Boris Marian Mehr despre bucurie

Yahoo

Yahoo, yahoo, o, Katmandu,
Reţele literare, cât încape,
voi m-aţi blocat în două ape,
credeţi că-mi place să fiu prins?
Sunt Cavaler, deşi mă credeţi şui,
Eu realizez că uneori dau ghionturi,
Dar cel ce-i drag pricepe că sunt ponturi,
Eu mă închin iubitei Atehui.
Ti-am dat mai ieri sărutul mortuar,
Ai înţeles că te iubesc şi dincolo de moarte,
Te bucură copilă de pindar,
Tu ai motive să nu fugi departe.
Toate la timpul lor vor fi,
Mă bucur eu cu bucuria noului venit,
Poate voi scoate şi o carte de copii,
Poate o carte pentru premiul mult râvnit.
Eu zic să întreţinem orice foc,
Ce facem fără el, fără lumină?
Nu te-aş vedea, nu m-ai vedea deloc,
Îţi dau o întâlnire în grădină.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră de frică, de bucurie, din simţul datoriei, de foame, oamenii - din interes.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul e un infractor

Poetul e un infractor,
El schimbă nume după nume,
Unii se bucură când mor
Poeţii-n margine de lume.
Poetul fură frumuseţi,
Le duce-n zări necunoscute,
Poeţii nu mai sunt poeţi
Când nu mai ştiu să se asculte.
În mintea lor e-un gând divin,
Ei nu cunosc dispreţul, ura,
Ucis cândva de-un anonim,
Aud şi-acum împuşcătura.
Unii se bucură când mor
Poeţii- veşnici infractori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyra 0

Un ou şi bou dogmatic se tot plimba pe străzi,
Văzu o bergsonină ce împărţea din prăzi,
Bigungii, nibelungii ne dăruiau tot plozi
Veniţi din galaxia funeştilor irozi.
Cum lumea înlemnise, am preferat să plec,
O, love, o, God, mai bine citesc din nou Red&Black.
Frumoase erau Sappho şi Mona Lisa, bre,
Dar trece frumuseţea că doară panta rei.
Dar plodul, nodul, rodul
O tot lua în sus, ajunse rege-n ţara
Absurdului indus.
Acolo doar nebunii se bucură, de ce?
Pentru că poezia e-un fel de pas des deux.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie cu nea Caisă

Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viaţă scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, eşti muritor,
Sunt scriitor, eşti muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deşi în mine mai mult plâng,
De aş veni cu Eliot,
Ar spune lumea că-s idiot,
Cu Rene Char de aş veni,
m-aţi huidui şi m-aţi goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veţi zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda nu mă mai înşel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos comic

Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ţi-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbeşti de armonie cerească, te-nşeli, nu ştii ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzeşte el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le ştie pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spaţii, ce bucurii găseşti?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd şi eu de mine, de ce nu?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Orice poet care se respectă are critici,
unii mai buni, alţii mai graşi,
cine nu are critici să şi-i cumpere,
nu mă revolt că zboară muza,
fumez trabuc, mă simt ca-n sânul lui Avram,
Avram fumează şi el trabuc,
Trabucul se bucură, diavolii ţopăie,
La femei mă uit cu plăcere, le fumez şi pe ele,
De sus până jos, na, că am dat-o în bară,
Nu mă tem de moarte, ea se teme de mine,
De multe ori i-am făcut figura,
Câinii fumează trabuc, păsările ţigări mai subţiri,
Scriu prostii, dar mă simt bine, e unu mai muncitoresc,
Nu am nimic de făcut, o lene sfântă mă cuprinde,
Sfinţii sunt leneşi, îmi sunt tovarăşi,
Cine nu face nimic nici rău nu face,
E mare lucru să nu faci nimic.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roţile

La bustul meu şi-or da onorul
Toţi câinii sănătoşi, colunii şi cocorul,
Am scris şi nu ştiu pentru cine, pentru ce.
Poate că Domnul mă va lumina "perche".
Dar bucuria slovei o-nţeleg poeţii,
Poţi râde de ai minte ca bureţii,
Un om îngheaţă-n şanţ, în ger,
Parcă-i o pasăre ce a căzut din cer.
Mai suntem noi oameni sau roboţi?
Am inventat noi roata? Astăzi suntem roţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stingem rugul

Să stingem rugul vechilor iubiri,
Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,
Pogoară liniştea în noi,
Putem să şi murim niţel, nu voi.
Nu voi să fiu rug stins, pământ,
Iubirea nu are mormânt,
În faţa ei nici Dumnezeu
n-are cuvânt.
Mi-acopăr chipul, ruşinat,
Vorbesc prea mult şi cu păcat,
Prea sunt puţine bucurii
În viaţa noastră, de-am iubi,
Ar fi lumina mai de preţ
şi adevărul mai curat,
minciuna-i porcul din coteţ,
trăiţi cum vreţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

De ce să iubeşti moartea,
Când nu ai înţeles bucuria
Unei păsări cântând?
Nici strălucirea din ochii copilului
Primind darul de sărbători?
Este oare o idee mai de preţ
Decât o catedrală?
Fereşte-te să devii ostaticul adevărului,
n-ai cunoscut creatori de iluzii?
Pe bulevard bătea un vânt
mai uşor decât frunza, casele
păreau solfegii şi sonate solidificate,
băltoace aurite de soare ne orbeau
pentru o clipă, tăceam, eram
două afeturi de tun.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazivă

Invazivă, poezia, tu nu te speria,
Nu se moare din ea,
Ajunge la toate organele vitale,
Inclusiv inima,
Te trezeşti că mai ai de trăit o secundă,
Asta este, specialiştii dau din mâini,
Te bucuri, odihna promisă vine în papuci de pâslă,
Iar tu vei fi doar un poem, acolo,
O bancnotă reformată,
Toate economiile tale acolo s-au dus.
Gata, acum, stimate înger sau diavol,
Să mergem voioşi în Şeol, un vesel tărâm
Al defuncţilor scoşi de la aparatele de oxigen.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea?
Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin şi m-ascund.
Adulţii să nu vorbească de adevăr.
Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată,
indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri.
Ne bucurăm de acelaşi soare, dar nu suntem fraţi.
De ce? Prea mulţi păcătoşi s-au dus în pământ.
Năramzi printre măslini se-mpart, un dor,
apoi durerea, zăpezile, se uită totul?
Grădinile închid în ele o taină.
Tu, cititorul meu aştepţi să spun ceva.
Ascultă şi tăcerea, e un sfat.
Ghitara jalnic sună. Şi nici un drum nu te va mulţumi.
Doar vânătorul ştie al său drum.
Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte.
Diamante lichide. M-aş dărui şi lor,
dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur.
Să nu uităm de facere, de întrupare.
Să ne ferim de abstracţiuni, aşa zic.
Ele ne aduc suferinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi sunt părinte şi mormânt

Eu îmi sunt părinte şi mormânt,
Sporovăia profesorul în somn,
Este oare un început?
Nix răspuns. Un necaz nu vine de la sine.
Este-nsoţit de bucurie, aşa-i?
Ah, ce stare minunată, cânta tenorul,
Durerea s-a ascuns, avem o beţie adevărată,
Ce facem cu ea? Dar, uite-l pe profesor
În stradă, căzut de la al zecelea etaj,
Corecta chiar unele greşeli de exprimare
Din procesul verbal al accidentului său,
Ceasuri moi atârnau pe bara unui vehicul.
Era în decembrie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun X

O mică preocupare - sinceritatea,
Da, o preocupare. Aduce moartea?
Inutil, replică reptila din Hill.
Doi lilieci au ales culoarea vernil.
Vom scrie un nou roman, două, nouă,
Elogiile vin şi trec ca o rouă,
Cea mai rară piatră - bunătatea,
Cu ea se poate dărâma cetatea,
E ca un berbec, urcă veseli pe scări
Violatorii, flămânzi de jumări.
Trece mortul cu fală în fruntea cortegiului,
Mă prinde dorul de parcul Obregiului.
Ca un taur creşte bucuria în mine,
Soarele-i roşu, sunt nebun şi mi-e bine.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o beţie

Trăiesc între aplauze şi fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beţie care se va încheia dincolo.
Sfâşiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce ştiu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi creşte chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba ştiu ele ceva?
Beţie a puterii de furnică.
Ideile – singura bucurie. Să trăieşti vieţile
Câtor mai mulţi contemporani.
Şi totuşi – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec uşor,
Azi te naşti, mâine eşti adolescent,
Apoi te îndrăgosteşti, simţi gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toţi murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viaţă,
Altfel viaţa nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitaţi,
Tot o formă de viaţă, nu ştim nimic despre viitor,
Vor şti alţii, este marea ştafetă a vieţii,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă a lui Faust

Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toţi suntem Faust, părem fericiţi
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un şobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ţi vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,
Cine te citeşte, nu simte regret,
Copii mâniei fac şi ei copii,
Bucuria muncii naşte bogăţii,
Cu toţii suntem prizonieri,
Pentru că azi e mereu ieri,
Leu sângeros – mănâncă bani,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce valoare?

Dar ce valoare are-un vis
În faţa oţelitei uri de oameni?
Zadarnicele versuri mor pe rând,
Uitate ca şi fructele-n decembre.
Un singur om cu sine singur?
Desigur, nimeni nu e singur,
Ne spune Cartea, dar polare
Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.
În doi se naşte bucuria,
Iar trandafirii în boscheţi
Par a striga de fericire,
A fi corect, cornet perfect
Nu e deajuns, cum bate tunul
Din turnul Marii Uri de oameni.
Acolo-n turn este închisă o fată,
Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus
Să caute aurul în soarele cel bun,
n-a revenit, iar iezuiţii priveau
cu mare pizmă şi scuipau în mari batiste,
peste câmpii se lasă ceaţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul

Nu încerca să faci mai mult decât poţi, rişti să reuşeşti.
Nu încerca să-ţi trăieşti viaţa, rişti să te bucuri de ea.
Nu încerca să rişti, rişti să câştigi.
Nu te încrede să crezi numai în tine, rişti să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, rişti să te îndrăgosteşti.

Gravitaţie implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima ţigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraş,
Străpunge pereţii inconsecvenţei noastre,
Falsii pereţi, duşumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiţi cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.

poezie de Boris Marian Mehr (13 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!