Corneliu Sofronie despre portrete

Bărbaţi în fracuri
Portrete, pustietăţi
Salbă de lacuri
Oglindind singurătăţi

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

E-un monstru zidit
Ca o fiinţă,
N-are conştiinţă,
Deci e fericit!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burghezul proletar. Portret

Spirit mutilat
Suflet întinat
Gândul deformat
De-un destin... forţat!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

El face parte dintre fameni
Şi fie uriaş sau gnom
Se-ascund în el opt-nouă oameni
Dar suma lor nu face-un om!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal, Epigrame
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!