lumină şi modestie

modestie

Modestia este o lumină strălucitoare; ea pregăteşte mintea să primească cunoaşterea şi inima, adevărul.

definiţie de Madam Guizot
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este la fel de puţin modest ca şi lumina.

citat din Karl Marx
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

modestie

Modestia este o stare de suflet, o lumină care, din păcate, agonizează tulburată printre troglodiţi.

definiţie aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înţelege tot ce te înconjoară înseamnă a învăţa să fii mai modest, mai puţin vanitos, a şti să iubeşti pe cei care te înconjoară, a ierta pe cei care sunt meniţi să facă rău. A avea mintea complet luminată înseamnă a fi un om cumsecade.

citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul moral este un mărgăritar preţios, care străluceşte ca un diamant, oriunde s-ar afla: într-o căsuţă modestă ori într-un palat, luminează, clădeşte, răspândeşte bunătate în jurul său.

citat din Vazghen Gabrielian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa între a trăi modest şi a trăi în lumina reflectoarelor este cea dintre neon şi o lampă delicată de argint... Neonul agresează privirea, în timp ce lumina discretă a lămpii o delectează.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă obţinuse mai mult decât succese repetate, imense, obţinuse gloria pe care acum o întreţinea cu modestie şi trudă. Obţinuse şi dragostea, acea picătură de lumina, care devenise un mare semn de întrebare la capitolul "neprevăzut".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenuşa aurie a aştrilor,
aşa cum vrăbiile
îşi scutură zăpada
de pe aripi.
Aşa modest, omenos, întreg
aşa preabucuros şi neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
şi voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbeşte lucrurilor
şi sie însuşi
fără şovăire sau neîncredere.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floricica galbenă

Sunt o floricică galbenă, discretă,
Nu neapărat un trandafir,
Mai degrabă o păpădie,
Care după apus
Îşi ascunde gălbeneala
În presupusa sa inimă.
Întunericul nu o hărţuieşte
Să se dezgolească.
Dezbrăcarea
Trebuie să se facă
În plină lumină.
Ca să fie mai vizibile
Detaliile cutiei toracice
La ieşire...
Şi să te saturi cu ceea ce este
Cu frânturi de vise şi cuvinte,
Cu semnele de exclamare ale privirilor,
Cu involuntare dezgheţuri.
O floricică galbenă şi modestă
Nu are nimic de pierdut -

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giotto avea un talent atât de minunat, încât nu există nimic din ceea ce a produs în veşnica-i mişcare natura care să nu fi fost zugrăvit de el, într-un mod atât de asemănător, încât aveai impresia că aceasta nu mai e o copie, ci mai degrabă obiectul însuşi. Deoarece a scos din nou la lumină arta, care fusese de mai multe veacuri îngropată din pricina rătăcirilor celor care pictau, dorind mai degrabă să facă pe placul ochilor ignoranţilor, decât ai celor înţelepţi, el poate fi pe bună dreptate numit unul din aştrii gloriei florentine... Ceea ce ridica şi mai mult meritul său, era modestia foarte rar întâlnită printre cei de-o seamă cu el. Avea ambiţia să fie prinţul pictorilor; cu toate acestea, nu voia nici măcar să i se spună maestru. Această modestie nu făcea însă decât să sporească strălucirea talentelor sale.

citat celebru din Boccaccio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărbunele, petrolul şi gazele naturale sunt denumite combustibili fosili, pentru că acestea sunt în mare parte făcute din rămăşiţele fosile ale fiinţelor de odinioară. Energia chimică din interiorul lor este un fel de lumină solară stocată - acumulată iniţial de plantele străvechi. Civilizaţia noastră funcţionează prin arderea rămăşiţelor creaturilor modeste care au locuit pe Pământ cu sute de milioane de ani înainte ca primii oameni să apară pe scenă. Precum un cult de canibali înfiorători, subzistăm folosind trupurile moarte ale strămoşilor noştri şi ale rudelor noastre îndepărtate.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când virtutea şi modestia îi luminează farmecele, strălucirea unei femei frumoase este mai puternică decât cea a stelelor din ceruri, şi nu ai cum rezista influenţei sale.

citat din Akhenaton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cer patru calităţi unei femei: virtutea să-i îmbrace inima, modestia să-i lumineze fruntea, blândeţea să-i stea pe buze şi munca să-i ocupe mâinile.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân român

Iubesc Parisul... iubesc Franţa,
Nu-s norocos, nu-s nici ţigan,
N-am empatii... cu ignoranţa,
Nici nu-l sfidez pe musulman.

Rămân român de viţă veche,
Modest, cinstit... şi selectiv,
Da-mi plânge, încă, în ureche
Dezastrul... de la Colectiv.

Refuz naivităţi pioase,
Luminile... ce-au ars perfid
Atâtea gânduri sănătoase,
Eu slăbiciunea... o desfid.

Nu voi vota pe-acela care
Vândut-a ţara pe doi lei,
Făcând mătănii prin altare
Şi datorii... făr-de temei.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tinere ţâfnoase

Nu mai fi aşa ţâfnoasă,
nu-ţi stă bine când te-ncrunţi,
ai crezut că eşti băftoasă
dacă pe mine mă-nfrunţi?

Tu nu ştii ce-i modestia
- floare rară, căutată -
şi ţi-ai dovedit prostia
că ai dat cu bâta-n baltă!

Ar fi fost cu mult mai bine
să pleci capul când greşeşti,
să constaţi cum se cuvine
că pierzi când te răţoieşti.

Cei ce urcă şi coboară
toboganul scării vieţii
se-nghesuie şi doboară
speranţele tinereţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e timpul în faţa iubirii pure care se fortifică prin credinţă şi cu rugăciune are biruinţă? Un modest om de zăpadă plin de adorare în faţa magnificului soare. Se topeşte în surdină la mângâierea fasciculelor de lumină.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amza Pellea era atât de viu, atât de tonic, atât de plin de umor spontan de cea mai bună calitate! Muncitor până la epuizare, talentat, dar modest. Întotdeauna egal cu el însuşi, prietenos şi cald ca o zi luminoasă de vară.

Sanda Toma în revista Teatrul (decembrie 1983)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgăritar de rouă

E zarea mai senină-n doi,
Mai plină de farmec şi de cânt,
Iar zorile de zi, în chip fericit,
Lumina aduc iarăşi înapoi,
Iureşul razelor de soare,
Aur aduc din depărtare.

Ţesând cu modestie vălul,
Urzind, mărgăritar din rouă,
Culeg, formând şi colierul
Adus prin "DA" în viaţă nouă.

Mai presus de bucurie
Au cununa de pe frunte,
Mirii-n drum spre căsnicie,
Aur, semnul celor sfinte

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moarte

Rotind cosmic sufletul şi trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.

Ghiftuit de cărţi şi-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeţii ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.

Pun preţ pe nuferii îngemănaţi
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreţii
De calomnii rămâne-n trupul gol.

Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Şi zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morţii ce-şi atârnă coasa-n cui.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinarul

Ah, felinarul stins, la colţ de casă,
Stingher, pătat de gaz şi de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Şi că de-acuma toţi în pace-l lasă
Să doarmă liniştit şi să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuieşte epoci viitore,
Cu stâlpi – în lucu-i – de metal vopsit
Şi cu lumini puternice pe creştet,
Ce strălucesc ca nişte stropi de soare...
Se simte mic, uitat şi-atât de veşted
În toropita nopţii atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-aşa, umil, cum paşnic vegetează,
El şi-a-mplinit modesta lui menire,
Şi astăzi – în obşteasca devenire –
Simbolizează un sfârşit de eră.

poezie clasică de I.M. Raşcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!