Prezentul este iluzie, viitorul incertitudine, numai trecutul există cu adevărat!
citat din Corneliu Neagu
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reversul clipei
Stă timpul doar o clipă-n margine de gând
pe un segment vrăjit al curbei directoare,
desprins dintr-un trecut care-a sosit flămând
să-mbrățișeze-n prag prezentul care moare.
Din margine de vis mă-ntreb nedumerit
de nu cumva s-a rupt, cu clipa ce dispare,
chiar universul sfânt pe care l-am clădit
să te păstrez în gândul meu nemuritoare!...
Dilema timpului mă doare tot mai mult:
- există un revers al clipei trecătoare?...
Când vin regretele în cuget să le-ascult
Nu timpul ce se-ntoarce mi-le aduce-oare?!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludic păcat
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Reversul clipei
Stă timpul doar o clipă-n margine de gând
pe un segment vrăjit al curbei directoare,
desprins dintr-un trecut care-a sosit flămând
să-mbrățișeze-n prag prezentul care moare.
Din margine de vis mă-ntreb nedumerit
de nu cumva s-a rupt, cu clipa ce dispare,
chiar universul sfânt pe care l-am clădit
să te păstrez în gândul meu nemuritoare!...
Dilema timpului mă doare tot mai mult:
- există un revers al clipei trecătoare?...
Când vin regretele în cuget să le-ascult,
nu clipa ce-a trecut mi le aduce oare?!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoiala
O, cum se duce și această vară,
pe nori de vis, de dulce ficțiune,
și, iată, toamna se așterne iară
pe umbra ta ce-n asfințit apune.
Din zări târzii trecute împreună
în suflet dor de ducă se strecoară,
iar marea frământată de furtună
desface-n larg icoana ta bizară.
Și gândul meu, pe căile astrale,
hipnotic se întinde peste vreme,
trecând peste bariere ancestrale,
ca din trecut acasă să te cheme,
Să te întreb de-a fost adevărată
iubirea ta, cum astăzi mi se pare,
sau poate să îmi zici că niciodată
doar simplă aventură trecătoare!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
Ce rost ar fi avut?
Ce rost ar fi avut această viață
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aș fi știut nicicând cum se-nvață
cu sufletul să fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în față
trecând prin lume, de-i ușor sau greu.
Am înțeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
să îndrăgesc, așa cum se cuvine,
și să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preț în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.
Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete în revers
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
s-așază rănite în suflet și plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanii
Au înflorit castanii la-nceput de mai,
coroanele par sfinte candelabre,
cu brațele întinse spre cerescul rai,
să-și etaleze sfintele podoabe.
Ajung când soarele dispare-n asfințit,
lăsând în urmă gara-ntunecată...
Cobor din tren și văd în fața mea, uimit,
castanii mai frumoși ca niciodată.
Mă-ntreb, fără speranță, dacă n-ai ajuns,
cu-același tren, în gara noastră mică,
și gându-acesta, printre amintiri ascuns,
îmi toară-n suflet reci fiori de frică.
Rămân în urmă și privesc nedumerit
atâtea chipuri care-mi par străine,
eu pentru ei nu sunt decât un nou venit,
nu cel ce-și vinde viața pentru tine.
Pe malul râului ajung într-un târziu,
urmând poteca, parcă neumblată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar timpul se întoarce...
De ne vedem și astăzi câteodată,
când drumurile noastre se-ntâlnesc,
te regăsesc aproape neschimbată
priviri de foc și zâmbet nefiresc.
Te urmăresc cu ochii de departe,
trecând la brațul unui alt bărbat,
de mă privești mă uit în altă parte
cu cugetul de gânduri încărcat.
Ce-am hotărât în ziua-aceea, poate,
n-om desluși cum trebuie nicicând,
dar știu că-n mine au rămas săpate
dureri adânci care îmi stau pe gând.
Nici tu nu ești desigur împăcată
cu tot ce-a fost, cu ce s-a întâmplat
când fiecare-n parte, dintr-odată,
plecând credea că nu e vinovat.
Iar din mândria noastră pedalată
pe fraze reci, venind fără-nțeles,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hanul dintre meri
De sus de pe deal coboram în derivă,
tăiam serpentinele-n curbe pieziș,
nimic nu părea să îmi stea împotrivă,
scrâșnea anvelopa rulând în pietriș.
Zăream acareturi urcând dintre meri,
cu turlele-ntoarse-n apusul târziu,
și râul curgând printre plopii stingheri
cu unde pictate în mov sidefiu.
E hanul șoptea din adâncuri o voce,
te-așteaptă s-ajungi la masă bogată
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tangoul
Răscolind tăcerea, lungile ecouri,
pe la miezul nopții, se întorc din nou,
să-mi aducă-n taină magice tablouri
redescoperite într-un vechi tangou.
Era o tavernă cu ferestre scunde,
noi dansam tangoul fără spectatori,
muzica viorii ne purta oriunde
sufletele noastre se-mbătau cu flori.
Flori de iasomie din grădini uitate
pe un țărm de mare fără început
care mai păstrează ludice păcate
din iubiri rămase pe un colț de lut.
Flori de mirt aduse de pe mal de râuri,
la apus de soare, să le pun în pat,
sau la cingătoare, să ne facem brâuri
care să ne scape de un vechi păcat.
Am comis păcatul seara pe răcoare,
la-nceput de vară, pe un pat cu flori,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra pomului oprit
Vei mai rămâne-n gândurile mele
chiar dacă astăzi ai decis să pleci,
în urma ta doar vechile poteci
vor mai păstra privirile-ți rebele.
Din umbrele-amintirilor lăsate
pe muchie de troc deficitar
voi înțelege umbletu-ți hoinar
pe căile ducând înspre păcate.
Iar de ar fi să mai rămân cu tine,
n-ar însemna decât un lung regret
rămas până acum doar un secret
în umbra lungilor tăceri divine.
Nu mai privi în urmă..., neuitato,
ci caută ce poate ți-ai dorit,
popas la umbra pomului oprit
a cărui poamă încă n-ai gustat-o!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 22.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra pomului oprit
Vei mai rămâne-n gândurile mele
chiar dacă astăzi ai decis să pleci,
în urma ta doar vechile poteci
vor mai păstra privirile-ți rebele.
Din umbrele-amintirilor lăsate
pe-o margine de drum fără hotar
voi înțelege umbletu-ți hoinar
spre zările ducând către păcate.
Iar de ar fi să mai rămân cu tine,
n-ar însemna decât un lung regret
rămas până acum doar un secret
în umbrele tăcerilor divine.
Nu mai privi în urmă, neuitato,
ci caută ce poate ți-ai dorit,
popas la umbra pomului oprit
a cărui poamă încă n-ai gustat-o!
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul bal
Te caut și astăzi prin vagi neuitări,
rămase pe muchii de timp agățate,
când umbrele lor mai ajung uneori
călare pe vânturi de iarnă turbate.
Se prind de fereastă în prag de apus,
cu fulgi de zăpadă scăpați din pripoane,
la ora când gândul se-ntoarce sedus
de vechi melodii rătăcind prin saloane.
Le simt înlăuntru de parcă-au fost ieri,
mi-aduc amintirile-n suflet grămadă
cu chipuri ascunse sub false plăceri
în dansuri năuce, pe-o amplă estradă.
Săltau în tromboane bemolii pe loc,
diezii urcau nevăzuți din trompete,
perechi fără nume, cu stil echivoc,
din ochi își făceau jurăminte secrete.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (9 aprilie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilul
Cum anii trecură poveri nechemate
pe chipul-mi rămas într-o vară târzie!
și-atâtea speranțe..., în urmă lăsate,
fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...
.
Deodată aud un cântec de seară,
uitat mai de mult într-un han prăfuit,
și zeci de dorințe se puseră iară
să muște cu sete..., din fructul oprit!...
.
Exilu-mi deschide departe o poartă,
în noapte-și aruncă capcanele-ncet,
iar cugetul gustă edenică soartă,
nu falsă magie..., ascunsă discret.
.
Departe și singur ce tristă povară!
în suflet revine, o simt tot mai mult,
când dorul pribeag spre patrie zboară
și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.
.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei să fii poet...
În pragul neuitării spre seară se adună
pe o retină falsă cu umbre din trecut,
iubitele rebele în straie de minciună
să-mi pună vrăji amare în apa de băut.
Eu le aștept pe toate, la ora cuvenită,
să le aduc aminte de frustele trădări
lasate dimineața în inima-mi rănită
când una după alta mă părăseau în zori.
Doar una dintre ele voia să mai râmână,
otravă să îmi toarne în visul hibernal,
cu un pocal de aur descoperit pe lună
de cel numit Oreste, călare pe un cal.
De ar veni și astăzi, cu vrăja-i selenară
repusă în pocale cu vinuri din zenit,
aș aștepta cuminte pe banca de afară
cu dorurile toate venind din infinit.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 16.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirajul clipei trecătoare
Dispare dintr-odată clipa în trecut,
dar amintirea sa în urmă mai rămâne
pe un tipar mental, total necunoscut,
croit, cândva, la margine de ficțiune.
Ce-aduce clipa dispărută peste timp,
la tragicul tipar rămasă racordată...?
Știu poate zeii de pe miticul Olimp,
de vor mai fi nemuritori, ca altădată.
La clipa trecătoare te mai poți gândi
când notele flotante-n game mișcătoare
cu-aceeași întrebare - "a fi sau a nu fi?"
îți calcă, fără milă, Eul în picioare?
Căci într-o margine de clipă lunecând,
vei resimți, subit, cum Eul tău apune
pe brâuri de uitare ce-ți rămân în gând
cu amintiri prea vagi și fără fuziune.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un vis
Trecutul și prezentul, împreună,
pe margine de timp nedespărțite,
pe zi ce trece-n cuget îmi adună
păreri de rău în haine de ispite.
Aud cum vin pe bocet de sibile
și mă cuprind îndată ca o teacă,
încerc să le alung dar sunt ostile,
cu amăgiri prezentul mi-l îneacă.
Îmi amintesc de viața mea trecută,
de toate-n urmă câte au-mai rămas,
pe margini de legendă nevăzută,
ascunsă-adânc în gânduri fără glas.
Iar chipurile voastre neuitate,
cândva iubite doar întâmplător,
în spațiul meu, avid de libertate,
revin mereu pe-o aripă de dor.
Dar nu mai sunt cum mă știați odată,
nu mă priviți cu ochi dojenitori!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Neagu despre prezent, adresa este: