Asia şi antichitate

Lumea ca o rană aproximativă

Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic

Mă doare în Atlantic
şi-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare

În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
şi în vacanţa mare
mă doare-n Europa

Şi chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme aproximative (20 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce se stânse virtutea şi bărbăţia antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea mai mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări şi de anarhie, încât uşor au fost barbarilor, veniţi de la nordul Europei şi al Asiei, căutând clime mai blânde şi locuri mai îndemânatice de locuit, a pune sub jug popoarele cele deznervate şi ovelite, a desfiinţa aşezămintele cele politice, a stânge lumina ştiinţilor, a surpa industria şi artele, ce erau productul a multor secule, şi a întinde preste lumea civilizată un văl de întuneric.

Gheorghe Asachi în Nuvele istorice, Valea Albă (1859)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul său, provenind din farmecele fizice ale existenţei umane, ţine, în această privinţă, oarecum, de acela al anticilor, cu culori mai noi şi, îndrăznesc să spun, mai însorite. Totul în el străluceşte de pietre preţioase, respirăm parfumuri şi am adormi cu plăcere în această moliciune asiatică, dacă mâhnirea nu ne-ar aminti că omul are un suflet.

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă

ca-n ultimul cadru de film noir
abia mă ţineam după tine
alergam disperată să ţin ritmul
cu dezertorul care vorbea întruna
sânii mei erau reci începuse să îmi fie foame
ne-am oprit să mâncăm chinezeşte
erai strident în restaurantul ăla minuscul
încât am rămas singuri printre toate mesele
şi au pus o muzică asiatică
un plus de romantism şi o supă fierbinte
deodată m-ai privit pentru prima oară
ai văzut cât obosisem "eşti cea mai iubită"
şi am plecat în direcţii atât de diferite
ca într-o tragedie antică eram eroina
care fugise din braţele autorului
pentru că anonimatul e o cadă fierbinte
o plimbare cu taxiul în noapte
fluxul imaginaţiei printre mere aşezate simetric în tavă

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori (Panorama deşertăciunilor)

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec - înstelatul rege maur ­-
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!