tăcere şi visare

Noaptea tace, tu adâncită în vise, eu nu pot dormi...

citat clasic din Giuseppe Verdi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tacere

Degete fine, tăcerea asta
Alunecam printre ele
Ca un fir
Rugăciune pe nisip
Degete fine... ea
Îmi umblă prin paşi,
Negândită
Pe un colţ de tăcere mă ascund şi eu
Cuvintele sunt în tubul cu oxigen
Nu călcaţi pe suflete!
Aici…se trăieşte
Nu calcaţi!
Aici, se visează
Plouă cu tăceri
În dimineaţa asta tandră sunt
Femeia visurilor tale
Iubită deodată cu toate tăcerile
Fiecare vers este ultimul
Apoi ecoul tacerii tale
Picură din nou

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

frânturi de raze
luna strânge tăcerea
din visul ierbii—
în inima pădurii
rătăcit puiul de cerb

tanka de Cristina Rusu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privindu-ţi ochii, te-am recunoscut în mine... purtai aceleaşi vise stranii, acelaşi dor tăcut şi mut, ce se cristaliza în simfonii nocturne.

citat din Sephalia Qualis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Azi numai vântul
cunoaşte taina ierburilor
scrisă cu violetul spinilor

Soarele atrage umbrele
şi ascunde pământul în mărăcini

În fântâna singuratică
tăcerea ascunsă reflectă
visarea noastră

poezie de Barbara Jurkowska, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Tristeţi pe vânt, tristeţi de mort
Pe străzi tăcute se desfac -
Serbări târzii de vinul nou,
Visări pentr-un poet sărac...
Ce vremuri atât de fericite
Mă-ndeamnă, singur, să stau -
Spre toamnă, duioase suspine
Din Eminescu, Heine şi Lenau...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste şi ură. Sfârşit...

Şi te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu ştii ce-nseamnă verbul a iubi...
Şi prin tăcere... nu ştii ce îmi faci...
Iar ce simţim... se va risipi.

Şi te iubesc mai mult de ai visa...
Eşti unicul ce inima mi-a luat-o!
Şi totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!

Şi ură şi iubire eu resimt...
Mă duci la limite şi mă provoci în mine!
Şi mă învârt în cerc, acelaşi ritm...
Şi extaz... dar şi multe suspine!

Şi a venit şi ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viaţa toată!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorii

Visători şi învinşi? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca şi cum ai arunca o undiţă
În apele Oceanului Universal,
Îţi răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCŢILOR VESELI,
În spate oraşul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toamna creşte...

Tu taci, şi visele uscate
În cioburi galbene se sfarmă,
Sub talpa ochiului tomnatec,
Trecutul îţi devine armă.

Tu taci, şi vântul te deschide
În chihlimbarul străveziu
De umbre viaţa se desprinde
Şi toamna creşte în pustiu.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fericire

Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...

Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziţi de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nopţi tăcute

Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.

Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng şi cânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când se termină visul, cu restul de noapte ce faci?
Dar cu realitatea, cu trecutul, pe ele cum le împaci?
Chiar, când ţi se termină visul, de ce înghiţi şi taci?

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt consultaţi tălmăcitori de vise

Beţia funigeilor, doar ea,
Îmi aminteşte, vag, că sunt în mai.
Privesc tăcut inconştienta nea,
Pe care, iată, încă n-o cântai.

Desigur, este-o primăvară grea.
Şi cântecul s-a înfundat pe nai.
Acestei clipe nu i-aş spune, "stai"!,
Deşi ea zboară chiar cu viaţa mea.

Uşile toate-mi sunt, făţiş, închise,
Mi-i versul vas, ce nu mai intră-n port.
Şi tot mai complotează în culise!

Prietenii-mi visează cărţi nescrise,
Şi mă visează alb ca varul, mort,
Sunt consultaţi tălmăcitori de vise.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, te rog...

simt o tăcere albă şi-o dulce apăsare
mi-e sufletul ţăndări, in fâşii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
şi... peste libertatea mea de lup...
castanii plâng in sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia... seara se preface!
fumez tăcut şi nu pot înţelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace...
şi nu mai ştiu ce e aevea... sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare...?
şi cine să mă lase
să mai fug din visul tău in care
împleteam amândoi un jug de mătase...
azi cântă un greier, bate clopotul rece
şi mă surp pe marginea iubirilor tale...
nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...
şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Când strigi cuvinte, cad şi mor
Plutind ca frunza ruginită,
Vreo câteva clipite zbor
Apoi mă prabuşesc, sleită.

În jurul meu nimic n-aud,
E doar o linişte-absolută!
Din verdele pădurii, crud,
Eu mă desprind plângând, tăcută.

Şi rătăcind printe tăceri
Crâmpeie de visări revin,
Îmi amintesc că-n primăveri
Priveam spre cerul meu senin.

Acum privesc înspre pământ
Tăcerea care va să vie,
Mă rup din pom şi mă avânt
Spre toamna rece şi pustie.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (14 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a adormit inima?

Mi-a adormit inima?
Şi-au oprit stupii viselor munca,
a secat apa de la roata morii
din mintea mea,
se-învârt cupele goale,
numai umbra locuieşte-n ele?

Nu, inima mea nu doarme.
E trează, trează ca lumina zilei.
Nu doarme, nu visează –
ochii ei sunt larg deschişi,
citind semne de departe, ascultând
la frontierele tăcerii vaste.

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vorbi lunii ce vrei să visezi, ia-o doar de martor tăcut al gândurilor tale.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de o respiraţie, aştept umbra tăcerii pentru a da o nouă formă viselor.

aforism de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş

Paşii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuieşte-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni ştie a visa!

El respiră-n păsări şi-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiş, reînveţi să taci!
Labiş este ctitor de izvoare!

poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!