Buzău şi noapte

După cutremurul din 31.08.1986. Întrucât uşile din faţă erau ţinute închise, ieşirea din Palatul de Justiţie Buzău era dificilă. Am rugat viitorul cutremur

De nu vii în timpul nopţii
Suntem condamnaţi cu toţii
La pedeapsa capitală:
Moarte prin... înghesuială!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Serbările Juriştilor, Sinaia (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpiţele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răguşeala duşmanului ei, se răsuci şi dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi ţipătul prelung şi straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului şi se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simţi uşor şi dogorând şi-i veni să râdă. Dinţii îi luciră sub mustaţa blondă, albi ca şi capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînţeleasă ca după o noapte de somn bun, şi porni să dea ocol curţii tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul şi chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezişul, fără o ţintă precisă şi auzind gălăgie în şopronul unde fierbea cazanul de ţuică, se opri în dosul uşii vechi, afumate şi aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat azi noapte, boier Nicolescu

te-am visat azi noapte boier Nicolescu,
pajul poeziei şi purtai un fes cu
fir ţesut din aur şi aveai aură
în cea mai valahă din cronici trăsură
branduind arome cum e vinul vechi
slove ce răsună noaptea în urechi;
treceai ca un conte prin mulţimea care
se adunase toată
(în istorii gloata rămâne o gloată!),
fără felinare aşteptând să vină
buzoianul care arde în lumină;

împărţeai stropite cu sângele sfânt
visuri, anemone, pacea din cuvânt
ca un pom din care culeg întruna poame
să nu le mai fie niciodată foame,
să nu le mai fie niciodată sete
semn că au trecut de partea ta poete
orice frumuseţe nu e frumuseţe
dacă nu le dă tuturor bineţe!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asterisc

Copiii altora sunt copiii noştri. Ce
uşor se intră în rai, ce greu se naşte un
copil. În ziua a şaptea, Maria îşi
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea uşor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceţi? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e şi ea un copil. Întors din
război cauţi femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu eşti
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut – un copil. Ţi-aduc odrasla unei
nopţi cu aripi de sânge, au arome şi
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În haos!

Motto:
O! nimic, cât eşti de mare.
V. Conta

A'nserat de multă vreme şi'ntunericul tot creşte
Peste munţi cu străvechi codri, peste câmpuri se lăţeşte.
Sgomotul în sat se stinge, ca lumina de la geamuri
Iar în codru numai pleopul aiureşte lin din ramuri.
Peste p'etre apa fuge murmurând în vad la gârla
Liniştea-i acum deplină, totu-i tainic şi misteric
Iar pe jos prin erbur, greeri ţârâie pe'ntuneric.
Ca mari lacrimi lucitoare, stele lucesc pe sus,
După deal în depărtare, greu mişcându-se din loc
Ese luna cea rotundă, roş-aprinsă, parcă-i foc!
Şi tabloul este magic, negrul nopţei se'nsenină
Luna sue, luminează; sus sunt puncte de lumină;
Şi privesc tăcut în juru-mi, când la lună, când la stele
Ce pe cer sunt risipite şi adânc mă pierd în ele!...

De'odată trece' grabă o steluţă căzătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de D. Dragomirescu din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!