Taci, fă, analfabeto, că vorbesc niște intelectuali!
perlă de Corneliu Vadim Tudor din Un Show Pacatos cu Dan Capatos (9 mai 2013)
Adăugat de George Solovastru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi răbufnesc imagini vechi sub pleoape
tot mai vorbesc, dar parcă aș tăcea
prin care sorb, prin ce vîrtej de ape
se scurge tainic tinerețea mea...
catren de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminica lui Simion Bărnuțiu
Duminică de țară, holde pline
furnalul verii clocotește-n jur
prea pui la suflet totul, și nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ți timp pentru privighetori și maci
răcoarea să-ți purifice plămînul
să te ímbeți cu rouă, și să taci
Ți-au veștejit coroana de pe frunte
și anii ți-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit și șerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poți să-i dai răspuns
deși nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinstește, și-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ți ochii către zei și stele
și rabdă cu stoicism, mai e puțin!..
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Eminescu, la 33 de ani
Am vârsta christică, sfârșit de secol,
mă soarbe golul vremii înapoi
e viața mea cenușăreasa morții
ținută-n dreptul peșterii de voi.
Învăț să gust din toate, să mă mistui
cu ode-n metru antic mă-nfășor,
în părul meu a prins să înflorească
un liliac albit de-atâta dor.
Port tragedia pinilor de munte
sub care doarme un convoi de orbi.
tu, daimon rău, mândria mea nebună
în ce prăpăstii de ghețari mă sorbi?
La urma urmei, ce frumoasă-i lupta
chiar dacă-i strâmbă uneori, și grea,
chiar dacă mori cu dreptul tău în brațe
chiar dacă ei și-atunci te-or profana.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce-i de făcut?
Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranță?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanță
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!
Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la șerpi de dudău
Nu stați la balcon, puneți mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi și mai rău!
Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ține-n genunchi și cu capul plecat.
Firește, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!
Uitați-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Poftește cîrnații și berea din lăzi.
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Vadim Tudor despre tăcere, adresa este: