Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre nori

Săream într-un ochi de apă,

în ghete să-mi încapă

ploaia, cerul, norul, vântul

printre care și pământul.

catren de din poemul Rădăcini și soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu este soarele tău spiritual atâta vreme cât existența ta are vigoarea de a risipi norii negri cu puterea unui cer.

în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soarele alb al paradisului

Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
și de atunci
merg pe frunțile norilor.

Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireș în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.

poezie de (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,

În balonul de săpun,

Lumea asta răsturnată,

Țara norilor, bogată.

Și-un dovleac așa de mare,

Lucea ca un miez de soare

Că sărmanul meu bunic,

Să-l cuprindă pân' la spic

Făcu scară trei surcele

Să se cațăre pe ele.

poezie de din Bună dimineața, Camelia!.
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Țara norilor, bogată.

Și-un dovleac așa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se cațăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița

poezie de din Cartea pentru Copii – Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'AngeloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am cutreierat pământuri străine, poleite și semănate cu mori de vânt să poată face față furtunilor barbare:
Aceste pământuri m-au hrănit și le-am dat în schimb sudoarea, dar nu erau un adevăr al meu căruia să-i aparțin. Atunci am înțeles că strămoșii mei întregesc rădăcinile stejarilor cu frunțile în nori, din frunzele cărora toamna doinește la umbra galbenă a pădurii.

în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora VasiliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

27

O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... și jumate,

[...] Citește tot

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini și soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.

Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.

[...] Citește tot

poezie de din revista Plumb nr. 169 – Aprilie 2021 - revista U.S.R. Bacău
Adăugat de Ileana Vasiliu -OdobescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria trece între două jocuri copilărești...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.

Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zâmbetul adânc al primăverii

Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului –
mugurii au libertatea de principiu
și primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
și sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.

poezie de din Universul Iubirii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini și soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria asta e un fluture...

Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.

A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.

Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.

Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,

[...] Citește tot

poezie de (30 august 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am cutreierat pământuri străine, poleite și semănate cu mori de vânt
să poată face față furtunilor barbare: Aceste pământuri m-au hrănit
și le-am dat în schimb sudoarea, dar nu erau un adevăr al meu căruia să-i aparțin.
Atunci am înțeles că strămoșii mei întregesc rădăcinile stejarilor
cu frunțile în nori, din frunzele cărora toamna doinește
la umbra galbenă a pădurii.
Am văzut pământuri cu măști de sclavi:
aveau obrajii largi pe care se derulau lacrimi și sudoare,
se uneau și udau aceste pământuri seci, am văzut...
Am întâlnit și români fericiți la un televizor din vitrina
supermarketului din colț: vorbeau despre libertate
ca de o pasiune care se răcește și moare:
rămăseseră fără rădăcini. Scrisorile încetaseră demult.
Acasă se privatizase POȘTA: îi luase locul o crâșmă cu băuturi de tranziție în economia de piață.

în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora VasiliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O inimă și o lună

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.

Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.

Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,

Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.

Mă prelungesc cu trupul de aer

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vibrațiile ploii

Vând insomnii
Și turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet ușor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă crești ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoția toamnei.
Vibrațiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în fața gării.

[...] Citește tot

poezie de din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.

Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...

Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.

Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.

Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.

Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci

[...] Citește tot

poezie de (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună dimineața, Camelia

Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că ești foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aș lăsa păpușa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.

Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul și nu e interesat de păpuși.
E aducător de nori și ploaie.
Avem nevoie de prospețime, deci spălare...

Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogății mi-ai dezvăluit;
pun și păpușa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospețime se amestecă cu ierburile și copacii!

Bună dimineața, Camelia!
Ți-am spus pe nume pentru că devii mai înțeleaptă pe clipă ce trece.
Prețul prospețimii mele este înțelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de prețios e acest lucru.

[...] Citește tot

poezie de din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre nori, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info