Alexandru şi frumuseţe

Alexandru Hanganu, Mihai Frunză, Stela Şerbu - "TRIBUNII UMORULUI"

În joaca asta... umoroasă,
Bărbaţii care-s prinşi în derbi,
La cât e Stela de frumoasă,
Aproape sigur, ei sunt şerbii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul Dragostei

Ne învelim uşor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii şi aurite
pe-ale noastre tâmple argintii şi obosite.

Atâtea freamăte se-ascund sub paşii apăsaţi, desculţi,
Atâtea rugăciuni rostite jos prin văi sau sus pe munţi,
Atâtea urme am lăsat în stele, în soare, prin furtuni, prin ploi,
Atâtea minunate anotimpuri au trecut, frumoasă doamnă peste noi.

Am împărţit poverile şi bucuria,
Paharul, lingura şi farfuria,
Am împărţit şi răni şi lacrimi şi dureri,
Eşecuri şi succese, zâmbete şi dulci plăceri.

Plouă încet cu stropi uriaşi ce parcă ne îndeamnă
iar la dans, frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Sărut o lacrimă ce-ţi curge pe obrajii-ţi albi şi moi,
Şi continuăm, cât ne e scris, tangoul dragostei în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchetul lui Alexandru cel Mare

(adaptare după Pseudo-Calistene)

"În săli de marmură sclipind
Sau în noroi de aş muri,
Îmi e la fel. Ce-ar mai conta?
Oricum ar fi, e moartea mea:
Tăcută mă va-nvălui
Şi tot ce-a fost s-ar nărui,
Şi cuceriri vijelioase,
Şi vise nobile, frumoase,
Iubiri în cuib de catifea,
Pe nimeni n-ar mai desfăta
Şi nimeni nu s-ar veseli,
Sărutul ei când l-aş primi.

E moartea mea o masă-ntinsă,
În luxul unui viu banchet,
Cu trufandale berechet
Şi lumânări, flori de-amarante,
Amfore duse de bacante,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă-Nefiinţă

Fiinţă-Nefiinţă tu mergi la Funciară,
Plăteşte taxa, bade, ca-n vremea cea barbară,
Hotărnicind frumosul, ai să găseşti noi spaţii,
Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpaţii.
Deneştiutul este izvor pentru Putere,
Totalitatea însăşi este doar o părere,
De apărare, pace vorbeşte fiştecare,
De parcă o sămânţă deja stejar e.
Cumplit cuvânt de jale ne spune şobolanul,
De parcă tot soldatul va şti ce-o fi la anul,
De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar
Au auzit şcolerii, dar unul e alesul.
Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă,
Fontana-nţelepciunii în multe locuri seacă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip (către tânărul Alexandru): Alexandru, nu te naşti rege, ci devii rege. Prin călire şi suferinţă. Un rege trebuie să ştie cum să îi rănească pe cei dragi. O viaţă stingheră. Întreabă pe oricine. Pe Heracle. Pe oricare dintre ei. Soarta e crudă. Niciun bărbat şi nicio femeie n-au cum fi foarte puternici sau frumoşi fără ca haosul să apară. Râd atunci când ajungi prea sus. Şi zdrobesc tot ce ai clădit cu un simplu moft. Gloria de care te bucurai ţi se ia imediat. Şi le devenim sclavi.

replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orarul dimineţii (Parodie)

Apetisanta şi atenta mea soţie,
Era de dimineaţă în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume şi vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt şi dulceaţă
Şi-un suc de fructe, ea fiind o sugăreaţă.

Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simţii urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neaşteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Şi asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moşmondi cu plictis şi cu studiu.

Brusc m-am luminat şi am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Şi-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Şi-nţelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit şi biata minte aburoasă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Stelian Platon (28 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa Romanie

In tara mea iubita, pasc turmele pe plaiuri
Si varfuri Carpatine privesc semete zarea
Doinesc duios pastorii din fluiere si naiuri
Izvoarele le poarta in susure cantarea.

In tara noastra draga, batranii, albi mesteceni
Si brazii verzi si falnici se joaca-n munti cu vantul,
O capra neagra sare si scanteie prin cremeni
Iar vulturii se-nalta, dispretuind pamantul.

In dulcea Romanie, spice danseaza-n holde
Ca tinerii la hora cu pletele-aurii
Campia-si pune haina de in si de smaralde
Si peste tot rasuna, viers nou de ciocarlii!

Frumoasa Romanie, ai oameni buni si harnici
Cu fete luminoase, iubiti de Dumnezeu
Si iubitori de semeni, cinstiti si drepti si darnici
Romani din lumea larga, Romani, poporul meu!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tasnesc din piepturi doruri sfinte

Culori si frunze stralucesc in soare
Si ploua, cu stropi calzi de fericire,
Cu inima-mbracata in cantare,
Ne pregatim de Marea Sarbatoare,
Tasnesc din piepturi doruri dupa Mire!

Covor de aur se asterne pe pamant
Si stelele in noapte ne zambesc de sus,
In jur e numai bucurie, cant
Iar Cerul e-n priviri si-n gand,
Tasnesc din piepturi doruri de Isus!

Toamna ruginie a sosit din nou,
Din an in an, tot mai frumoasa,
Un susur bland rasuna in ecou,
Impodobind acest unic tablou,
Tasnesc din piepturi doruri de Acasa!

Atata Har nemeritat aicea jos,
Iubirea-I fara margini e-un mister,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente

Poem
Oameni mari şi învăţaţi
Au trecut pe acest pământ
Generali şi împăraţi
Cu putere în cuvânt

Unora li s-au supus
Chiar şi neamuri şi popoare
Şi atîţia le-au adus
Bogăţii şi închinare

Însă viaţa şi-au sfârşit
Şi s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Şi-au căzut toţi în uitare

Dar istoria ne-nvaţă
Şi cultura despre ei
C-au avut şi ei viaţă
Odată cu adânc temei

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Alerg prin lume, alergi si tu
Viata se trece... nici un atu
Imbatranesc, imbatranim
Pe rand ne nastem, pe rand murim

Am fost copilul fara vre-o grija
Azi in genunchi eu am o tija
Ai fost fetita cu par balai
Azi nea curata in par tu ai

Fugeam prin iarba, cat ne jucam...
Azi cu "reuma"... abia umblam
Zburam ca vantul pe biciclete
Azi pe la doctori dupa tablete

Mancam de toate, n-aveam bariere
Azi zilnic facem "crize de fiere"
Ieri orice munte am fi urcat
Azi vrem s-ajungem pana la pat

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (17 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!