
Sute de minciuni
N-am căutat culori pentru iubire
Și nici cu firea nu m-am rătăcit,
Te-am invocat pe tine, fericire,
La poarta unor vise... de zenit
Desigur, relevant a fost apusul
Și-acele brațe lungi ca o ispită,
În care tremura tăcut... sedusul
Și fraza împăcării... nerostită.
Vor arde-n seri, uitate felinare,
Flăcări de dor ascunse în tăciuni,
Dar când trecutul... poate fi uitare,
Unde vom pune, sute de minciuni?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O chemare tot insistă
Cerul tot... e-ntr-o privire,
Plină de mister și dor,
Risipită prin iubire
Ca și gândul... trecător.
O chemare... tot insistă
A zbura... să o înveți,
Ascunzând într-o batistă,
Plânsul primei dimineti.
Se dă drumul la izvoare,
Se pun visele... pe val,
Avem prinse-n cingătoare,
Doar iubirea și-un caval.
Pic-o lacrimă uitată
Printre sărutări fierbinți
Pe obrazul fără pată,
Ce-a scos nopțile din minți
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Va veni cândva o vreme
Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Și nimic n-o să ne doară.
Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... și rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toți pe lânga noi vor trece.
Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenușa strânsă-n vatră.
Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Și-ntr-un univers eteric.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ah, iubito
Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Și cămașa-ți dantelată
Dulce-alunecă în jos.
Te-nfășor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăcești nebun,
Caldă și fermecătoare
Între perne când te pun.
Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăț,
Vehemente și rebele,
Pline toate... de răsfăț.
Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind și te dezmierd
Simțind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ți să mă pierd.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Așteptând pe Moș Crăciun
Se-aud colindele... afară ninge,
Miros de cozonac în suflet am,
E noaptea-n care focul nu se stinge
Și mii de stele ne vor bate-n geam.
Deschisă-i poarta viselor uitate,
Speranțele-s în bradu-mpodobit,
Doar inima... ca o nebună bate,
Iar vinu-i roșu... fiert și îndulcit.
Îl așteptam pe Moș Crăciun să vină,,
E noaptea magică... pentru copii,
Poate veni pe-o rază de lumină
Și-o să ne-aducă... numai bucurii.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am un petec de cer
Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă și-o stare firească
Când albastrul sărută și-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.
Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri și atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... și-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.
Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.
Si e alb și e magic destinul,
În omătul de-afară-s povești,
Sufletul se-aburește ca vinul
Și în brațele mele... tu ești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pasiuni fierbinți te-ademenesc
Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Așteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.
Norii-s adunați ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veșnicului ieri.
Dintre falduri, clipa te-nfășoară
Într-o simfonie... de-așteptări
Și-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... și sărutări.
Ți-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinți te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranțele... te-ncolăcesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dintr-o dragoste uitată
Dintr-o dragoste uitată
Lâng-o margine de drum,
A rămas... știi bine cum
Doar minciuna... ca o pată.
Dintre visele nebune,
Printre sărutări și șoapte
A rămas... atât... o noapte
Care nu se poate spune
Încă mai aleargă vântul
Spre pustiu... o amăgire,
Tot vorbind despre iubire,
Dar nesocotind... cuvântul
Din chemarile de ieri,
Plânse și însângerate
De reflexe... amânate,
Au rămas... triste... păreri
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Măcar rămâi
Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... și încă nenuntit,
E singurul ce știe despre mărul
Și șarpele... ce ți l-a oferit.
Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Și-un epitet, ce nu poate fi șters.
Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopților de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.
Atinge-mă ușor și mă stârnește
Cu trupul tău felin și-nflăcărat
Când fulgeră afară și trăznește,
Mă scapă de minciună și păcat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e poftă
Mi-e poftă-n dimineață... de iubire,
De prelungite-mbrățișări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veșnicii.
Mi-e poftă-n răsărituri... de lumină,
De îndrăzneli șoptite și tăceri,
De nebunii, chemări, adrenalină
Ce picură în suflet... primăveri.
Mi-e poftă-n dimineață... de uitare,
De patimi regăsite și iertări,
De-un orizont abia ieșit din mare
Stârnind o avalanșă de-ntrebări.
Mi-e poftă-n răsărituri de răcoare,
De ploaie și atingeri care ard,
De curcubeul ca o provocare
Și de ce nu? de clipa de hazard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e poftă
Mi-e poftă-n dimineață, de iubire,
De prelungite-mbrățișări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veșnicii.
Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli șoptite și tăceri,
De nebunii, chemări și-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.
Mi-e poftă-n dimineață, de uitare,
De patimi regăsite și iertări,
De-un orizont, abia ieșit din mare,
Stârnind o avalanșă de-ntrebări.
Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie și atingeri care ard,
De curcubeul clipei și de soare
Și de ce nu? de clipa de hazard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.

Vestigii
În neatingerea lor
Clipele par și acum
Resturi încinse
De cenușă
Vântul a trecut
Fluturând în tăcere
Steagul alb
Cu scântei de argint
Și fiindcă
În toată nevinovăția
S-au adunat cadavrele
Atâtor flori uitate
Am început să mătur
Cu o coadă de cal
Drumul atâtor ani
De iubire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te-ai întors
Te-ai întors împlinită,
Strălucind ca o floare
Ce se vrea risipită
Pe a vieții cărare.
Ai lansat ipoteze,
Înflorind în cuvinte
Care pot să probeze
Cât ai fost de cuminte.
Te-ai întors radioasă
Ca o noapte de joi,
Ireal de frumoasă
Și sedusă de ploi.
Ai turnat în pahare
Praf de stele și dor,
Renăscând din uitare
Simfonii de amor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sub descântecul tău
Nu ar trebui...
Să mă faci să sufăr
Atunci când vezi
Că alerg către tine
Eu vin cu grăbire
Nu de la răsărit
Nici de la apus
Și ar fi trebuit
A ști asta.
Vinovățiile mele
Sunt mici
Încrustate adânc
Cu numele tău
Risipit a uitare
Ca un dor
Aruncat ireal
Spre iubire
Epitetele bleau
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amiaza proaspetei mirese
Amiaza proaspetei mirese,
Ascunsă-n unduiri aprinse
De soarele... ce parcă țese
Iubirile... de flăcări... ninse.
Patima clipei... se cocoață
Pe reverențe și-ndrăzneli,
Pe o privire... veșnic hoață,
Uitată între sâni... rebeli.
Se sparg oglinzile, în ape,
Tăceri la viață... se trezesc
Nemărginirea este-aproape
Și trupurile... se-ntâlnesc.
Salut discret... ispita care
Deschis-a împlinirii drum,
Fără a pune... o-ntrebare,
Făcând din pasiune, scrum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Feeric ninge această dimineață
Feeric ninge această dimineață,
Acoperindu-mă cu dezmierdări
Și cu iubiri care mă țin în viață,
Tot numărând eterice-ntrebări.
Rastălmăcite vise mă-nfioară,
Topind pe buze fulgii de argint
Și șoaptele timide... ce coboară
Înfășurându-mă... ca un alint.
Îmi bat în geam chemările uitate
Și gândurile... încă tinerești,
Ademenindu-mă-nspre libertate
Când tu cu sărutări mă dezvelești.
Si ninge cu atingeri neștiute
Plutesc cu tine-n veșnicii de dor
Lăsând în urmă clipele pierdute,
Dintr-o nebună noapte... de amor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În poala nopții
În poala nopții dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viață mii de erezii.
Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Și-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu și tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.
Reinvestim în patimi și păcate,
Riscând speranțele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Și ceru-i... ca o frunte... de poet.
Rătăcitor, prin umbre neștiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceața buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ignorantul veșnic
Mă-mbrățișezi cu gânduri neștiute
De parcă ai pleca arzând de dor
Și străluciri de nimeni cunoscute
Redefinesc al trupului fior.
Atins de pana umbrelor vrăjite,
Mă reașezi în dimineți de-argint
Pe florile abia îmbobocite
Și-n clipa de tăcere și de alint.
Mă risipești, apoi, spre zări uitate,
Descoperind adâncuri de nesomn
Și coapsele... de frunze zgâriate
Sau de privirea nu știu cărui domn.
Tresaltă sânul... roua prinde viață,
Închisă-i ușa și păcatu-i greu,
Iubirea e mereu... petrecăreață,
Iar ignorantul veșnic... voi fi eu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De vei fugi
Mă amăgești c-o veșnică poveste,
Șoptită-n dimineți... protocolare,
Când curcubeul fulgeră pe creste
Și buzele te sorb dintr-o suflare.
E starea ta de fapt, magie pură,
Reîntrupată-n taine și-n cuvânt,
Mereu uitată dup-o curmătură,
Când norii-s ca o aripă de vânt.
Mă dăruiește dragostei... iubire
Și fă-mă ne-mplinirilor... ispită,
Tot alergând către nemărginire,
Rebelă, visătoare... și grăbită.
Te înțeleg... și mi-te iert... femeie,
De vei fugi călcând ultimul crez,
Voi îngropa... și ultima scânteie
În scăldătoarea primului botez.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre uitare, adresa este:
