Curând
Un zbor de lebădă stelară
Curând vom ține-n pumnul strâns,
Și-un fel de iarnă tutelară
În somnuri șubrede de plâns.
Și-atunci, prea obosiți și gravi
Cu mâini tăcute vom așterne
Târziul macilor bolnavi
Peste zăpezile eterne.
poezie de Constantin Georgescu din Secerișul de ninsori (2014)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc naiv
Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârșit,
În jocul nostru de cifre și cuvinte
Și nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic și cuminte.
Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Așteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Și aud cum se desparte cifra de cuvânt.
Jucăm șotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Și socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de mov
Amorul nostru inefabil
Un templu de zăpadă mov,
Din care se revarsă frigul
În tihna dulcelui alcov,
Un joc tăcut plin de sudoare,
Delir definitiv și clar,
Boemi trecând apoteotici
Prin cel mai intim avatar,
Febra umbrei violete
Carnea ta de neatins,
Ce seduce alchimia
Sufletului meu învins,
De o singură culoare
Despicată vertical,
Când mimezi metamorfoza
Avatarului formal,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Desen pe zăpadă
Suntem condamnați la înserări trucate
Învinși de-un anotimp ce ne-a trădat,
Pe scena improvizată, dramatica poveste
O jucăm chiar dacă, cortina s-a lăsat.
Am renunțat la ultima ninsoare
Pe care am simțito sîngerând,
Tăcută ca o clipă de mirare
Că singuri ne-am ucis, iubirea prea curând.
Mi sa părut aseară că te văd
Lovindu-mi în fereastră, stingheră și cuminte,
Cu degetul subțire ca un fum
Să umpli golul dintre necuvinte.
Dar n-ai fost tu, ci doar himeră
Trecând prin gând ca o șaradă
Ce și-a lăsat sub geamul meu
Desenul urmei pe zăpadă.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Splen
Pășeam, tăcut, prin publica grădină,
Cu umbra furișată, pe urma melei sorți
Agățătoare iederi zideau neauzite,
Peisaje ațipite, cu lacăte la porți.
Vechi amintiri mă devorau flămânde
Și auzeam cum pulsul îmi bate în urechi,
Precum răsfrânte seve, spre frunzele bătrâne
Le urcă prin artere, platanii neperechi
Și parcă te zăream la capătul aleii,
Subțire ca un vis, din candeli fumegând
Și parcă mă chemai, strigându-mă pe nume
O clipă doar, statuie, prin ierburi levitând.
Treceam printre felii de lună despicată,
Ca o geneză verde, printr-un noian de ani,
Purtând același nume, cu buzele crăpate,
Să-mi reazem nostalgia pe umeri de platani.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2007)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Georgescu despre tăcere, adresa este: