Ce urme de urieși au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte și le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăși măreața și năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăvoaie de sălcii prind iarăși să îmbrace malurile, pân' aci dezvălite. În stânga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. Mai departe, o biserică își ridică peste copaci turlele-i nalte și strălucitoare. Iată-ne-n dreptul orășelului Corabia, sentinelă dunăreană așezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima țării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliștioara, în fața căruia s-a așternut peste Dunăre podul de vase, pe care-a trecut armata română în câmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Șiliștioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Și, în vălmășagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mișcă.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Porțile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ce depărtări scoboară și cât a luptat Dunărea, ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. A bătut și «Porțile de Fier» s-au deschis în fața puterii eterne a valurilor ei.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Porțile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Case mici, vechi, sprijinite una de alta, povârnite sub coperișuri de olane, au aerul unor moșnegi ce povestesc întâmplări pline de groază și de jale. Dunărea se lărgește. În stânga țărmul se lasă, deschizând priveliști nemărginite peste ogoarele și suhaturile ținutului Vlașca.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Zimnicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
.. Zimnicea veche și bogată schelă de grâne capitala ținutului Teleorman acum șaizeci de ani, când pentru paza și carantinele țării se orânduise ca orașele de pe marginea Dunării să fie reședințe de județe. Pe șesul ce se așterne înspre apus, până în Rusca Lungă, a fost vechea cetate a Zimnicei...
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Zimnicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E miezul nopții. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca niște ochi somnoroși, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se oprește la Calafat. Orașul doarme sub straja lunei. Casele-nșirate pe costișa prăvălită spre Dunăre își aștern umbrele negre pe ulițile largi, tăcute (...)
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpații. Peste pumnii lor încleștați, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Și în vălmășagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mișcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colțuros și se întinde ca o pânză.
Alexandru Vlahuță în România pitorească (1901)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Porțile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăți romane le spuneau din ce viță își trag neamul; iar în fața lor, peste zăvoaiele de plopi și sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oștilor turcești și, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul țării lui, gonea dâra de sânge și de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici, pe valea Dunării, mereu au bântuit războaiele și năvălirile de barbari. Sute de ani au bătut în părțile acestea vijeliile noroadelor flămânde și pustiitoare, în urma cărora doar grămezile de cenușă mai arătau pe unde au stat gospodării și sate. Cine să cugete la clădiri nepieritoare pe-un pământ așa de nesigur! Abia acum începe să s-așeze o vieață mai statornică de-a lungul acestui țărm al Dunării, atât de des încercat, când de foc, când de apă, când de înecul talazurilor de nisip purtate de vânturi.
Alexandru Vlahuță în Islazul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul e revărsat pe-o ieșitură de mal, împlântată în valuri.
Prin câte-a mai trecut, Doamne, și colțișorul acesta de lume!... La început, au aruncat ancorele și și-au așezat liman aci fenicienii, cei dintăi colindători ai mărilor. După ei au venit grecii, cu puternicile lor corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. Și așa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea «Berbecului cu lâna de aur» de la gurile Istrului. Vieți peste vieți s-au așternut în trei mii de ani pe țărmul acesta, și vijelii după vijelii au bântuit ș-au spulberat așezările lor din temelie.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Alexandru Vlahuță despre Dunăre, adresa este: