Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre mâini

Luna care mă veghează

Dumnezeu este lacrima care alunecă pe obraz;
străluceste în palma mâinii mele.
Este visul ce mă ține trează,
este Luna care mă veghează.

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ești niciodată suficient de matur pentru a spune cât de mult îți este dor de părinți: mâinile lor știu întotdeauna să înlăture grijile vieții din calea ta.

citat din (5 mai 2019)
Adăugat de MariaIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinele tuturor depind de bunul Dumnezeu: pretutindeni este mâna Lui.
În mâna Lui este viața și moartea noastră.
Aici toate sunt date cu porția și porțiile sunt foarte mici.

în Zidul gândurilor, WordPress.com (2020)
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curajul scriitorului este o virtute rară, având ca scop prezentarea evenimentului real, fiind un drept garantat prin lege; așa cum spunea Machiavelli, "să ai libertatea în mâinile tale".

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Filip A.DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluția lor transformă sufletul omului și-i maturizează pornirile interioare.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși – trăiește doar să mănânce și să respire.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunica mea, avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluția lor transformă sufletul omului și-i maturizează pornirile interioare.

în Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil), Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (27 noiembrie 2019)
Adăugat de Alexander GSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunica mea, avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluția lor transformă sufletul omului și-i maturizează pornirile interioare.

în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil) (27 noiembrie 2019)
Adăugat de Alexander GSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Observ cu tristețe că lumea de azi, în care câinii celor bogați mănâncă mai bine decât săracii, este obosită și confuză, pierdută în mizerie și disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.

în Părinților noștri – între esențial și etern (2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi dăte păpușa veche de cârpă care, de câte ori o țineam în poală, mă prindea cu mânuțele ei albe de deget și mă strângea, întrebându-mă cu voce scăzută: Ce faci, copilă mare? Se vede cale de o poștă că vrei să te strecori în timpurile apuse ale bunicii...

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunica își ferecase copilăria într-un album ponosit cu scoarțele roase care fuseseră cândva de culoarea focului. Dar odată cu venirea mea pe lume, inima ei se reîncălzise și încerca să nu rămână singură; nu-i auzeai niciun oftat scăpat, așa la întâmplare. Vorbea de mâinile pricepute ale mamelor care frământau pâinea și împleteau florile în pletele drăgaicelor.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărut mâna, Mamă Floare..

Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineață
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.

Fiindcă-i neam cu altă floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, două,
Sună-n clopoței de rouă.

Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartă bate:
– Sărut mâna, Mamă Floare:
Uită-te cât sunt de mare!

În căsuța din colină,
Ceasul bate în surdină
Și vestește-n grabă mare.
Că e noapte la hotare.

[...] Citește tot

poezie de din WordPress.com, Poezii pentru copii (2020)
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața este un poem neterminat

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața este un poem neterminat

Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prințesa De Iasomie

Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.

Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

[...] Citește tot

poezie de din Cartea pentru Copii – Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr. 8 (120) August 2020 (27 noiembrie 2002)
Adăugat de Vlad TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prințesa De Iasomie

Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.

Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

[...] Citește tot

poezie de din Povești din Călimară
Adăugat de Ioan Maria IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăznesc să fac această declarație pentru a respecta cea mai înaltă lege a ființei noastre, vocea conștiinței.
Curajul scriitorului este o virtute rară, cu un singur scop: bunăstarea comunității așa cum este garantată prin lege. Este, așa cum bine spunea Machiavelli, "să ai libertatea în mâinile tale".
Astăzi, țara are nevoie de cetățeni legați de rădăcinile ei, oameni credincioși și curajoși, să protejeze Legea Fundamentală care garantează spațiul vieții civilizate într-o societate de drept. Acest lucru implică nu numai conștientizarea valorii morale a omului, ci și obligația de a avea coloană verticală în procesul practic; pe românește: OMUL SFINȚEȘTE LOCUL.
Nu uitați, nu uitați niciodată: Dacă nu putem face nimic din punct de vedere politic, avem datoria să ajutăm societatea evitând degradarea valorilor si drepturilor omului în lupta pentru un nou obiectiv.

în Zidul gândurilor
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.

Dar – inevitabil – ajungi o umbră depresivă.

O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși – trăiește doar să mănânce și să respire.

El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.

în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.

Maniere!

Ce frumos să ai de-a face cu oameni politicoși, care nu-și țin mâna stângă în buzunar în timp ce întind mâna dreaptă pentru a saluta, care nu iau inițiativa de a te chema pe nume, care lasă pasajul liber când intră ori iese din magazin sau tramvai!
Problema educarii bon tonului nu este de azi: teologul Erasmus din Rotterdam a fost primul care s-a ocupat de bunele maniere la copii. Cartea, dedicată prințului Henry de Burgundia, în vârstă de doisprezece ani, datează din 1530.
Desigur, Erasmus sugerează comportamente pe care nimeni nu le folosește astăzi. De exemplu: dacă strănutați în prezența altora, regula vă cere să vă întoarceți, este un început bun, nu-i așa?.
Aceste reguli ale bunelor maniere pot fi găsite în cartea ^^De civilitate morum puerilium^^ și tratatul său despre educația timpurie a copiilor. Cartea se adresează tuturor, indiferent de clasa socială căreia îi aparțin.
Concluzie: Cred că a ști să-ți ceri scuze pentru greșelile altora și să nu arăți mai puțină afecțiune unui prieten atunci când este lipsit de îndemânare este un semn al unei educații rafinate și al unui comportament impecabil.

în Galateo (2007)
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.

Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.

Dar – inevitabil – ajungi o umbră depresivă.

O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși – trăiește doar să mănânce și să respire.

El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.

în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre mâini, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info