Textele de mai jos conțin referiri la plumb, dar cu o relevanță mică.
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubește-mă-n octombrie...
Iubește-mă-n octombrie, străino,
-Că în noiembrie deja-i târziu
Fii pentru mine primăvara iernii
Și eu o umbră, poate, c-o să-ți fiu.
Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.
Iubește-mă cu teamă și ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranței care moare
Ca eu tristeții tale să-i fiu leac.
Apari duios din ceața ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvășit,
Iubirea ta molcomă și târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubire fără destinatar
Iubirea mea-i fără adresă
N-ai vrea să-i fii destinatar?
Hai, prinde-mi sufletul în lesă
Și nu-l lăsa să fugă iar.
Căci stingherit și ros de teamă
Mi-e sufletul copil proscris
Când mierea zilei se destramă
S-ar aciua la tine-n vis.
S-ar cuibări întru pojarul
Sânilor tăi ca două Luni...
Sorbindu-le, flămând, nectarul
Ar deveni prieteni buni.
Și răsfățată de șoptirea
Acestui suflet, dulcea mea,
Pe dată ți-ar răni privirea
Din crugul cerului o stea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Angoasă
Prin noaptea-mbâcsită cu fum de mașini
Mai tremur-apatic, miresme-n grădini...
Și-o grea întrebare mă sapă vârtos:
Urât e frumosul, urâtu-i frumos?
Din astrele bolții tot picură, arar,
Sclipiri înghețate, ce pier în zadar;
Nu-i cerul nădejdea spre care să-nșir
Haotice gânduri, în nopți de delir.
Lătraturi de spaimă se-aud de prin curți
E ora la care nu poți să mai uiți.
Cumplite-amintiri răsar, zgrepțănând,
În porți reci de suflet, trecutu-nviind.
Cri-cri! s-aud greieri în bezna profundă
Și spaime o mie tot trupu-mi inundă
De ce doar angoasa în preajmă îmi șade
Când pleoapa de plumb pe ochiu-nvins cade?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanț
Ce scorojit e sufletul meu, Doamne,
Și desfrunzit de mult-prea aspre toamne...
Mi-a înecat speranțe noian de pâclă deasă
Și lâncede-anotimpuri, de tină, mă apasă.
Cu dinadins, văleatul, amar mă-nstrăinează
De tot ce-n mâlul vieții mi-ar ține mintea trează
De plumb mi-e viitorul la fel ca și trecutul
Și-n paradis de humă mă-mpinge, avan, urâtul.
Cu vremuri tot mai stranii m-alintă ziua fadă
E-o lume ce spre hăuri se-nghesuie să cadă.
E un vânt de nebunie ce-n ceafa lumii cată
E-un soi de frenezie tânjind spre Judecată.
Dă-mi, Doamne, ceasul sorții c-o oră mai în spate
Să simt din nou azurul la geamul meu cum bate
Și viu, țesând la vise, măreț să-mi pară anul -
Și Ți-oi plăti-n vecie cu cirta, cu toptanul...
poezie de Boris Ioachim (11 noiembrie 2009)
Adăugat de B. Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie II
O pasăre de noapte îmi țipă la fereastră
Veghind ca insomnia, spinoasă buruiană,
Să nu se ofilească, dintru a minții glastră
Și, ochii-mi, să nu pună, cumva, geană pe geană.
Se aud în noapte greieri, iar vântul lin adie,
Salcâmii-și storc parfumul pe târgul prăfuit...
Din depărtări, furtuna, trimite - drept solie
Un tunet stins, lugubru mai mult un mormăit.
Ce namilă hidoasă îmi pare neagra noapte!
Și-n creier îmi pătrunde, adânc și dureros,
Șuvoi de gânduri negre, dojenitoare șoapte,
Ce-mi spun că-n viața-mi stearpă, nimic nu e frumos.
O, pasărea aceasta, ce-și țipă disperarea
Sau, poate, fericirea-și vestește, cu mult sârg -
Îmi tot aduce-aminte că nu-mi găsesc cărarea
Și-mi cere, insistentă, cu moartea să fac târg.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada ultimului drum
Cocoșii stau sa cânte agale-n dimineață
Când singur-cuc mă trec din astă viață
Căci nimeni nu-i, la creștet să-mi vegheze,
Nici lumânare n-am, puțin să-mi lumineze
Cărarea care duce de-a pururi către Domnul
Mi-e teamă, doar, să nu mă prindă somnul
Și-n somn să mă îndrept spre veșnicie
Halal mi-ar fi de-așa călătorie!
Că-ntâia oară e când plec de-acasă
Călătoria asta vreau s-o am frumoasă.
Mă simt ușor și parcă nu mi-e frică
Curând o să mă-nalț în zbor de rândunică
Să-mi pară rău că plec?! Ei, na, aiurea!
Sunt liniștit precum sub nea pădurea
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre plumb, adresa este: