Aurora Luchian despre religie

Ce burduşit e Raiul

Ce-nghesuială mare la porţile din Rai,
Când suflete în chinuri s-au dus fără alai!
E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt,
E criză-n rugăciune, e gol lăcaşul sfânt.

Avem mâhniri prelungi şi ambulanţe multe,
Poliţie, Armată... şi spor în minţi inculte
Care sfidează legea mergând pe bulevard
Cu chipul lustruit de cremă şi de fard...

Eu croşetez tămâie în cămăruţa mea,
Să o ofer bătrânei care încet jelea
O poză înrămată, a fiului iubit,
Ce a plecat în UE şi n-a mai revenit.

Am tresărit când SMURD-ul dansa peste asfalt,
Că a salvat o viaţă... iar păsări din înalt
Aplaudau frenetic din aripi, triluiau,
Iar când priveau spre Terra, pe semeni, jeluiau...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Rai mereu în renovare...

Ciuntit mi-e visul fără tine, când tonul tău de mandolină
M-a descântat pe o corolă în nopţile cu lună plină,
Mi-a dăruit din constelaţii, luciri şi taine neştiute,
Şi m-a sculptat în basm naiv prin valsul frunzelor pierdute.

Ce nor mi-ai fost de urlă viaţa când epilogul poartă vina
Că a lăsat înspre finaluri ca viclenia să ia cina?
Din ce bujor mi-ai dat parfumul ce-a răspândit în jur frivol
De nu m-am bucurat căci roua l-a sărutat lăsându-l gol?

Când raţiunea, - ah! lucida - mă prevenea: "Amoru-i iadul,
Ce te aruncă-n vâlvătaie iar dracu-ţi este camaradul..."
M-am tulburat ca toamna iernii şi am răspuns cu ignorare,
Şi m-am întors spre Raiul meu, un Rai mereu în renovare...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib de nelinişti

În culcuşul de nelinişti plouă cu bucăţi din Rai,
Când cu şuierat de şarpe, când cu moartea în alb strai,
Şi credeam că Paradisul este doar un râu cu miere...
Şi mă zvârcol ca pe cuie, ca ofrandă, ca-n tăiere.

Corbul râvnitor la trupu-mi mă pândeşte ca hulpav,
Se roteşte pe deasupra-mi de flămând sau din nărav,
Şi m-afund, m-adun din resturi şi mă strâng să intru-n mine,
Cu suspinul şi cu spaima ce mă-mpung să mă termine.

Aţipesc de istovită şi visez cum pruncul meu,
Care-i chinuit de-o boală... strigă către Dumnezeu
Că un iad îl ţine-n laţuri şi-l sufocă, şi-l sugrumă,
Când mireasă în strai negru, neputinţa mă consumă...

Şi tresar, alung paloarea ce o capăt în nesomn,
Nu mai dorm, mă tem că visul mă va nimici prin somn.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerne neaua ca din Rai

Cerne iarna ca din Rai,
Cu argint şi dor pe plai,
Dintr-un cer ce-n buimăceală,
S-a trezit cu sprinteneală.

Pe fântână şi capac,
Gemotoace de bumbac,
Le aşează cu migală,
Şi prin pomi şirag, în fală.

Vântul geme, a prins glas,
Şi fularul mi l-a tras,
Şi l-a dus... acu-i bălai,
Doamne, câmpul e ca-n Rai!

Ici, un guguştiuc tăcut,
Este trist, da prefăcut.
Piţigoiul se îmbracă
În cojoc şi ţup! pe-o creacă.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Românie!

Românie, te iubesc,
Şi voios mă pregătesc,
Să-ţi recit cu drag, pe plai,
Vers în dulcele tău grai.

Iată-i ziua ta şi eu,
L-am rugat pe Dumnezeu,
Ca întreaga Românie,
Să trăiască-n armonie.

Azi, la suta ta de ani,
Îţi urez un LA MULŢI ANI!

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară, tu eşti Raiul meu

Mândru sunt că-s românaş,
Îmbrăcat în costumaş,
Popular, cusut cu stele,
Căci e ziua ţării mele.

Haideţi fraţilor, veniţi,
Veseli, iubitori, uniţi,
Azi în zi de sărbătoare,
Ca să facem horă mare.

Te slăvim cu inimi mici,
De copii, părinţi, bunici.
Alba Iulia sclipeşte
Când românu-şi reuneşte.

Sunt român şi mândru-s eu,
Ţară, tu, eşti Raiul meu!

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Vioi ca un mâţişor,
Ne zâmbeşte Mărţişor,
Cu un vânticel în plete,
Şi cu păsări în cuplete,
Cărăruşi bătătorite,
Freamăt, zile însorite.

Colţul ierbii l-a simţit,
S-a foit, s-au înmulţit,
Şi împing solul să-l crape,
Vor din beznă ca să scape,
Să-nverzească ca în Rai,
Câmp şi deal, iubitul plai!

Pomii, cu o dulce teamă,
Rămurelele îşi cheamă,
Să le dea rochiţe noi.
"Şi eu vrea să mă înnoi!"
Strigă un gândac roşcat,
Stând în scoarţă nemişcat.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcuş de Rai

Primăvară iar te-aduni
Din luturi şi urâciuni,
Geruri aspre şi vântoase
Aprige şi spăimântoase,
Munţi de alb şi tremurici;
Punând verde peste frici.

Iar te salţi din sol şi-ţi speli
Chipu-n cânt de primăveri,
În trei ape limpezite;
Calci cărări bătătorite,
Miroşi frezii şi-o lalea,
Să fii gingaşă ca ea.

Şi de când te-ai primenit,
Razele te-au rumenit,
Ţi-au zvântat şi trena lungă.
Iarba-n tălpi să te împungă,
Ca să-mi faci culcuş de Rai,
Din ce poţi şi din ce ai.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a obosit cuvântul...

Mi-a obosit cuvântul şi-n tăcerea sacră,
Priveşte cu ochi trişti voinţa ce masacră
Şi vis şi bucurie şi vers înflăcărat,
Şi şade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.

Şi-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Şi n-a spus niciodată că şi pe el îl doare
Şi sufletul şi fila şi soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!

Mi-e istovit cuvântul şi-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veşminte,
Să-şi bandajeze suflet şi răni să-şi oblojească,
Că e aşa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...

Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, şi spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranţă şi zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de amărăciune

Plânge doina-n mine când pădurea moare,
Geme lanul galben că e înmâlit,
Păgubită-i pâinea, iar ţara mă doare
Când o văd sleită, parcă a bolit.

Duce sărăcia într-un sac în spate,
După ploi cu gheaţă ce au stors blestem,
Şi-i zdrelită-n tălpi, la genunchi, la coate,
Şi îi şterg din lacrimi... că moare, mă tem...

Îi sărut corvoada, o salt dintre pietre
Ce s-au prăvălit de pe stânci, prin vânturi,
O înfofolesc şi-o-ncălzesc la vetre,
Şi oftând şopteşte: "Bietele pământuri..."

În şuvoaie repezi ape hămesite
Îi răpeşte câmpuri, case şi săteni,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sacră

Eu am ca partener un plop căci e statornic
Când vântul îl roteşte, îl clatină, îl fură
De frunze-n toamne reci ce poartă coafură
Din ruginiu şi galben... şi nici nu mi-e datornic.

M-am cuibărit alături, lângă tulpina sa,
Să ascultăm prin foşnet cum murmură de dor
Şi codrul, şi luceferi, şi sferele ce mor,
Să-i spun poveşti cântate din tinereţea mea.

M-ascultă, îmi zâmbeşte prin fremătări, duios,
Când luna e mânjită de norii plini de sur,
Mă înveleşte-n noapte cu frunze din obscur,
Şi grijuliu îmi pune trei straturi, credincios.

E o iubire sacră, şi nimeni între noi
Nu va putea să intre cu râuri de venin,
Şi mi-a adus inelul, un cerc dintr-un pelin,
Şi m-a cerut de soaţă prin vers de piţigoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feeria copilăriei

Ia-ţi copile, snop de stele,
Din cerul copilăriei,
C-o să-ţi fie dor de ele,
De seninul ştrengăriei.

Strânge copilaş, din câmpuri,
Braţ de flori multicolore,
Orice fleac din anotimpuri,
Da şi păsăruci sonore.

Treci prin lanuri, strânge spice,
Şi-mpleteşte o cunună,
Pizmele să nu o strice
Când maturitatea sună...

Cere macilor roşeaţa,
Gingăşia trecătoare,
Şi sărută în zori, viaţa,
Că îndată te faci mare!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorţii
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aş jeli în poala morţii.

Dacă m-ar goni pizmaşa,
Şi m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ţi-aş spăla de dor, cămaşa.

Apoi aş porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aş trudi precum o sclavă.

Te-aş clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Şi ţi-aş săruta mereu
Peticelele în râuri...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auziţi? Ne plâng copiii...

Doamne, strigă omenirea, şi parcă te-ai supărat
Că ne-am înrăit de lacomi, răzvrătiţi ne-am depărtat
De cuvântu-ţi şi blândeţea, bunătatea ce ne-ai dat,
Ne-ai iertat, şi-am tot greşit... încă Doamne, ne-ai răbdat!

Cu odorul strâns de mine mă trudesc să îl feresc
De primejdii ucigaşe, i-alint chipul îngeresc,
Şi l-aş duce peste lume, într-un loc curat, steril,
Să-l botez în rugi pioase... sărmănelul meu copil...

Mă priveşte cu candoarea ce doar pruncii o mai au,
Cu doi ochi miraţi, albaştri, când măicuţe-ngenuncheau
Şi-şi plângeau copiii care au rămas printre străini,
Şi-i ascund că noi, adulţii, suntemi răi şi plini de vini...

Eu îl rog pe Dumnezeu să-i dea îngerii aproape,
Să-l vegheze zi şi noapte, eu să îl sărut pe pleoape,
Şi să-l liniştesc, să-l legăn pe frumosul meu odor,
Şi să-i spun că i-aş da cerul, pentru el pot să şi mor!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!