Cincinat Pavelescu despre modestie

Lui I.Gr. Perieţeanu, la volumul "Opt portrete de animale"

Volumul-n fond nu-i tocmai rău,
Tiparul, stilul şi hârtia:
Dar nu-ţi pricepem modestia
De-a fi omis portretul tău.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist care iscălea Javra mică

Sunt leu, şi am mărinimie
De javra asta fără frică,
Dar, când se crede-aşa de mică,
Exagerează-n modestie.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Coşbuc...

Când Coşbuc scăpat de grija pământeştilor necazuri
Coborî modest şi mândru spre divinul purgator,
Dante-i ţine-n româneşte un discurs laudator;
Lui Coşbuc, mirat că Dante îi vorbea în româneşte,
Florentinul îi răspunde c-un surâs de madrigal:
"Din traducerea pe care mi-ai făcut-o magistral."

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul şi stejarul

Cel mai obraznic din stejari
Certa modestul trandafir:
Zău, de-ndrăzneala ta mă mir,
Cu mine tu să te compari?
Cu vârful meu eu sparg azurul
Şi sunt prieten cu vulturul,
Şi trunchiul meu nu sunt în stare
Trei oameni să-l cuprindă;

Ar trebui să mă admiri!
Aşa e, dar tu faci doar ghindă
Şi eu fac trandafiri.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare parte din comoara sensibilităţii şi imaginaţiei poeţilor este moştenirea directă a sufletului delicat, blând şi iubitor al mamelor. Dar care poet, cât de necunoscut, sau literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoţiune şi de recunoştinţă când, pronunţând cuvântul Mama, evocă fiinţa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Daţi-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunţile voastre de aleşi ai muzelor, de învingători ai vieţii şi s-o las să-şi tremure mângâierea târzie peste frunţile acelor mame care n-au trăit ca să împărtăşească gloria voastră, sau s-o depun cu multă evlavie la picioarele celor care, fiind în viaţă, au făurit din suferinţele lor neştiute sufletele şi victoriile voastre de azi.

Cincinat Pavelescu în Amintiri: Mama
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!