Crede
Crede-n răsărit de soare,
Crede-n ceea ce nu moare,
În secunda ce împarte
Dragostea fără de moarte,
Crede-a ochilor tăcere,
În gânduri fără durere,
Crede-n călauze-albastre
Printre străluciri de astre,
În profeții fără vină
Și în vorbe cu lumină,
Crede-n suflete deschise
Și-n scorburi de paradise,
În sinapsa bucuriei
Și în arderea făcliei,
În floarea ce o iubești,
În a tâmplelor povești,
În cărările iubirii
Și-n căldura regăsirii,
Crede-n vechile altare,
Crede-n tinere lăstare,
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (12 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiție
Eu sunt puținul dat din toate
și grădinar din cer căzut,
Cultivator de praf de noapte
Și visătorul ce-am pierdut.
Scânteietor pe-al lumii meandre,
Un cronicar de amitiri,
Râspuns dă tainelor prea mândre,
Chemând la sfintele iubiri.
Pierzare, în amor de lire,
În raza stelelor mă iartă,
Cu ochii mă priveau prin tine,
Prin ochii tăi de altădată!
poezie de Aurel Petre (28 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec răscopt
Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!
poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna dinlăuntru
Toamna s-a opărit de atâtea poteci carnivore,
doar nopțile ei, fără dinți,
rumegă, cu buze reci, vise ierbivore.
Echinopțiul s-a frânt de la sfinți,
în risipirile trupului cad himere brune
și rămân doar niște frunzișuri fără de nume.
Tu ești pictată de amintirile ei parfumate...
de versul presărat pe ramuri, licărind rimelate,
bronzată ești acum de chimia minților pustii...
o, toamnă, fără de zâmbet, de unde vii?
De ce ne-am iubi, de ce ne-am iubi,
spuse zeul iubirii, când voi, muritorii,
nu aveți din interior ceva a dărui,
nu mai simțiți că sunteți ai lacrimei vii?
Dă-mi mâna ta, sărutului,
dă-mi filele rupte din degetele tale,
o, toamnă, suflet copt, pe vălu-ți ars de soare
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec răscopt
Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor și de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic și năuc,
delirează mândrul cuc
și pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire și de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!
poezie de Aurel Petre (28 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Peste gene cântă-n meloritm drumeața,
creionându-și vise abia dezmorțite,
gânduri se privesc, șușotind grăbite,
ochii sărutându-i, blândă, dimineața.
Te iubește lumea firilor lumește,
zburdând curbeic în pupila-albastră,
aburul idilei susurând clipește
savurând bemolii din orchestra noastră.
Părul tău îmi curge, despletindu-ți țelul
De lumina-adâncă din văzduhul ceții,
Minunea-ți iubito înroșește fierul
Pe furnalul frunții petrecându-ți feții.
Poticnită-i ziua, se-ntinde căscând,
o cafea mai soarbe, vălu-ți savurând!
sonet de Aurel Petre (3 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Fii
Lasă soarele să îți ajungă la inimă,
îmbracă veșmintele frunzelor verzi
și tulpina trupului culc-o în livezi
ce fructele-și coc cu sâni de lumină.
Zâmbește dimineții, cum ea îți zâmbește,
ca flăcările răsăritului ce țipă strivit
de geana iubitei prin aerul împietrit,
pe frumusețea prelinsă de zbor iubește.
Mângâie-ți ziua cu umbra în smarald,
Ce truda ți-o scaldă cu roua boreală,
De plouă sau ninge sau râde o boală
Ce tună turbată, tu fii suflet cald...
Apleacă doar nopții pupilele-n glastră,
Când totu-i hilar, fii taina măiastră!
sonet de Aurel Petre (9 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea îți așteaptă pașii,
Pe peron mă plimbă nopțile spre tine
Și-n vechi felinare dorm iubiri și aștri.
Ard o amintire tragică-n liant
Și te recompun printre vechi cuvinte,
Îți hrănesc orgolii-n stări de diamant,
Existentă-i clipa-n chinuri de sorginte.
Nu îți sunt poetul cu destinul sfânt,
Provocarea-acesta tu mi-ai destinat-o,
Sunt doar trecătorul rănit pe pământ,
Când cărarea-n simțuri tu ai dezlegat-o.
Drumurile-n veghe le-am legat de tine,
Sfărmați-vă pietre-n putreziri de sine!
sonet de Aurel Petre (29 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analogie
Tu ești toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu ești strugure și must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu ești vișiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu ești galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi ești grai
Și alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Și iubita florilor,
Tu ești frunza ruginie,
Draga mea melancolie!
poezie de Aurel Petre (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de toamnă
Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu ești mai albastră.
