Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Coloana infinitului și suflet

Citate despre Coloana infinitului și suflet

citate despre Coloana infinitului și suflet (inclusiv în versuri).

Viorel Muha

Coloana infinitului este farul de lumină a sufletului neamului românesc.

(noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cetatea spirituală a sufletului artistului se construiește din rădăcinile obârșiei: așa s-a născut Coloana Infinitului, ridicată din ''mărgele'', denumire dată de sculptorul Constantin Brâncuși modulelor de piatră ale Coloanei Fără Sfârșit care reprezintă partea principală a trilogiei Ansamblului Monumental din Tg. Jiu.
Pasărea Sufletului înfățișază descătușarea zborului din piatră a spiritului românesc cu o puternică autoritate spirituală: Uitați-vă la cer, cerul trăiește! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Speranță

Tu ești? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândești în mine, suflare de viață.
altar al iubirii, cu brațele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte și miere,
Îl simt cum își deschide floarea vieții, își dăruiește roua stelelor.
Își desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
și să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne cățărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu ești preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură și răsuflare, și geamăt și surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.

poezie de (29 august 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la Coloana infinitului și suflet, dar cu o relevanță mică.

CREDINȚA - coloana infinitului pentru ortodoxia românilor

DA. Credința este coloana infinitului pentru ortodoxia românilor.
Nici vântul, nici ploile, nici măcar corona virusul sau orice altă maladie, nu poate stinge setea de credință a neamului românesc. Cu atât mai puțin voi, cei care puneți tot felul de restricții ca să confiscați dreptul la închinare în fața moaștelor. Așa ați procedat cu credincioșii de Sfânta Parascheva la Iași, așa ați procedat și la București de Sfântul Dimitrie.
Credința în Dumnezeu nu ne-o puteți lua. O moștenim de la străbunii noștri Dacii care credeau în veșnicia sufletului. Noi, românii credem în Creatorul nostru și în veșnicia nației române.
Pentru noi credința e sfântă, este hrană sufletească. Credința ne ajută să supraviețuim pe aceste meleaguri, supranumite și Grădina Maici Domnului.
Lăsați-ne să înălțăm rugăciuni în fața sfintelor moaște pentru mântuirea neamului nostru și al întregii lumi. Lăsați-ne să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene pentru liniștea și securitatea tuturor credincioșilor.
Voi,
"În zadar vă zbateți și asudă
fruntea voastră galbenă ca ceara.
În zadar vă este orice trudă..."
Nu ne puteți fura comoara.
Ne este scris pe frunte
să fim în viață credincioși.
Neclintiți ca stânca-n munte munte,
suntem stejari înalți, vânjoși.
Precum e scris în Sânta Carte,
CREDINȚA în noi rămâne.
Cu drag vom duce mai departe
tradiții vechi, străbune.

poezie de (27 octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Coloana infinitului

Cine caută
în sferele atinse de înalt
găsește prin ere,
datina și oasele nemuririi
la porțile de piatră dintre nopți.

Fulgeră-n inimă iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl șterge...

Coloana infinitului,
virtute a ideii de sprijin
împletește suflete.

Visează și păsările
înălțându-și aripile
prin siluete de metal,

în zbor,
împreună cerul străpung.

poezie de (6 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Manifest

Nu sunt îngăduitor cu cei care ne fură,
nu mă las târât în compromisuri,
sunt cel care vă declară iubirea
și nu știe să mintă.

Voi conaționalii mei cinstiți
sunteți vigoarea acestui neam milenar,
steaua călăuzitoare-n viitor,
vertebrele susținerii coloanei infinitului nostru.

Nimeni nu ne știe interesele ca noi,
lumina o primim de la soare,
soarele nostru e ca un măr de aur
din care încolțește sufletul acestui popor
și lasă mai departe urme-n istorie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blestem

Prin spărtura oglinzii pătrunde frigul
și învăluie frunzele ce-n cioburile
de sticlă moartă se minunează de
propria lor înfățișare târzie. Niciun
strop de culoare n-a iubit arătarea frunzelor
și plătind cât pentru o viață, a sinucis
câteva zile. Iar sufletele îngropate în
lacrimi de zgură argintie, pe zgomotul
țipetelor de ardere într-o orgie a
sentimentelor, pe un gol stins de coloana
infinită de păcate, prea mari pentru a
rămâne intacte, măcelărite de tăișul
milosteniei, ce anunță veșnic ora exactă,
înspre neuitarea existenței fatidice a creației
divine, modelate cu cea mai prețioasă
falsitate... învie mereu.
Pe tine, decadență umană, te blestem!

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Identificare

Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri

Nu sunt doar munții aceștia
Martirizați sub destinul înălțimilor
Nici neliniștea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foșnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este și plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal

Și bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal

[...] Citește tot

poezie de (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Aceeași pistă

E tot o fugă, fuga din coșmarul pierderii coloanei infinitului.
Iar am avut un vis de trezire bruscă.
Mă readucea abandonul în punctul muțeniei,
în camera alunecărilor în altă cremene.
Ca un copil curat și cuminte, părăsit de părinți,
îmi prindeam inima și o vedeam
cum se scurgea printre degete,
neputincioasă de a se aduna în palma cuvântării...
Înțelegea deplasarea dintr-o tulburare în alta,
contempla retragerea în baia alunecării pe trupul timpului acela.
Și viața se scurgea în palpitații.
aruncându-mă în fuga de furtul de suflet cu țâfna privirii,
parașutată pe bunăstarea clipei,
să fiu cât mai greu de atins de fulgere cotropitoare.
Există o tandrețe în care se dăruiesc toate,
care e totuși de neîmpărțit.
Odată vândută la talciocul îngândurării,
mă lasă fără puterea piciorului de a continua drumul,
fără zâmbetul culorilor din anotimpuri.
Am fugit să mă găsească norocul luminii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crizantemele omului nou

Prin noi înflorea melancolia,
crizantemele de toamnă a lumii.
Acele ceasului
la douăsprezece și jumătate
sau șase fix... Coloana infinitului
ne privea fără chip,
poate un naos vertical?
O mare înălțare de martiri
ori o cascadă de sacrificii,
captivi între războiul împăraților
cu războiul indivizilor
cu războiul sufletelor întru eternitate.
Am tras un bumb în zid
să las semn de lacrimă metalică,
grosolană și rece.
Acolo am vrut să scriu despre capătul
omului nou.
Primul pas afară din eon,
din marea criză a spiritului meu
martor și torturat

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara mea

Doamne, când m-ai întrebat dacă te iubesc,
Ți-am răspuns privind peste Carpați,
La coloana Infinitului.
Am intrat pe Poarta Sărutului,

Și mai apoi stat la Masa Tăcerii,
Gândindu-mă la Pasărea Măiastră
Ce de zor îmi cântă despre șapte vai și-o vale adâncă,
Și am bătut și Ciuleandra pe loc...

Auzindu-mă suspinând, codrii de aramă
Freamătă a istorie, a viață, a iubire, a jale și dor,
Și mă duc printre ei spre apa vie...
Ce izvorăște-ncet din inima munților.

Sufletul meu ești tu,
Țară frumoasă cu oameni bogați,
Cu moldoveni și munteni,
Cu ardeleni și dobrogeni, cu toții frați.

[...] Citește tot

poezie de (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai GebescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Coloana infinitului și suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook