Constantin Rusu despre dorinţe

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
şi se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
şi când îl aşez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Dimineţile ţin printre gânduri
razele de soare şi de lună,
dar nu le înţelegem niciodată
deşi ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinţa de trezire seculară
şi caut seminţe de muguri vii,
pentru a le ţine pe drum o comoară.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Singurătatea o cânt sub clar de lună
şi alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poţi să treci.

Şi mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înţelepciune.

Cu versuri am şters rujul surâsului,
iar nopţile uitate le-am ţinut la uşă,
în doruri ameţite de furtună
şi finaluri împrăştiate în cenuşă.

Eu dorul l-am cules din bucuria
romanţei, horei şi doinei româneşti
şi nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele poveşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe oarecare

Rătăcesc singur călcând pe alei
şi frunzele supărate mă alungă,
iar stelele în singurătatea lor
îmi spun să merg printre versuri.

Scriu un vers din întâmplare
şi în palme mi se aşează o floare
luminată lin de razele lunii
printre umbrele privighetorilor.

Privighetorile nu caută tăcerea
şi îmi traduc ce vor să spună:
un viitor se vinde ca prezent
precum minciuna nevăzută.

Nu ne gândim la testamente
şi omorâm senin viitorul,
dar din ciorchinele de vise
eu mi-aş dori să fiu un bob.

poezie de Constantin Rusu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa cu părul de soare

Suflet taciturn ce-şi caută azi muza
am rămas în aşteptarea singurătăţii,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorinţele puse-n poarta cetăţii.

Caut mereu zeiţa cu părul de soare,
nu am veşmântul aripii şi-i aduc în dar
un bec s-o lumineze şi o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.

Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopţii,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineţii.

Pe zeiţa cu părul de soare poţi s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite şoapte
şi îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.

poezie de Constantin Rusu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nucul de lângă castan

Sunt în toamnă, pe o bancă ciudată,
uitată sub nucul de lângă castan.

Petale uscate de dorinţe vechi
picură amarul în păduri arse.

Tâmplele îmi sunt prinse cu spinii arşi
în sărbătorile unse cu prostie.

Cuvinte nu pun pe autostradă,
am urcat cu ele doar o potecă.

Tăcerea tremură uşor, ascunsă
pe lumina de surâs a ochilor.

Aş rosti un vers sau o rugăciune,
ca să înflorească lăcrămioara,
sau liliacul cu zâmbet pe bucurie.

Am vrut o frumuseţe limpede,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele paşilor

Urmele paşilor pe nisipul fără stâncă
sunt şterse de o apă mai puţin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.

Urme de paşi pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afişe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.

În neaua albă a copilăriei mele
văd paşii mamei încă oglindiţi în stele,
păstraţi pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.

Simfonia paşilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorinţelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
şi-aduce eternitate şi zâmbet în suspin.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
şi se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
şi când îl aşez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Dimineţile ţin printre gânduri
razele de soare şi de lună,
dar nu le înţelegem niciodată
deşi ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinţa de trezire seculară
şi caut seminţe de muguri vii,
pentru a le ţine pe drum o comoară.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja clepsidrei

Viaţa ne este o plajă enormă,
unde nisipul ce arde sub soare,
sigur este clepsidra noastră vie
căutând şi comori şi răcoare.

Printre rătăciri nu vedem o mare
aducând briza alinărilor întruna,
dorim zadarnic numai orizontul,
dintre toate scoicile nu vrem niciuna.

O stea de umbră ne va acunde timpul,
dar nisipul îl păstrăm doar pentru bronzat,
nu acceptăm să ne clădim o statuie
sau digul pentru valul deja anunţat.

Secundele se scurg desperecheate,
iar zăpezile ştim că pleacă curând,
dar stăm singuri în faţa nemărginirii
şi ne pierdem în neguri triste plângând.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurii răsăritului

Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat şi soarele şi luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.

Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.

Stelele nu împrăştie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.

Toţi suntem nişte simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulţi actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb cu lumina

Cu faţa la răsărit şi spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidenţe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Şi am ţinut în bancă anii mei de tinereţe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrâneţe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Şi nu am înţeles cântecul ciocârliei triste,
deşi săruturile fredonau doar o romanţă.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
şi albit de gânduri n-am căutat nici o vacanţă.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar şi pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopţii crăiasă,
îşi caută lumina pe a cerului estradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri visate

Dacă eu sunt în mansarda vechilor dorinţe
vreau să-ncolţească sămânţa dorului visat
spre pacea căutată în drumul printre stele
ascunsă-n pribegiile cu perimetrul finisat.

Destinele care au părăsit definitiv bucuria
ne lasă umbrele fără culori risipite pe ape
peste impresia vieţilor oarecum paralele
şi sunt sătul de orarul adus prea aproape.

Dar timpul probabil îl am nemeteorologic
axul rotaţiei îmi este fără punct de sprijin
regret însă munca plătită cu păreri de rău
şi pun pe memoria brazdei un surâs blajin.

Azi e azi iar mâine mai are aşteptările utile
cu dorurile visate puse pe culmile domoale
lângă clipele care citind şi ascultând vieţile
sunt învinse dar nu ne cântă un final de jale.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A versului meu doamnă

Am dorit amintirea să rămână
zidită, în a dorului fântână
şi-am trimis mângâierea neatinsă
prinsă-n versuri cu privirea stinsă.

Şi ţi-am întins o floare de cais,
învelită în culori pe care-am scris,
să crezi în nemurirea din cuvânt;
versul este sfânt, nu-i vorbă-n vânt.

Şi-am aşezat pe visul tău de fată
luciri, ce-au răsărit în nopţi odată
când am sădit în iubirea fără grai
acord de rime, pe care-l aşteptai.

În gândul meu, mereu am să te-ascult,
n-am să te las ascunsă în tumult,
rămâi la pieptul meu, târziu în toamnă;
comoara mea şi-a versului meu doamnă.

poezie de Constantin Rusu din Poesii (21 mai 2005)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers şi o floare

Eram o salcie mută şi căutam
o brazdă de armonie de pe pământ,
pe limpezimea clară a izvorului
care ascundea iubirea într-un cuvânt.

Te priveam ascunsă-n taina unei stele,
surâsul nu-ţi ascundea copilăria,
lângă roua frunzelor păreai o floare.
Nu vrei vacarm şi alegi periferia.

Priveam cum aştepţi tăcerile spre seară
ocolind ecourile din suspine
şi uitând amintirile fracturate
doreai secundele de iubire pline.

Şi am alungat amurguri rătăcite,
cu privirea pusă-ntr-o îmbrăţişare
şi cu-n zâmbet pe tristeţea înserării
noi am pus în iubire un vers şi-o floare.

poezie de Constantin Rusu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!