Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Calea Lactee și moarte

Citate despre Calea Lactee și moarte

citate despre Calea Lactee și moarte (inclusiv în versuri).

Carl Sagan

Pe unele din miliardele de planete din galaxia Calea Lactee este posibil ca viața să nu se manifeste niciodată. Pe altele, viața ar putea să se nască și apoi să moară, fără să evolueze dincolo de cele mai simple forme. Iar pe o mică fracțiune de lumi s-ar putea dezvolta inteligențe și civilizații mult mai avansate decât ale noastre.

în Cosmos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.
Costel Zăgan

La revedere copilărie bine-ai venit

Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aș lua calea lactee
în primire survolez moartea în
orice clipă de la înălțimea inimii
oriunde-aș privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii neființa
dispare și sufletul aterizează pe-un
petic te iarbă dincolo de
capătul infinit
al nopții

poezie de din Elegii de trezit copilăria (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buna Vestire

fragment

...)

Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Gheorghe Ionescu

Filosofică

Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIȘCARE
Și-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Și cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Și masa cu vaza
Și vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIȘCARE,
MIȘCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIȘCARE,

[...] Citește tot

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Boala singurătății

A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.

El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.

Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.

E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demon sau luceafăr

Vuiește încă, parcă,
Lumina acelei nopți,
Când tremurând in zare
Se stinse viața unei stele...

Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoț,
Viață sau rușine?

Calea Lactee este din nou a mea!

Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.

Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alții
Și viață fără moarte,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem

punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium

doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar

suntem precum gândacii din filmele sf americane

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la Calea Lactee și moarte, dar cu o relevanță mică.

Despre noi

Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.

Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.

În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.

N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.

[...] Citește tot

poezie de (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Diavoli în șir indian

în lumea asta subțire și netedă
ca o foaie de calc
leșurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbușirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care și diavolii se-nchină
în șir indian

dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee

ori n-au loc nicăieri
ori nu știm noi
cum și de ce îi locuiește
moartea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Convulsii

Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...

Gemând durută, printre gene
Varsă șuvoi de ploi de stele
Și toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??

E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Și firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...

poezie de (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Stihuiri

Pe spații astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri

Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelație în vogă
Făcând din cuante
O șansă multiplă
De inițiere sacră

Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice

În versetul următor

[...] Citește tot

poezie de (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

«Nu mai am încredere în Aerul din comete, din mafii / constelate, nu mai am speranță nici în aerul Căii Lactee, / nici în cohortele ei de preoți, de sub ale morții măști / cu spăimos-dințoasă respirație, nu mai pot crede / nici în puii de aur ai Cloștii Stelare, nu mai pot crede / nici în taurii ce – dezbinați, ori din adâncă prostie – / rarisim biruie leii costelivi, jigăriți, dar în haită, / nu mă mai puteți convinge nici de existența muzicii / de sfere din Lyră, nici de necesitatea imperiilor – / infernale găuri-negre ale planetei noastre, cea de toate / istoriile, dar mai am speranța re-unirii Daciei mele, / dar mai am încredere-n faimoasa-i știință de a face / nemuritori, dar mai am convingerea că-naltul spirit / justițiar-valah rămâne-n mine, în unchiul meu, / Maximin Thracul – cap al imperialei Dinastii Dracula – / și-n vărul meu după mamă, Vlad Țepeș, cu care se crede / că-i rudă și contemporanul meu, prințul Charles / de Marea Britanie...!» ‒ (XXX) Și contemporanul meu, prințul Charles... / 4 aprilie 2012
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 46 sq.).

în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer»
Adăugat de Ion Pachia-TatomirescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A sosit duminica

a sosit duminica pe niște roți ruginite,
noi ne spălăm de păcate și de funinginea timpului,
ne îmbrăcăm frumos cu niște halate negre
și privim pe fereastră la albul zăpezii
care ne fură privirea.
aruncăm toate sentimentele din noi
și rămânem goi ca niște amfore antice
cu corpurile noastre eterice
în fața călăului care are și el timp de odihnă,
recitând din Biblie Cântarea Cântărilor.
ah, eterne duminici, pline farmec,
nu-i nimic, vor trece, toate războaiele sufletului
și vor rămâne pasiunile mici care vor linge
praful din amintiri la o masă cu amurg de coniac.
nu vom mai ucide tigri, vom pândi doar
carnea cuvintelor pe care vom frige-o
și-o vom arunca-n armoniile astrale.
ce, nu știți că pământul se-nvâtește pentru toți,
ce dacă e iarnă și inorogii zburdă prin codri,
ce dacă un vultur ne dă ocol cu simțul lui,

[...] Citește tot

poezie de (10 februarie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Circumstanță atenuantă

Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec – niște onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.

Vreau să-mi prelungesc viața; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit și răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunță fie noapte, fie moarte.

De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viața mea smintită și nebună!

Dacă fără preambul, viața ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aș acorda o circumstanță-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunțată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Azi-noapte Luceafărul respira aburos
Privea peste umăr pe Calea Lactee simțind
Frigul cum mușcă înainte să vină
Haita albă
(Noiembrie încă reușește s-o țină-ntr-un cearcăn de lună)
În văzduh ustura rece
Iz de sfârșit
Și de brumă
Azi-noapte parcă
Se scorojiseră pereții odăii de umbre
De jocurile mele târzii
Tristețea mă privea resemnată
Hai
Că nu-i nimic
I-am zis
Facem altele
Doar nu lăsăm focul să moară
Haitei îi e frică de el

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință pentru mai târziu

lăsați-mi poezia ruptă din iubire
să șoptească la izvoarele speranței
flăcări de emoții și de fericire
doruri argintate din oglindă creanței.

nu cer nimănui poeziei trofee
lăsați-mi versul să atingă stele
să cerșească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.

cu poezia am trecut mai ușor
prin viața plină de asperități
cu versul în sânge pot să și mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăți.

lăsăți-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O clipă de sinceritate

mă ascund între versuri ca într-un fort
să nu lupt cu moartea să mă prăbușesc
inventez optimismul cu maxim efort
să ating fericirea cumva reușesc.

înmulțesc poezia sublimă misiune
o frământ ca pe o pâine în copaie
colaci de lumină într-o versiune
copți pe vatra gândului într-o văpaie.

sunt fericită cu pasiunea mea
bulgări de invidii sparg cu cuvântul
beau lumina din astrală cișmea
spre Calea Lactee îmi iau avântul.

mă hrănesc cu lumină sacru deliciu
conștiința mea arde ca un artificiu.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transfigurare

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranța să nu fie tardivă.

vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.

vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher și neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.

pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acord liric

e iarnă și ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se așterne imaculat preș
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.

nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveșmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine țărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viața de poetă.

zidesc în versuri amintiri dragi, emoții
ilustrații cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în fața sorții
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.

ies flăcări din mine, din amnarul morții
fur scânteia glorioasă, emblematic record.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Predușel

Stelele curg peste oraș...

Inima lumii e umedă și misterioasă,
Calea Lactee curge de la un orizont la altul,
Steaua Nordului este departe,
va începe în curând cântecul cuțitelor de oțel,
fiecare din noi e cât o peșteră întunecată,
dar între noi doi este un gol imens,
porți un șarpe în inimă,
și eu țin în pumni tot universul,
pasărea timpului zboară deasupra noastră cu aripi grele și macabre
și infiorător de imobile,
vântul aduce mirosul mării și-l poartă pe picioarele noastre desculțe,
am lăsat în urmă, larg deschisă, ușa morții...
în noaptea aceasta toată lumea are să-și accepte soarta...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Calea Lactee și moarte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook