Hai, tată
În memoria tatălui meu, Ștefan
Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o țuică de foc și amar,
Din prunele noastre topită.
E masa preaplină și sfântă,
Tăcuți, așteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Și tu!... ești o boare de vânt.
Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Și pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemișcate.
E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Neliniști târzii, te chemară
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să aștepți
Învață să aștepți
Orizonturile vor curge
În zgomot tăcut peste clipe
De nimeni știute
Învață să taci
Frigul gândurilor
Îți va limpezi ochii
De parfumul amintirilor
În smerita secundă
Învață să crezi
Simfonia iubirii
Îți va colora visele
Cu memorabile cuvinte
Învață să aștepți
Născocește ceva.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e vreme
Poate că încă nu e vreme
În carte să-mi așez poeme,
Aștept tăcut... a veni timpul
Să cuceresc și eu... Olimpul.
Acum la zei... pun vin în cană,
Pentru zeițe-mi pun... sutană,
Cu îngerii... îmi împart dorul
Si cu drăcoaicele... amorul.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna tăcută
Mâna-mi alunecă tăcută
Și coapsele încet desface,
Cărarea-i este cunoscută,
Iar zvârcolirea ta... îi place.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spumoase valuri
Ispita din amiezi perene,
Unduitoare și flămândă
Se-ntinde dulce... și alene
Spre clipele ca o osândă.
Spumoase valuri... înghițiră
Plăceri, tăceri și plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.
Cuvintele... nu își au rostul
Când trupuri ard dezlănțuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfințit.
Aștept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun și sărutări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre albastru picură a ploaie
Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Și curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.
Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Și c-o ispită veșnic... fantezistă.
Provocator... te-nvață menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Și-n așternutul ca un madrigal.
Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Și așteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă și fierbinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aș veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.
Te-aș înveli cu cer și stele,
Cu pulberea din amintiri
Și ți-aș șopti de toate cele,
La margine de împliniri,
De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aș arunca-n pustiu,
Culcându-te în așternut.
Și depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp prefăcut
Tristețea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniștea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă și neagră... prin trestia-naltă
Când luna vâslește pe ape... rotund.
Îmi poartă cocorii... pe aripi menirea
Și vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a și clipa strigând..... risipirea,
Bolnavă și plânsă... ca omul sărac.
E-nfiptă tăcerea... în porții de uitare
Și visele-așteptă pe coapse și sâni,
Mi-e inima plânsă de dor și mirare,
Iar ceața pătrunde rapid... în fântâni.
În cetini cad stele și umbre cernute,
Fierbinte-i iubirea și-amurgul tăcut,
Cărări de neliniști... și taine pierdute
Aleargă spre timpul, mereu, prefăcut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut pentru tine
Aș fi vrut pentru tine diseară,
O plimbare de basm la șosea,
Când e luna tăcută și clară,
Iar virtutea, lumină, de stea.
Aș fi vrut o caleașcă nebună,
Cu doi telegari zburători,
Tu la mine-n brațe stăpână,
Să ne ascundem, iubito, în nori.
Aș fi vrut pentru tine la noapte,
Din iubire să facem poem,
Să turnăm amor peste șoapte
Și amestecul magic, să-l bem.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te du'
Te du''... nu îmi mai sta în cale,
Vreau a scăpa de acest chin,
De nu!... pe câteva parale
Te-oi vinde... la un beduin.
Te du''... spre neguri rătăcită,
Misterioasă-nspre deșert,
Poți fi!... enorm de fericită,
Însă trădările... nu-ți iert.
Te du''... și uită-mă de-acuma,
Ai fost un foc... mistuitor,
Dar a căzut tăcută bruma
Pe trupul tristului amor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vei găsi
Mă vei găsi-n puținul care spune
Apusului... sintagme făr-de rost,
Pictând uitări pe clipele nebune
Și-n veșnicia... ca un avanpost.
Nu poți a trece-așa pe lângă mine
Negând parfumul de tăceri și fân
Sau ignorând ce încă mă mai ține
În profunzimea gândului... păgân.
Mă vei găsi... în pașii de pe humă,
Amiezilor, tot căutând chemări,
Recalculând a ne-mplinirii sumă
Din patimă, destin... și depărtări.
Nu poți lăsa... ferestrele închise
Când curg secundele spre răsărit
Și tot ascund speranțe indecise
În trupul... ce cu greu a fost sfințit.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să vii a mă fura
Se-aprind, iubite, zorile și plouă,
În dimineați amoru-i mai intens,
Iar neumblate adâncimi, de rouă,
Deschid altare, căutând un sens.
Încerc a înțelege... până unde
Vei coborî de dragoste-nsetat
În trupul ce așteaptă și ascunde
Iertări grăbite... și-ultimul păcat.
Venit-a vremea fluturilor, iată,
Am dezlegat chemările, de ieri,
Te-aștept nerăbdătoare și curată
Să vii a mă fura, dintre tăceri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-așează iarna
Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri și de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Și prin căldura... tainicului șal.
Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-și pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopții... bate nefiresc.
Este vacarm, e ger, șacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Și focu-n sobă arde... vâlvătaie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino mâine
Vino cu-n sărut la mine,
Dimineața către zori,
Gândurile de ți-s pline
Și-mbrăcate în culori.
Lasă-ți bluza desfăcută
De-o privire... către sâni,
Mătăsoasă... și tăcută,
E păcat s-o tot amâni.
Te-nfășor... c-o adiere,
Te aprind cu un sărut,
Un alint și-o mângâiere
Dinspre clipe ce-au trecut.
Vino mâine... să-ți fiu soare
Strop de rouă și destin,
Patimă năucitoare
Și parfum... din flori de crin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă și ninge
E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie și ceață,
E liniștea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheață.
E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veșnic sfințită,
E clipa romanței de amor.
E noaptea rebelă și bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins și păgân.
E iarnă și ninge-a iubire,
E viscol și-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viață... trăim... e frumos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu pleci
Nici nu pleci, nici nu rămâi,
Mă cuprinzi între inele
Și-mi pui sânii căpătâi,
Ridicându-mă la stele.
Nici nu vii, nici nu te duci,
Mă tot chemi înspre ispită,
Straiele... când le arunci
Și te vrei, a fi... iubită.
Nici nu taci, nici nu vorbești,
Mă privești întrebătoare,
Trupul când ți-l dezgolești
Cu mișcări provocatoare.
Nici nu fugi, nici nu te-nchini,
Mă dai păcatelor... sfinte,
Când mă iei dintre lumini
Și mă lași... între cuvinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te colind pe tine, mamă
Și te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină și tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.
Eu mâna ți-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot așteptând a veni rândul
Poveștilor... până în zori.
Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Și cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.
Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuță!... iartă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre tăcere, adresa este: