelor mele."

Şi-a băut cupa de vin, apoi le-a constrâns
Pe fete să danseze pân-au izbucnit în plâns,
Le-a sărutat şi le-a binecuvântat buzele florale,
Şi întorcând-se spre Căpitanul Tuturor Navelor sale:

"O, Domnul flotei mele care, fie vreme bună, fie vreme rea,
Navighezi din Golful Piersic până la Igluurile de Nea,
Găseşte-mi-i pe toţi înţelepţii neştiuţi ai fiecărui neam!"
Aşa a grăit Sultanul Iskander din Yoonistan.

"Daroosh e mort, acum eu sunt Rege,
Rege peste Tot şi Rege-a Toate, se-nţelege:

[...] Citeşte tot

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lusiada (extras)

Arme şi Eroi de pe-ale Lisabonei ţărmuri – plutind
Pe Mări care niciodată alte vele n-au văzut,
Dincolo de Ceylon-ul înmiresmat de mirodenii,
Înălţându-şi codrii deasupra unui ocean necunoscut –
Cu dibăcie zeiască şi-au tăiat drum
Spre ţinuturile de basm ale soarelui răsare:
Câte bătălii au dus, câte talazuri şi pericole-au sfidat,
Ce glorios imperiu-a născut truda lor roditoare!

Deajuns cu poveştile despre grecul cel viclean*,
Despre meleagurile bătute şi peripeţiile-i îngrozitoare,
Despre refugiaţii de la Troia şi epopeea pribegiei lor**,
Despre ce furtuni şi stânci au înfruntat pe mare
Nu mai slăviţi atât Roma-n numele împăratului Traian,
Nici cuceririle estice-ale lui Alexandru Macedon;
Un erou mai nobil se cere azi cântat –
Decât orice alt erou c-un mai eminent blazon:
Vasco da Gama***, cel care-a supus şi mare şi ocean,
Şi-a cărui sabie-a luminat imperiul lusitan.

[...] Citeşte tot

poezie de Luís Vaz de Camões, 1524 - 1580, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria scrisa de inaintasi

Istoria scrisa de inaintasi
E pentru fiecare azi, o carte vie,
Pasim cu umilinta-n a lor pasi
Mandri de scumpa noastra Romanie.

Au fost eroi ce au crezut in libertate
Si uneori si-au pus chiar viata "la bataie"
Oameni simpli, patrioti visand la unitate,
Cu dragoste de tara-n piepturi arzand valvataie.

La Alba Iulia, atunci, la Sarbatoare
La poalele Cetatii cu toti adunati
Ei, inimi langa inimi au sfaramat hotare
Porti vesnice croit-au in muntii vechi Carpati.

Sufla un vant prielnic, de sus de la cetate
Si-atunci poporul nostru si-a ridicat grumazul
Si-n piept cu dorul sacru, un dor de libertate
Si-au amintit romanii de-al lor voivod... Viteazul.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru cel Mare

Mulţi pe lume Alexandru s-au numit sub sfântul soare,
Însă unul, numai unul, fu cinstit şi cu "cel Mare".

Mulţi eroi au fost pe lume, curajoşi, figuri abile,
Însă unul, numai unul, l-a-ntrecut chiar pe Ahile.

Mulţi purtat-au multe lupte, pe pământul necuprins,
Însă unul, numai unul, fost-a-n toate neînvins.

Mulţi făcut-au multe-n lume, unele sunt şi-azi misteriu,
Fără frică, ca un fulger, el creat-a un imperiu.

Mulţi unit-au multe-n lume – lucruri, oameni, minţi, talente,
El, sub sceptrul său de aur, a unit trei continente.

poezie de George Budoi din Elogii (20 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!