Aurel Petre despre iubire

Crede

Crede-n răsărit de soare,
Crede-n ceea ce nu moare,
În secunda ce împarte
Dragostea fără de moarte,
Crede-a ochilor tăcere,
În gânduri fără durere,
Crede-n călauze-albastre
Printre străluciri de astre,
În profeţii fără vină
Şi în vorbe cu lumină,
Crede-n suflete deschise
Şi-n scorburi de paradise,
În sinapsa bucuriei
Şi în arderea făcliei,
În floarea ce o iubeşti,
În a tâmplelor poveşti,
În cărările iubirii
Şi-n căldura regăsirii,
Crede-n vechile altare,
Crede-n tinere lăstare,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (12 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analogie

Tu eşti toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu eşti strugure şi must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu eşti vişiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu eşti galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi eşti grai
Şi alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Şi iubita florilor,
Tu eşti frunza ruginie,
Draga mea melancolie!

poezie de Aurel Petre (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dinlăuntru

Toamna s-a opărit de atâtea poteci carnivore,
doar nopţile ei, fără dinţi,
rumegă, cu buze reci, vise ierbivore.
Echinopţiul s-a frânt de la sfinţi,
în risipirile trupului cad himere brune
şi rămân doar nişte frunzişuri fără de nume.

Tu eşti pictată de amintirile ei parfumate...
de versul presărat pe ramuri, licărind rimelate,
bronzată eşti acum de chimia minţilor pustii...
o, toamnă, fără de zâmbet, de unde vii?

De ce ne-am iubi, de ce ne-am iubi,
spuse zeul iubirii, când voi, muritorii,
nu aveţi din interior ceva a dărui,
nu mai simţiţi că sunteţi ai lacrimei vii?

Dă-mi mâna ta, sărutului,
dă-mi filele rupte din degetele tale,
o, toamnă, suflet copt, pe vălu-ţi ars de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

Eu sunt puţinul dat din toate
şi grădinar din cer căzut,
Cultivator de praf de noapte
Şi visătorul ce-am pierdut.

Scânteietor pe-al lumii meandre,
Un cronicar de amitiri,
Râspuns dă tainelor prea mândre,
Chemând la sfintele iubiri.

Pierzare, în amor de lire,
În raza stelelor mă iartă,
Cu ochii mă priveau prin tine,
Prin ochii tăi de altădată!

poezie de Aurel Petre (28 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec răscopt

Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor şi de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic şi năuc,
delirează mândrul cuc
şi pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire şi de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec răscopt

Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor şi de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic şi năuc,
delirează mândrul cuc
şi pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire şi de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!

poezie de Aurel Petre (28 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Peste gene cântă-n meloritm drumeaţa,
creionându-şi vise abia dezmorţite,
gânduri se privesc, şuşotind grăbite,
ochii sărutându-i, blândă, dimineaţa.

Te iubeşte lumea firilor lumeşte,
zburdând curbeic în pupila-albastră,
aburul idilei susurând clipeşte
savurând bemolii din orchestra noastră.

Părul tău îmi curge, despletindu-ţi ţelul
De lumina-adâncă din văzduhul ceţii,
Minunea-ţi iubito înroşeşte fierul
Pe furnalul frunţii petrecându-ţi feţii.

Poticnită-i ziua, se-ntinde căscând,
o cafea mai soarbe, vălu-ţi savurând!

sonet de Aurel Petre (3 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii

Lasă soarele să îţi ajungă la inimă,
îmbracă veşmintele frunzelor verzi
şi tulpina trupului culc-o în livezi
ce fructele-şi coc cu sâni de lumină.

Zâmbeşte dimineţii, cum ea îţi zâmbeşte,
ca flăcările răsăritului ce ţipă strivit
de geana iubitei prin aerul împietrit,
pe frumuseţea prelinsă de zbor iubeşte.

Mângâie-ţi ziua cu umbra în smarald,
Ce truda ţi-o scaldă cu roua boreală,
De plouă sau ninge sau râde o boală
Ce tună turbată, tu fii suflet cald...

Apleacă doar nopţii pupilele-n glastră,
Când totu-i hilar, fii taina măiastră!

sonet de Aurel Petre (9 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Sala de-aşteptare se scufundă-n mine,
Printre uşi tăcerea îţi aşteaptă paşii,
Pe peron mă plimbă nopţile spre tine
Şi-n vechi felinare dorm iubiri şi aştri.

Ard o amintire tragică-n liant
Şi te recompun printre vechi cuvinte,
Îţi hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.

Nu îţi sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simţuri tu ai dezlegat-o.

Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmaţi-vă pietre-n putreziri de sine!

sonet de Aurel Petre (29 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!

Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...

Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu eşti mai albastră.

Nurii îţi sunt prinşi pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subţire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n poveşti, duc bruma iubirii!

sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

La mulţi ani cu împlinire,
zi şi noapte-n nemurire,
un an nou blagoslovit
împletit în borangic,
cu dragoste oropsit,
dulce ca un copil mic!!!
Fericirea să păşească
şi la tine la fereastră,
de eşti trist să nu te pierzi
şi-n van să capitulezi.
Bucurii nedeocheate
şi trăiri îmbujorate
să ai azi în armonie
ca un ton în melodie!
Cântă, tu, pulsului tău,
inimă fără gând rău,
amnar scăpărat cu vis
fără niciun compromis,
să nu renunţi nicio clipă
chiar de ţara încă ţipă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

La mulţi ani şi împlinire,
zi şi noapte-n nemurire,
un an nou blagoslovit
împletit în borangic,
cu dragoste oropsit,
dulce ca un copil mic!!!
Fericirea să păşească
şi la tine la fereastră,
de eşti trist să nu te pierzi
şi-n van să capitulezi.
Bucurii nedeocheate
şi trăiri îmbujorate
să ai azi în armonie
ca un ton în melodie!
Cântă, tu, pulsului tău,
inimă fără gând rău,
amnar scăpărat cu vis
fără niciun compromis,
să nu renunţi nicio clipă
chiar de ţara încă ţipă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (1 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut –
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii şi ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

*

Vanele furiei se deschid în tâmplă –
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voinţa zvâcneşte, chiar de azi se pierd

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convieţuiri

Arată-ţi cinstea, nu te mai ascunde
De vorbe grele spuse-n vagi urzeli,
Căci au albit copacii de brumele arzânde
Ce-au despicat în suflet îndoieli.

M-am sinucis în propriile gânduri
De utopia schinjuirilor jerfite
Şi totuşi am trăit în litere amurguri
Abstractizând în cazne zeniturile mute.

O viaţă mai există, chiar nescriind istorii,
Pe umbre solitare, în vagabontul vânt,
Cu sufletul rebel în soare îmi scald norii

Şi macin umilinţe, ce ard pe-al meu veşmânt.
N-am să mă frâng de ieri, de cum respiră porii,
Iubiri convieţuiesc adânc în zăcământ!

sonet de Aurel Petre (4 august 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste II

Ţi-aş spune despre zorii răsăriţi ce ard,
Când curge dimineaţa în viselele de iele,
Şi marea din privirea ta e-o pură adiere
Ce se revarsă-albastru pe ţarmul tău de jad.

Ţi-aş pune un pământ himeric la picioare,
Când ziua lunecată-i în paradis de vară,
Pe-al său covor păşeşte, poveste solitară,
Mareele amiezii iubiva-ţi trupul moale.

Ţi-aş spune bucuria-n chemări îngemănate,
Când naşte seara cerul prins în amurgul său,
Şi tu miroşi a iarbă şi viaţa-a trupul tău
Ce dulce-i din izvorul al sânilor să-adape.

Ţi-aş pune veşnicia pe trupu-ţi de vioară
Şi aş pluti cu ea în ochii tăi să piară!

sonet de Aurel Petre (27 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste şoapte-n buze de poeme.

Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munţi cu foc inundă
Şi-n priviri de nori plânge visarea.

Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-şi cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri şi prin rele
Şi prin toată lava vinovată.

Prin secunde,-n pleoapa-ţi de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!

sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

Florile-au îngheţat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.

Iar pe înălţimi, munţii, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-şi lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.

Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Îngheţate-n în versuri de distih

Lumi ce se iubesc veşnic pe marte.
Ninge-n vers, desculţ, un monostih,
Ninge cu simţiri ce nu au moarte!

sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmur de iluzii

Sala de-aşteptare se scufundă-n mine,
Printre uşi tăcerea îşi aşterne paşii,
Pe peron pulsează frunţi pe sub rugine
Şi-n sfiala nopţii dorm iubiri şi aştri.

Arde amintirea-n spirit ca liant,
Leagănând lumina plină de cuvinte
Se hrănesc iluzii-n stări de diamant,
Înviindu-mi clipa fumegată-n minte.

Nu-mi ridic privirea spre gândul trimis,
Provocarea zării zeii-au dezlegat-o,
Rupt e trecătorul din pământ şi vis,
Pe poteca-adâncă ce a renegat-o!

Luna la icoane mai stă să privească
Şi sfărâmă umbre cu raza-i cerească!

poezie de Aurel Petre (20 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!