Nurii îți sunt prinși pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.
Stelele înalte ard tot mai subțire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,
Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n povești, duc bruma iubirii!
sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii și ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
*
Vanele furiei se deschid în tâmplă
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voința zvâcnește, chiar de azi se pierd
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Conviețuiri
Arată-ți cinstea, nu te mai ascunde
De vorbe grele spuse-n vagi urzeli,
Căci au albit copacii de brumele arzânde
Ce-au despicat în suflet îndoieli.
M-am sinucis în propriile gânduri
De utopia schinjuirilor jerfite
Și totuși am trăit în litere amurguri
Abstractizând în cazne zeniturile mute.
O viață mai există, chiar nescriind istorii,
Pe umbre solitare, în vagabontul vânt,
Cu sufletul rebel în soare îmi scald norii
Și macin umilințe, ce ard pe-al meu veșmânt.
N-am să mă frâng de ieri, de cum respiră porii,
Iubiri conviețuiesc adânc în zăcământ!
sonet de Aurel Petre (4 august 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste II
Ți-aș spune despre zorii răsăriți ce ard,
Când curge dimineața în viselele de iele,
Și marea din privirea ta e-o pură adiere
Ce se revarsă-albastru pe țarmul tău de jad.
Ți-aș pune un pământ himeric la picioare,
Când ziua lunecată-i în paradis de vară,
Pe-al său covor pășește, poveste solitară,
Mareele amiezii iubiva-ți trupul moale.
Ți-aș spune bucuria-n chemări îngemănate,
Când naște seara cerul prins în amurgul său,
Și tu miroși a iarbă și viața-a trupul tău
Ce dulce-i din izvorul al sânilor să-adape.
Ți-aș pune veșnicia pe trupu-ți de vioară
Și aș pluti cu ea în ochii tăi să piară!
sonet de Aurel Petre (27 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Nu știu de unde-au apărut,
Din bolți de vară, ochii tăi,
Și prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.
Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopților,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.
Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-ești marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.
Puteri, dorințe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!
sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspine
Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste șoapte-n buze de poeme.
Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munți cu foc inundă
Și-n priviri de nori plânge visarea.
Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-și cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri și prin rele
Și prin toată lava vinovată.
Prin secunde,-n pleoapa-ți de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!
sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare
Florile-au înghețat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.
Iar pe înălțimi, munții, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-și lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.
Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Înghețate-n în versuri de distih
Lumi ce se iubesc veșnic pe marte.
Ninge-n vers, desculț, un monostih,
Ninge cu simțiri ce nu au moarte!
sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare
La mulți ani cu împlinire,
zi și noapte-n nemurire,
un an nou blagoslovit
împletit în borangic,
cu dragoste oropsit,
dulce ca un copil mic!!!
Fericirea să pășească
și la tine la fereastră,
de ești trist să nu te pierzi
și-n van să capitulezi.
Bucurii nedeocheate
și trăiri îmbujorate
să ai azi în armonie
ca un ton în melodie!
Cântă, tu, pulsului tău,
inimă fără gând rău,
amnar scăpărat cu vis
fără niciun compromis,
să nu renunți nicio clipă
chiar de țara încă țipă,
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare
La mulți ani și împlinire,
zi și noapte-n nemurire,
un an nou blagoslovit
împletit în borangic,
cu dragoste oropsit,
dulce ca un copil mic!!!
Fericirea să pășească
și la tine la fereastră,
de ești trist să nu te pierzi
și-n van să capitulezi.
Bucurii nedeocheate
și trăiri îmbujorate
să ai azi în armonie
ca un ton în melodie!
Cântă, tu, pulsului tău,
inimă fără gând rău,
amnar scăpărat cu vis
fără niciun compromis,
să nu renunți nicio clipă
chiar de țara încă țipă,
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (1 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmur de iluzii
Sala de-așteptare se scufundă-n mine,
Printre uși tăcerea își așterne pașii,
Pe peron pulsează frunți pe sub rugine
Și-n sfiala nopții dorm iubiri și aștri.
Arde amintirea-n spirit ca liant,
Leagănând lumina plină de cuvinte
Se hrănesc iluzii-n stări de diamant,
Înviindu-mi clipa fumegată-n minte.
Nu-mi ridic privirea spre gândul trimis,
Provocarea zării zeii-au dezlegat-o,
Rupt e trecătorul din pământ și vis,
Pe poteca-adâncă ce a renegat-o!
Luna la icoane mai stă să privească
Și sfărâmă umbre cu raza-i cerească!
poezie de Aurel Petre (20 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Aurel Petre despre iubire, adresa este:
