Zilele fericite din viața unui om pot fi numărate pe degetele unei mâini. Restul sunt frământări.
Camelia Oprița în Enigmele sufletului, Amanda Roșescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna care mă veghează
Dumnezeu este lacrima care alunecă pe obraz;
străluceste în palma mâinii mele.
Este visul ce mă ține trează,
este Luna care mă veghează.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinele tuturor depind de bunul Dumnezeu: pretutindeni este mâna Lui.
În mâna Lui este viața și moartea noastră.
Aici toate sunt date cu porția și porțiile sunt foarte mici.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor, WordPress.com (2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curajul scriitorului este o virtute rară, având ca scop prezentarea evenimentului real, fiind un drept garantat prin lege; așa cum spunea Machiavelli, "să ai libertatea în mâinile tale".
Camelia Oprița în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Filip A.Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești niciodată suficient de matur pentru a spune cât de mult îți este dor de părinți: mâinile lor știu întotdeauna să înlăture grijile vieții din calea ta.
citat din Camelia Oprița (5 mai 2019)
Adăugat de MariaIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluția lor transformă sufletul omului și-i maturizează pornirile interioare.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica mea, avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluția lor transformă sufletul omului și-i maturizează pornirile interioare.
Camelia Oprița în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil) (27 noiembrie 2019)
Adăugat de Alexander G
Comentează! | Votează! | Copiază!
Observ cu tristețe că lumea de azi, în care câinii celor bogați mănâncă mai bine decât săracii, este obosită și confuză, pierdută în mizerie și disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.
Camelia Oprița în Părinților noștri între esențial și etern (2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi dăte păpușa veche de cârpă care, de câte ori o țineam în poală, mă prindea cu mânuțele ei albe de deget și mă strângea, întrebându-mă cu voce scăzută: Ce faci, copilă mare? Se vede cale de o poștă că vrei să te strecori în timpurile apuse ale bunicii...
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo - Flămânzi de putere...
Observ cu tristețe că lumea de azi,
în care câinii celor bogați
mănâncă mai bine decât săracii,
este obosită
și confuză,
pierdută în mizerie
și disperare,
că soarta noastră trece din mâinile unora
pe mâinile altora
flămânzi de putere.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (2007)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica își ferecase copilăria într-un album ponosit cu scoarțele roase care fuseseră cândva de culoarea focului. Dar odată cu venirea mea pe lume, inima ei se reîncălzise și încerca să nu rămână singură; nu-i auzeai niciun oftat scăpat, așa la întâmplare. Vorbea de mâinile pricepute ale mamelor care frământau pâinea și împleteau florile în pletele drăgaicelor.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica mea, avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluția lor transformă sufletul omului și-i maturizează pornirile interioare.
Camelia Oprița în Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil), Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (27 noiembrie 2019)
Adăugat de Alexander G
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne inventăm aparențele
Cred că arta
În toate formele sale
A apărut când singurătatea umană
S-a ciocnit de primele îndoieli
Încercând să-și transforme rănile în speranță
Să-i încălzească mâinile.
Poate că arta
Nu este nimic altceva
Decât un remediu pentru vid
Când umbra întunericului
Coboară peste noi
Când genunchii tremură fără să se îndoaie
Mâinile se caută fără să se unească
Ochii se înalță, nu văd nimic
Și ne este frică.
poezie de Camelia Oprița din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna, Mamă Floare..
Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineață
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.
Fiindcă-i neam cu altă floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, două,
Sună-n clopoței de rouă.
Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartă bate:
Sărut mâna, Mamă Floare:
Uită-te cât sunt de mare!
În căsuța din colină,
Ceasul bate în surdină
Și vestește-n grabă mare.
Că e noapte la hotare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com, Poezii pentru copii (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi singura certitudine este că totul se mișcă. Când știința și rațiunea nu ne pot ajuta, un singur lucru ne poate salva: conștiința noastră. De aceea avem nevoie de o Ecologie a Sufletului!..
Cine crede în minuni, să ridice mâna!!! Apoi ridică din nou cine a înțeles ce înseamnă să ai credință.
Și apoi din nou cei care spun că nu cred în Dumnezeu, dar înțeleg "cine" ESTE EL!!! Da, pentru că dacă spui că crezi sau nu în ceva sau în cineva, trebuie mai întâi să ai o idee clară despre asta și măcar să știi exact despre cine sau despre ce vorbești..!
Camelia Oprița în Ochii pământului sunt în ochii cerului (noiembrie 2011)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este un poem neterminat
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este un poem neterminat
Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa De Iasomie
Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.
Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.
Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.
Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cartea pentru Copii Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr. 8 (120) August 2020 (27 noiembrie 2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre mâini, adresa este: