Citate despre Brașov și iubire
citate despre Brașov și iubire (inclusiv în versuri).
Cum să nu știu, dragă Domnule, mă rog frumos, că iubești Brașovul și toate cele săsești, ungurești și românești din Ardeal? Fără să-mi fi spus, știam și anume de ce. E desigur mai departe de la București și Ploiești, până la Brașov, Feldioara, Sighișoara etc. decât de la acestea până pe malurile Rinului, ori la coastele celor două mări nordice. În Ardeal ajung picioarele încălțate ale corpului european; la București și Ploiești etc. stă, plin de paraziți, sângerat de scărpinătură, dar frizat à la Parisienne, corpul trupului bulgaro-țigănesc, cea mai infectă și mai dezgustătoare parte a acestui bastard și ignobil tip oriental.
Ion Luca Caragiale în scrisoare către Alceu Urechia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Brașov și iubire, dar cu o relevanță mică.
La arme
Auzi!... Departe strigă slabii
Și asupriții către noi:
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
E sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanțuri e-a ei mână,
De ștreang târând-o ei o duc.
Murit-au? Poate numai doarme
Și-așteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme dar Români!
Pierit-au oare toți vultanii
Și șoimii munților Carpați,
Voi, fii ai vechei Transilvanii,
Sunteți cu totul enervați.
Și suferiți în înjosire
De la Brașov pân la Abrud,
Ca să vă țină în robire
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să suferim la o bere
noi și ai noștri
mergeam pe jos prin fantomaticul brașov
mi-era frig, mi-era rece, o necunoscută boală îmi inunda mizeră oasele
și poate de frică m-am îndrăgostit de tine cine știe
sau dintr-un masochism greu de înțeles
din când în când prin fluierul picioarelor
îmi glăsuiești tu ca un zeu tiran
și nu, n-aș vrea să mai suflu în ceafă nimănui,
doar în fantomaticul oraș
aș vrea din nou și din nou
să suferim la o bere
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Specific românesc
Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!...
Sunt vesele și albe și curate -
Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate
Te-ntâmpinau aceste căsuțe strămoșești,
Prin care țărăncuțele minore,
De teama slujitorilor domnești,
Își ascundeau panglicele lor tricolore,
Căci zbirii stăpânirii din cetate,
Când năvăleau în Șchei să-și încaseze birul,
Le despuiau de salbe,
Inele
Și cercei;
Și le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,
Ca să-nmulțească crucile din cimitirul
Bisericuței Sfântul Niculaie...
Așa era pe vremea-aceea-n Șchei
Când zbirii stăpânirii din cetate
Vânau doar pungi de aur
Și... femei...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 22 (27 aprilie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ardealul - Bijuteria României
Cetatea aceasta dintre munți
Ne spune povești cu izvoare
Oricine ai fi să poți să asculți
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri și dealuri cu munți și povești
Cu schimburi de ochi până departe
Cu șoapte și raze atent de privești
Pe râuri de ochi aleargă mașini
Și totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munți și miresme de șoapte și dor
O ușă pe care cei de aici o deschid
Cetate și perlă pentru popor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (5 octombrie 2012)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul-Bijuteria României
Cetatea aceasta dintre munți
Ne spune povești cu izvoare
Oricine ai fi să poți să asculți
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri și dealuri cu munți și povești
Cu schimburi de ochi până departe
Cu șoapte și raze atent de privești
Pe râuri de ochi aleargă mașini
Și totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munți și miresme de șoapte și dor
O ușă pe care cei de aici o deschid
Cetate și perlă pentru popor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Brașov și iubire, adresa este: