Berlin şi moarte

Întorcându-mă de la şezătoarea literară din Tulcea cu Galaction, Locusteanu şi alţii, aflăm, în Galaţi, de moartea marelui Caragiale. Atunci, cineva amintind că de curând Emil Isac plecase la Berlin ca să obţină un certificat de la maestru, am exclamat:

Deşi momentul prea e tragic,
Cu neputinţă mi-e să tac:
Mai bine-ai vrut să mori, maestre,
Decât să-l lauzi pe Isac!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presupun că "balcanicului" Caragiale, mort la Berlin, i-a luat respiraţia, nu consumul abuziv de tutun, ci excesiv de austera atmosferă nemţească.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce viaţă frumoasă

avem aici în germania
şi ce mame grase aveţi aici în germania
şi ce blonde! spuse lovind
bătrânul câteodată persan sicriul fiilor săi
gemeni plutind cu uşurinţă pe rin ca pe apele
tigrului ca pe apele
eufratului – spuse şi se culcă
cu un balot de nuvele de günter
grass, ah, sub capul plin de aplice
de perete sau zid în aval
al berlinului musculos estival

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu are dileme

Nu ştiu de a avut vreodată. Poate.
Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi şi neajutoraţi
Aici, nu! Moartea n-are dileme:
Îi urăşte pe toţi deopotrivă,
De speculaţii n-are vreme,
Nu pune întrebări, n-o interesează de eşti puternic
Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăieşti,
Niscai lucruri bune să făureşti,
De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,
De ai păcătuit ori eşti neprihănit,
Nimic n-o priveşte;
E dură, căpoasă şi feroce,
Neiertătoare, rea şi duşmănoasă,
Ştie că are de-a face cu un neam urgisit de veacuri,
Supravieţuind, în chip miraculos.
Acum gata, s-a terminat!
Cu toţii pe ruguri, arşi să fie până la unul!
Moartea a primit această "nobilă" misiune
De la mai-marii din Berlin;
Ei au investit-o cu puteri depline

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O betie cu Marx

Batrine Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare.
Pina si faptul ca vacile estice
care au pascut pe lângă linia ferata
se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte,
ti se pune tot tie în circa.
Bine-ar fi să cada orasul pe mâna negustorilor,
să nu mai puta piata atât a retorica,
să vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
si a brinzei inchegate.

Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind ca esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine.
N-au nas să simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
si pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damnate citadele

Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerşesc la minte, să-nţeleg, de oroarea morţii din Berlin.
Nu ştiu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Şi nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".

Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneţia!?
Mă strigă încă deportaţii din nord, crunt ger, în Iakuţia.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răguşit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".

Tot mai fudul şi leneş pierd, vând ţară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, ştiu Dublin!
Mă paşte încă frica stângii, o mojică, hoţii Moscovei!...
Ah, n-aş vrea frontiere, 'n ţară maiaşi, nemţi şi plecaţi evrei!

Sângerez tot, cât mai am roşul, de eterne drame şi războaie
Şi stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puţin de-ai mei, ucişi parşiv, degeaba-n Bucureşti...
O fi conştiinţa, în toţi, o zi, să strige-un vinovat; "Greşeşti!"?"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului Radu Valahu' (care în iunie a tras un avion de 6,5 tone!)

Zărit-am ieri la chioşcul de ziare
Prin vitrina-un ditai almanahul,
Mă privea mirat un tip cam mare,
Era Georgescu Radu, zis Valahul.

I-am spus că sunt cu timpu'-n pom,
Grăbit merg spre-o-ntrunire la Berlin,
Trebuie degrabă să ajung la avion,
Că mă aşteaptă-o tipă la check-in!

Mi-a spus zâmbind de după geam:
- Aşa mi se întamplă mai mereu,
Chiar într-acolo şi eu alergam,
C-avionul de Berlin îl tractez eu!

- Băi Radule, las' gluma la o parte,
Mai bine trage şi tu un autobuz,
De-această dată e un caz aparte,
Hai, te rog, să nu-mi devii ursuz!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Alex Dospian (octombrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Est

Sălbaticelor orgi furtunilor de iarnă
Se-aseamănă cu a poporului mânie,
Undele violete ale bătăliei,
Desfrunzite stele.

Cu sprâncene sparte, braţe argintii
Flutură muribunzilor soldaţi noaptea.
În umbra tomnaticului frasin
Suspină spiritele celor măcelăriţi.

Spinoasă sălbăticie oraşul înconjoară.
De pe trepte sângerânde alungă luna
Îngrozitele femei.
Lupi sălbatici au pătruns prin poartă.

Comentarii

După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914, probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în "Brenner", Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub "Georg Trakl: Ultimele poezii". Şi aceasta cu precizarea "august 1914".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor amuţiţi

O, nebunia marelui oraş, căci seara
Lângă zidurile negre copaci handicapaţi se holbează,
Din mască de arginţi spiritul răului priveşte;
Lumină cu magnetica ostatică izgoneşte pietrificata noapte.
O, scufundatul dangăt al clopotelor de seară.

Curvă, ce-n averse de gheaţă un copil mort naşte.
Turbat biciuie mânia Domnului fruntea obsedatului,
Epidemie violetă, foame, zdrobeşte verdele ochi.
O, râsul oribil al aurului.

Dar linişte sângerează-n întunecate mute grote umane,
Adaugă din metale dure capul ispăşit.

Comentarii

Poezia urbană este considerată una dintre domeniile caracteristice expresionismului. Cu toate acestea, fenomenul este mai vechi, naturalismul a preluat deja motivul oraşului, pentru a menţiona doar puţinul cunoscut Julius Hart cu textul său "Berlin" din 1889. Dar, de asemenea, în contracurentul naturalismului, subiectul se găseşte şi la Hugo von Hofmannstahl în "Vezi oraşul" din 1890.
Principalele motive ale oraşului în expresionism sunt fabricile, zgomotul, lumina electrică, prostituţia, sărăcia, bolile. Acestea le putem uşor găsi în textul lui Trakl. La prima vedere, însă, irită imaginea ""dangătul clopotelor de seară". O imagine care pare să aparţină unei alte zone. Dar se poate găsi şi în "Dumnezeul oraşului" al lui Georg Heym (1910), în versul "Clopotul bisericii în număr extraordinar / Se clatină pe marea turnurilor negre".
La Trakl, sunetul clopotelor este "scufundat" - ca şi cum ar fi aparţinut unei alte zone, unde noaptea a rămas şi astfel şi perioadele de tranziţie, cum ar fi seara "clopotelor de seară". Căci noaptea este "reprimată" în poemul lui Trakl, "Lumină cu magnetica ostatică". Ne putem gândi în mod concret aici la lumina electrică. În 1902, primele şase lămpi cu arc voltaic au fost instalate la Viena. Textul l-a început, probabil, în noiembrie 1913, la Viena, sau ulterior la Innsbruck.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnirea cu herder

(veche stampă nordică)

textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor şi cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înţelege & face toate lucrurile
declanşând adevărate războaie ale strămoşilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiţiei geniului
deşi timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecţia despre neasemănare a fiinţelor
-în plenitudinea lor - consecinţă a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ştefan cel mare
umili plăieşi ieşiţi la cosit în zi de duminică

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!