Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Andreea Palasescu despre Soare

Tu ești amurgul în care se odihnesc tainic toate visele mele și mângâierea privirilor calde din care răsare timid soarele iubirii. Tu ești lumina fericirii pe care o port în suflet în fiecare zi...

(28 mai 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era în privirea ta umbra unui gând nerostit. Și câteodată amurgul trăirilor intense oglindea tainele dorului în inima mea. Dorințele se izbeau de țărmul unui suflet plăpând ca o mângaiere a soarelui, copleșită de ecoul unei aventuri. Alergam amândoi prin vise. Vroiam să te ascund în mine și apoi să te gonesc într-o farâmă de amintire. Dar înainte de orice vroiam să te iubesc până la nebunie.

(19 august 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge și zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet și răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeții. Așa alergăm goi și orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aș călători braț la braț cu binele dintr-un suflet hoinar...

(18 mai 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ispita

De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?

Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?

poezie de (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.

Mie îmi place să arunc o privire pe fereastră. Nu ocheade pe furiș ci cu toată inima și chipul zâmbind în soare. Nu mi-e rușine dar mi-e frică și țin ușile închise. De suflet răspund, n-am altceva mai de preț și mi-e nevoie să-l pun la adăpost. Trecutul e trecut...

(26 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mândrie

Ti-am spus că mi-e dor, că mi-e greu fără tine
Și-n sinea-mi te-aștept, te vreau lângă mine
N-am spus nimănui dar sufletu-mi plânge.
Prea mult te iubesc dar asta n-ajunge.
ȘI inima-ndură și iartă și lasă
Dau tot pentru tine dar ție nu-ți pasă...

Un drum am ales cu soare și ploi
Pe el mi-am dorit să pășim amândoi,
Să stai lângă mine aproape să-mi fi
Degeaba te chem, tu nu vrei să vii...
Doar vorbe, doar gânduri și-o dragoste falsă
O lume ți-aș da dar ție nu-ți pasă.

Te văd ca prin vise, mă vrei înapoi,
Pe drumul ce-l vechi să pășim amândoi
Dar nu-I cu putința, nu-ți cad iar în plasă
Rămâi suspinând...
De azi nu-mi mai pasă!

poezie de (8 februarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-o închipui, în zbuciumul acesta plăcut, cum am întâlnit-o într-o doară la început. Mândră și rece, plimbându-se elegant prin viață pe tocuri înalte. Poate iubind-o i-am adus soarele în suflet. Și astfel azi, când dansa desculță, îmbrăcată doar cu visele mele, am găsit în sfârșit cea mai frumoasă femeie...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În mine încă apunea soarele verilor târzii. Priveam amândoi într-un adânc infinit de gânduri în care se oglindea tainic surâsul amintirilor. Te-am închis într-un suflet flămând. Ascultam liniștea timpului și glasul tău picura veninul uirării într-o șoaptă de dor. Parcă plecasei de veacuri din povestea noastră...

(29 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă visele ar fi culori te-aș lăsa să-mi pictezi sufletul pe o fărâmă de primăvară. Și două gânduri proaspete, indecente și atât de stângace prin cumințenie, ar face să ne fie răsărit pretutindeni. Aripi de zâne mustind a praf de stele și viață, fluturi și surâs candid de soare ar strânge în pumni de trecut veșted toate răutătile.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de oameni. Fără descrieri elaborate, simplu și clar. E un fel de nevoie rudimentară de trecere din suflet în suflet până la esență. Cu fericiri, blândețe și soare ascuns în buzunarele cu visuri. Le-am croit cu fir de viață doar ca să se desprindă câte puțin în veșnicie.
Cred în miracole și-n clipe de-a valma cu răsărit. Îmi fac palmele căuș și gazdă pentru fluturi și zâne. Lumea e în definitiv o alegere, o fărâmă de hazard pictat în toate nuanțele. Dumnezeu schițează alei de gând, priviri cu Har, lumina din străinii închipuiți. Eu aleg dacă vreau să fiu toamnă târzie, vară desculță la țărm, liniște albă sau câmp înflorit. Caut rădăcini în fragilitate, plec din mine, lipesc cu zâmbet stângaci, încrederea pierdută. O să fie bine!

(7 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Octombrie, cer și brumă de șoapte, odihnește-ți pasul într-o fărâmă de gând. Hrănește-mi sufletul veșted și flămând de fiorul blând al iubirii. Zâmbește-mi cu soare firav și brațe de vânt năvalnic. De pe o ramură să-ți cadă fericirea proaspătă și aromată ca o gutuie coaptă. Să mușc din ea cu poftă și să nu mai simt niciodată frigul răului!


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am spus că dorurile prind rădăcini la răscruce de gând? Freamătă, șubrezesc apusuri cuminți, amestecă orgolii și ispite. Iulie are chip de floarea soarelui și noi, cu pași de lut proaspăt ne-am smus din toate amintirile. Ne hrănim reciproc cu sfidare vădită ca nu cumva evidențele să ne strivească fărâmele restante de vanitate hâdă. Și tot așa văzduhul lipește cu regret bătăi de inimă prin valuri de reminescență. Una singură, cu emoția iubirii și a uitării în proces molcom de convalescență. Mi-e sete de tine. Te-aș sorbi cu poftă dintr-o boare de vânt răcoros. Mi-e destul.
Să-ți stau lipită de gene lungi cât să mă vezi pretutindeni în obscurităti și liniște. Și când ne alungă dorințele în brațe de vară târzie, goi și dornici de extaz, ce zbucium! Facem ce vrem și mai ales cum pentru că viața nu se vinde la duzină. Arunc cuvinte la întâmplare într-o șoaptă fierbinte și tu la prinzi în zbor frânt pe aripi de fluturi. Ești completare. Înțelegi?
Mă răcoresc în adâncurile tale cât să mă vindec de străini lacomi și realitate


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refuz cu vehemență interacțiunea cu amintiri care se agață de soare, dogorind tăcerea lacomă. Nu e corect să-mi fii nevoie rudimentară, într-o lume aglomerată de străini fățarnici. Care-i definiția dreptății? Poate-i despre suflete care merg mai departe cu demnitate, asigurându-se că prețul liniștii este net superior oricărui artificiu ieftin.
Nu mă vând. Poți să-ți cumperi din galantarele acestei lumi efemere adulație și recunoștință nemeritată. Să-ți curgă din buzunarele rupte visuri frânte și păcate știute la adăpostul rugăciunilor ridicate la rang de taină. E dreptul tuturor.
Să-mi lași sufletul. O să-i port atenție și grijă în colțul meu de veșnicie. Ca nu cumva din greseală să mai fie dăruit fără glas de rațiune celor care oricum nu știu ce să facă cu el...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am încălțat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căușul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns șireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferințelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, șiroaie adânci menite să limpezească urmele pașilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un mușuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele și să ma-ndrăgostesc de viată și de misterul ei neînțeles. Să plecăm braț la braț într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculță prin pulberea vremii, timpul mă va încălța grabnic cu o nouă zi...

(11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Ești ispita mea, deliciul gândurilor îndrăznețe, implementate adânc în rigiditatea conștiinței tulburătoare. Doar sărutările, menite să mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe țărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir și te gust flămândă de dor. Ești marea mea răcoritoare și briza dimineților toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ți pașii goi pe nisipul fin. Te aștept de multă vreme, să aștern fărâme de rouă peste gândul tău și tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.

(17 august 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisește-mă primăverii. O să-ți prind în păr idile, fericiri și numai câteodată raze de soare știrb. Nu-i nimic mai frumos. Și cum te privesc așa, alergând desculță prin codrii de suflet amețit, goală de trecut și regrete îmi aduc aminte c-am murit la căpătâi de iarnă când ai plecat. De-atunci au trecut clipe de extaz și agonie. Poate-i o prostie dar sunt aproape sigur că veșniciei nu-i trebuie nimic mai mult decât iubirea ta..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te rog primăvară, hai să ne smulgem clipe de februarie dintr-un apus boem de suflet! Cântă-mi emoția ritmic, cu fervoare și poftă nestinsă! Ca și cum ziua de azi flămândă, nestingherită de timp și rumoare, atribuită gândului fraged, ne-ar găsi îmbrățișați, goi și însetați de vis extazic până la răsărit de liniște. Soarbe-mi rugăciunile tainic și-n zări de albustru senin și tandru poartă-mi slăbiciunile oarbe, prin înalt de Cer și păpădie. Nu vezi cum fire de soare răsar din adâncuri nepătrunse de fior? Și doar la popas de trecut, noaptea înghite hulpav tărmul înfrigurat de străini cu amintiri la pachet. Te aștept. O să-ți prind petale de flori la șiret și dor de iubit pe tălpile goale. Sunt săracă dar uite îți dau fără zăbavă un grăunte de zâmbet pribeag. Îl creștem cu dor și-aruncăm în oameni râzând într-un hohot de hazard. Uite câți sunt. Toți aleargă după fericire. Și cu tine primăvară, într-o vâltoare de inimă bună mi-ar fi mult mai ușor să o prind și să le-o dăruiesc...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire

Sărută-mi umbra de pustiu celest și noaptea ce-n apusuri se-nfiripă
Atinge-mi timpul de amar firesc și visele cuminți trăite-n pripă
Cuprinde-mi pașii mici rămași în zare și gândul mi-l îmbracă-n primăveri
Dă amintirilor tribut uitare, firav și taină peste mutele plăceri.
Sărută-mi gândul primenit de tine, la răsărit de clipă și trecut
Aprinde-mi dorul în lumină vie și oază de sublim necunoscut
Îmbracă-mi goliciunea caldă, cu fir de soare plin de strălucire
Veșmânt de vânt să ne adie, cu poftă de senin și fericire.
Sărută-mi iarna alungată-n cremeni și-n jar nestins de izbucniri
Să fim pentru o clipă gemeni, plini de păcate, bine și simțiri
Oprește-mi dulcele suspin, cu șoapta mării pe un țărm uitat
Să ne găsească îmbrățișati aprilie, cu trupul său de fum înmiresmat.
Sărută-mi dorul de a te avea și teama nesfârșită de-a te pierde
Rămâi și doar trăiește-mă frumos, în Raiul nostru necuprins și verde
Și de vor ninge anii peste noi, cu-a lor povară și robire
Tu rogu-te, sărută-mi viața cu iubire...

poezie de (4 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La răscruce de vânt și schimbare, s-a oprit să-și odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb și primăvară răsăreau din geana soarelui pe întinderea oglindită in flori de văzduh. Era furtună în priviri și lumea se pierdea în atâtea frici și adânc de întuneric. Ce era omul fără pace și mângâieri, fără iubire și angajament în regăsire de sine? Ce era omul fără recunoașterea nimicului și dorul de împlinire a menirii sale, în Mâna plină de Har a Lui Dumnezeu?

(20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite, dacă vrei să mă certi, certă-mă, pedepseste-mă, lasă-mă în mijlocul absurdului sau al toamnei! Promit voi găsi drumul înapoi către tine, doar inchipuindu-mi soarele răsărindu-ți din priviri. Esți binecuvântare! Și eu știu că tot acest rest al Universului care încă nu ne aparține, te va dori numai pentru sine. Pentru că ești minunată și meriti! Vreau numai să-ți spun la marginea atâtor daruri, ispite și primeniri deșarte ca te iubesc. Din nou, fără punct...
Te port cu mine pretutindeni. În visuri, la marginea prea multor clipe efemere și mai cu seamă în toate rugăciunile de multumire..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre Soare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info