Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Andreea Palasescu despre suferință

Cea mai frecventă greșeală care îmbracă sufletul în suferință se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-și prețuiască mult prea mult amintirile.

(28 august 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient să intâlnești suferința doar o singură dată în decursul experiențelor pasagere și vei simți nevoia să-ți pui sufletul la adăpost.

(3 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.

(22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?

(10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ce-a rămas după o lungă convalescență lăsăm la poartă de suflet străin. În amalgamul acesta de întâlniri permanente nu-i de mirare ca prea puțini știu ce e de făcut cu darurile noastre.
Am fost mereu convinsă că facem alegeri. Greșit. E mai mult de atât. Suntem pe rând alegeri și priorități. Suntem piatră de temelie și marcaj pentru suflete călătoare. Cum altfel am putea să evităm suferința?
La un moment dat ne vizităm într-o doară fără să punem preț pe trecut. Ce mai contează? Te iert și te iubesc. Ești mereu frumoasă. În colțul ochiilor și pe frunte Dumnezeu ne-a așezat linii fine ca niște drumuri. Poate-i un semn că deși ne-a cernit cu pulberea vremii, încă nu ne-a uitat promisiunile...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața nu-și oprește niciodată cursul experiențelor firești din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ȘI oricât ar fi de intensă suferința resimțită inițial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.

(26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la suferință, dar cu o relevanță mică.

Întotdeauna vor exista oameni a căror opinie se va reflecta în rațiunea ta. Ei sunt percepția acelor idealuri pe care timpul le desenează în suflet după o lungă suferința. Întotdeauna vor exista gânduri iraționale și forme de atașament agățate de furia dezamăgirilor.

(29 mai 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.

(22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitare

Nu vreau decât să te întorci, să reapari în viața mea,
Să mă alinți cu-n zâmbet blând și să mă țin de mâna ta,
Nu-ți cer decât o mângâiere și să mă lași să te iubesc
Când printre lacrimi de durere o lume-ntreaga-ți dăruiesc
Cu toate astea ești departe și nici nu vrei să mă privești
Când eu ador povesti uitate, tu nici nu vrei să-ți amintești
Și pentru ține-i doar un joc doar o dorință nebunească
Finalul trist și echivoc ce e menit să mă rănească
Oare greșesc când te ador și noaptea te găsesc în vise?
Din dorul meu nemuritor, rămân ușor doar vorbe stinse
TU nu mi-ai dat decât minciuni și o iluzie falsă
Nu ți-am cerut să readuni decât fărâme de speranță!
Și poate v-a veni o clipă când doar în gând te voi păstra
Tot construind o viață nouă când tu mereu vei regreta
Un zâmbet viu dar presărat cu dor și cu credință
Când astăzi știu: N-am meritat atâta suferință!

poezie de
Adăugat de AndreeaPalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am încălțat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căușul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns șireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferințelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, șiroaie adânci menite să limpezească urmele pașilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un mușuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele și să ma-ndrăgostesc de viată și de misterul ei neînțeles. Să plecăm braț la braț într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculță prin pulberea vremii, timpul mă va încălța grabnic cu o nouă zi...

(11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schimbarea este răspunsul ferm al conștiinței angrenate într-un proces de recunoaștere a propriei realități. Oamenii înțeleg importanța și necesitatea imperioasă a evadării din starea de confort într-un moment critic al dezvoltării personale sau după o întâlnire neașteptată cu suferința. E vital să călătorim prin viață înfruntând hazardul. Și să fim fideli acelei convingeri în care liniștea sufletească vine ca o firească consecință a maturizării.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suferința atribuită acelor sentimente pasagere, justificate doar de apanajul vârstelor fragede denotă același spirit ludic, pueril și nepregătit pentru provocările vieții. E firesc să dapășești acel travaliu de doliu sufletesc, necesar desprinderii definitive și irevocabile de himerele trecutului. Orice stăruință inutilă iți va aduce statutul de rob in propria viață. Singura oportunitate de eliberare, rămâne alegerea consecventă în a păstra lângă tine, doar acei oameni care nu te-ar părăsi niciodată deliberat.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Însemni mult! Totul! În limita aceasta neînțeleasă și succesivă a Universului nostru imperfect. Un soi de resursă imperios necesară, act fundamental traversării existenței umile. Nucleul unei suflet angrenat în procesul evoluției și regăsirii individuale printre străini și afirmații false. Rădăcină și ramură care sărută cerul hazardului. Trecere lină prin neajuns, neputință și suferințe justificate. Dar mai ales vâltoare, nebunia clipelor de apus, îmbrățișate frugal în amalgamul acesta de emoții beneficie și constructive.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am presărat dor necuprins într-un buchet mic de rătăciri. Te-am așteptat și azi să pot privi iar lumea prin ochii tai. Eram doar pulbere de nori pe întinderea infinită a vieții. Și oamenii treceau în grabă, fără să înțeleagă rostul umilei noastre existențe. Unii smulgeau din rădăcină speranțele și umbreau cu tăcerile lor adânci, nemurirea. Erau buni și răi din pricina suferințelor și poate a lipsei de împlinire care le brăzdase cumva sufletul. Voiam sa le fie liniște. Și să-i iubească cineva, pe fiecare dupa rostul său atât cât te iubesc eu...

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la fereastră, lumea părea o piesă de teatru. Siluete diforme, usor dirijabile își etalau sufletele oarbe în amfiteatru. Erau pe rând spectatori entuziaști și actori fără talent. Nu-și scoteau niciodată măștile. Îi priveam din colțul meu prin luciul sticlei, sorbindu-le aievea închipuirea dincolo de aparențe și surâs. Aveau aceea libertate asumată pe jumătate destul cât să-și savureze pe deplin extazul și să poată învinui într-o clipă hazardul nedrept de suferință. Se găsea mereu câte unul să huiduie o reprezentație bună. Era forfotă mare. Pierzantul neaclamat se retrăgea în bruma sa de nimic, să-și vindece vanitatea.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am așteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta și zâmbetul tău anost
Să te-alung din viața mea ca și când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Și când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în brațe și la pieptul tău să plâng
Să-ți ofer iluzii false și apoi să te alung
Vreau să-ți las acolo-n suflet o parte din viața mea
Să te lupți cu al tău cuget cum făceam și eu cândva
Vreau să-ți dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandrețe
Și să joc un teatru fals cu atâtea mii de fețe
Doar când ochii ți se-nchid, vreau să te gândești la mine
Și când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aștepți și cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Și apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine și să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... și apoi să plec departe

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Am adormit în tăcere la răscruce de amintiri. Forma lutului trecător, cu plăcute imperfecțiuni se contopea în tăcerea nopții sărutând lumina blândă, firavă, alipită cu măiestrie de un suflet mic. Dumnezeu avea Mâinile calde și frământa timpul cu iubire și drag. Lăsa să-i curgă din adâncul bunătății, fărâme de gând și speranță. Depărtarea de esența vie, nevoia de libertăți compromise ne apropia de păcat molcom, fără sesizări și suferințe pertinente. Era mai curând o alegere proprie împletită cu ispite și ruină consimțită a identității sinelui. O cădere voită în macabru întuneric și o cale facilă, subtil sugerată în contextul acestei vieți dezordonate.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marile provocări ale vieții presupun nu doar păstrarea întegrității ci mai ales dobândirea asumată a capacității de menținere a propriei demnităti, neatinsă de ispita oglindirii intr-un gând străin. Pe de altă parte, smerenia, un atribut creștinesc, constituie reflexul sufletului, obișnuit cu suferința comună, care răsplătește răului cu bine. Nu trebuie înțeles ca o abnegație totală în fața nedreptăților. De aceea, oamenii înțelepți își pleacă fruntea doar în fața celor care manifestă empatie și sentimente veritabile, către semenii lor. În altă conjunctură timpul, cu aceleași valențe efemere, nu trebuie oferit, sub nici o formă, celor care nu-ți prețuiesc prezența.

(21 mai 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suferința reprimată și alimentată constant de conflicte interioare, constituie sursa celor mai mari dependențe afective. În definitiv orice formă de viciu otrăvitor survine subtil, infiltrându-se în adâncul unui suflet copleșit de singurătate și în oglinda unei rațiuni aflate în căutarea echilibrului pierdut. Oamenii se regăsesc pe sine, la limita existenței, orbi și flămânzi de afecțiune după un picaj neîntrerup în hăul singurătății. Unii se recunosc în cioburi și alții se rătăcesc căutându-se neîntrerup. Doar câteodată un zâmbet îi ridică, îndrumându-i hotărât spre un vis nou. Până la urmă, nu contează cât de aprige sunt încercările, important este să ne ridicăm încrezători și să mergem mai departe!

(19 august 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămân devotată iubirii de oameni până la ultimul inspir. Pun la bătaie tot ce am, fără frici, incertitudini sau insuficiențe. Dau tot, chiar dacă acest infim tot, într-un paradox, nici nu zărește desăvârșirea. Sunt recunoscătoare pentru suferință, e bun de preț, trece cu mine toate granițele atribuite simplei empatii.
Suntem datori cu sacrificii, implicare, devotament și loialitate. Ore câștigate, validări, mâine ascuns într-o rugăciune printre dinți de timp. Nu-i o garanție dar dacă nu dăruim fără rețineri grăuntele nostru de efemer n-are nici un rost.
Mi-e dor de oameni și de Dumnezeu. Deși cumva știu că ne ținem strâns de mână, dincolo de ceruri și lut. Nu ca să fim la adăpost de uitare ci mai curând că să ne purtăm în palme, cu blândețe, fiorul de iubire din suflete...

(7 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre suferință, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info