Noi nu tăcem
Cu dinții strânși de aspra suferință
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâșnind de neputință
și iar ne prăvălim dar nu tăcem.
Pe-a țării noastre darnică moșie
târâm de-un car de ani același jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcnește osul dezgropat de plug?
De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învățat să-l bem
dar gura știe bine-o rugăciune
și-o geme printre dinți căci nu tăcem.
Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul țării într-un nou stejar?
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna
La logodna visului cu luna,
când sub pleoape candele se-aprind,
Stelele coboară una câte una
din mătăsuri palide foșnind.
Zălogiți nimicului, tăcerea,
Plopii ca din caiere și-o torc.
Vântul doare lin ca mângâierea
mâinilor ce nu se mai întorc.
Sieși neputând să-și mai încapă,
din adâncă zare a nimănui
Sufletul se varsă ca o apă
dincolo de limitele lui.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Hibernare
Pe drumul iernii, dezghețat de pași,
mă târâi, trist și obosit, în gloată
și-mi strâng la piept mantaua de ocnaș
să-mi apăr focul inimii de zloată.
Sub zare trupul s-a făcut covrig
iar în adâncul cărnii vlăguite,
în loc de nervi coboară șerpi de frig,
în loc de oase urcă stalagmite.
Pe cușmă ninge vânăt și tăcut,
zăpezi topite mi se scurg pe piele,
bocancii, rupți în părți, s-au desfăcut
și colcăie mocirla prin obiele.
Sudorile pe trup mi s-au lipit,
cămașa scoarță s-a muiat în spate.
în fiecare mușchi câte-un cuțit
aduce-o veste vieții-njunghiate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptare
Iubito, astă seară te aștept
cu stelele pe cer îmbobocite
și ca să poți intra pe nesimțite,
deschid fereastra care dă în piept.
Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâșia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninați ai paznicului sur.
Așa cum știu că poți veni acum
Ești o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.
Am văruit pereții cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Și-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbitor
Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărți să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.
Pe masă, paharul cu ceai sau țigara
să-și urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.
Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste față cu plesnet de bici
pe când visul mustește amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.
Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniil Sihastrul
Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Așa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ștefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:
Când am simțit pe-al țării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
și-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, să vin încoace.
Au mă smintește ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
și aflu-acum Moldova jumătate.
Vânduta-ți oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moșii?
Eu nu cunosc pe lume avuții
să-mi poată prețui un colț de țară.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Andrei Ciurunga despre tăcere, adresa este:
